În timp ce frontul rămâne blocat, capitala Ucrainei se confruntă cu o schimbare brutală a strategiei militare ruse. Bombardat zi și noapte cu un număr record de drone și rachete, Kievul este împins treptat în starea unei adevărate linii de front, punând la grea încercare rezistența populației și capacitatea de apărare a orașului, scrie un reportaj Le Figaro
De două luni și jumătate, Rusia exploatează lipsa de interceptoare de rachete pentru a pilona Kievul, epuizându-i pe locuitorii capitalei.
La Kiev, sirenele urlau mai ales noaptea, smulgându-i pe ucraineni din somn. Rusii foloseau obscuritatea pentru a păcăli apărarea antiaeriană. Însă acum, Moscova țintește capitala ucraineană în plină zi, de dimineața până seara. Joi, 28 august, la ora 12:30, locuitorii se înghesuiau în stațiile de metrou arhipline, în timp ce, afară, mitralierele pocneau pentru a doborî dronele rusești care survolau zgârie-norii. Treisprezece alerte au răsunat în acea zi, un record din 2022 încoace. Data contează mai puțin: fie că a fost vorba de 6 sau 20 august, ori de 31 iulie, atacurile s-au multiplicat în ultimele două luni. În iulie, 437 de civili au fost uciși și 2 610 au fost răniți în întreaga Ucraină, potrivit ONU — cel mai greu bilant din martie 2022.
Mîkhailo, așezat pe podeaua rece a unui coridor de metrou, așteaptă. „Trebuia să merg la universitate pentru a-mi finaliza înscrierea. Sper să se termine repede, pentru că este ultima zi”, scrâșnește el din dinți. Absolventul de liceu aruncă priviri spre telefon, unde canalele Telegram anunță în direct pericolele venite din cer: „Un stol de șase drone Shahed îndreptat spre centru”. Cu doar câteva luni în urmă, aceste drone kamikaze provocau doar indiferență printre locuitorii capitalei. Între mitraliere, bruiaj și drone interceptoare, apărarea antiaeriană doboră 90% din aceste aparate, care năvălesc cu sutele, uneori într-o singură noapte.
Din primăvară, Moscova a conceput o versiune echipată cu motor cu reacție, ce atinge 600 km/h, față de 180 km/h anterior. Dronele Shahed își pot modifica traiectoria pentru a induce în eroare apărarea. Mîkhailo încearcă să se liniștească: cunoaște măsurile de prim ajutor, știe să aplice un turnichet. Pragmatic, tânărul de 18 ani nu este atât îngrijorat de alertele zilei, cât de masteratul în litere care îl așteaptă, de dorința sa de a deveni profesor, sau poate că nu… Nu este ușor să te gândești la viitor la 18 ani, mai ales când războiul se desfășoară chiar la tine acasă.
Penurie de interceptoare pentru sistemele Patriot
Dincolo de drone, rachetele balistice reprezintă adevărata amenințare pentru Kiev. Stocurile de interceptoare sunt goale. După o noapte de bombardamente pe 6 august, în timpul căreia Ucraina nu a putut doborî niciuna dintre cele 28 de rachete trase asupra capitalei, Forțele Aeriene Ucrainene au decis să nu mai comunice, așa cum obișnuiau, numărul de rachete lansate și interceptate. Interceptările au reînceput după ce, pe 25 august, Volodimir Zelenski a indicat că a primit „câteva” interceptoare pentru bateriile Patriot. „Este nevoie de mai multe”, a insistat el.
Cei doi beligeranți își intensifică atacurile în profunzime, în timp ce frontul rămâne blocat. Kievul țintește acum sediile giganților din e-commerce-ul rusesc pentru a șubrezi economia și a perturba logistica militară. Moscova, după ce s-a înfârșat asupra infrastructurii energetice, atacă lanțurile logistice, în special depozitele și magazinele. Noaptea, dar și ziua. „Vedem în ultimele zile că Rusia și-a schimbat tactica: avem acum parte de sirene de alertă aproape continue, cu drone izolate care atacă capitala una câte una”, se îngrijorează deputatul de Kiev Roman Hrîșciuk, ieșind de la o ședință din Rada, Parlamentul ucrainean.
Sub colonade, deputații, nevoiți să se adăpostească în subsol, au încheiat până la urmă ședința plenară săptămâna trecută. Să dezbată mai mult de jumătate de oră în șir nu mai era posibil. „A devenit periculos. Dar schimbarea locației ar fi fost dezastruoasă din punct de vedere simbolic, tranșează alesul majorității. În această clădire s-a votat Actul de Independență acum 35 de ani. Am rămas chiar și în 2022.” Prim-ministrul Serhii Korețkîi a anunțat sâmbătă că ora de stingere, stabilită la miezul nopții, va fi reevaluată, precum și regulile zilnice de siguranță, având în vedere noul mod de operare al rușilor. „Atacurile aeriene prelungite afectează nu doar siguranța oamenilor, ci și funcționarea companiilor, logistica, transportul, școlile, grădinițele și alte sectoare ale vieții”, a declarat șeful guvernului.
A trăi cu orice preț
Kievul și suburbiile sale, cu aproximativ 4 milioane de locuitori, se transformă într-o zonă de prima linie. Timp de patru ani, supermarchetele bine aprovizionate au simbolizat viața normală. Pentru prima dată din 2022, unele rafturi se golesc în urma atacurilor asupra depozitelor. Fructele, legumele și lactatele devin greu de găsit. „Aerul acesta de deja-vu mă deprimă. Îmi amintește de primele săptămâni ale invaziei, când trăiam de la o zi la alta și trebuia să stăm la coadă la puținele magazine deschise”, oftează Inna, 43 de ani, mamă a unei familii, luând ultima legătură de mărar dintr-un supermarket din centrul orașului. Cu atât mai mult cu cât, pentru ucraineni — care, cu doar o generație în urmă, au cunoscut lipsurile și cozile din Uniunea Sovietică —, accesul la hrană rămâne un subiect sensibil. „Ucrainenii sunt pregătiți: am mereu rezerve. Bunica mea, născută după Holodomor, mi-a transmis asta”, mărturisește Inna. Foametea orchestrată de Stalin în 1932-1933 a provocat câteva milioane de morți în Ucraina.
Pentru a-și cere scuze pentru întârzierile de livrare, magazinele dau dovadă de ingeniozitate. „rusia (sic) a distrus acest produs, articole noi sunt pe drum”, indică un afiș așezat pe o etajeră goală dintr-un supermarket Novus. Litera mică „r” este intenționată: dușmanul nu merită o majusculă. La concurentul lor, Silpo, conducerea i-a cerut unei autoare ucrainence să scrie versuri: „rusia (sic) spera probabil că acesta va fi sfârșitul nostru și că nu va aduce decât durere. Dar noi avem, dimpotrivă, furie, idei noi și recunoștință pentru poporul nostru.”
Intensitatea atacurilor scoate la iveală o altă problemă: lipsa adăposturilor din capitală. Cele 4 300 de subsoluri, parcări și stații de metrou au o capacitate totală de aproximativ 2,18 milioane de persoane. Construite în timpul Uniunii Sovietice, stațiile de metrou, care ajung până la 100 de metri adâncime, permiteau protecția în cazul unui atac nuclear. În noaptea de 30 iulie, un record de 56 000 de persoane s-au înghesuit acolo.
Însă, din apatie sau din obișnuință, majoritatea locuitorilor merg doar în baie sau pe coridor, departe de ferestre, pentru a respecta „regula celor doi pereți”, iar uneori nici nu se mai obosesc să se ascundă. „Bombardează tot timpul. În orice caz, nu va schimba nimic: dacă o rachetă cade pe blocul meu, asta e, prefer doar să se întâmple repede și să mor pe loc”, șoptește Oksana, o tânără întâlnită după o alertă, care spune că adarme cu căștile în urechi, riscând să nu audă alarmele. „Trebuie să continui să trăiești, iar pentru asta trebuie să dormi”, zâmbește ea. A trăi cu orice preț: Kievul a făcut din asta un slogan. Această vară caniculară a fost plină de grătare și picnicuri pe malurile Niprului, de cafele la terase și festivaluri.
Îngrijorare pentru iarna ce vine
La sfârșitul lunii august, totuși, în adâncul unei stații de metrou, Nastia, care împletește pe sacul ei de dormit cu muzică metal în căști, spune că se gândește să plece. „Am dormit aici ieri, alaltăieri și din nou diseară”, spune tânăra ucraineancă de 21 de ani. Prudența este necesară atunci când locuiești, ca ea, la etajul șapte, în raza de acțiune a dronelor. În ciuda zgomotului și a luminii din stație, Nastia adarme repede, doborâtă de oboseală. Stația se redeschide la ora 5:30. Își strânge sacul de dormit și fuge să facă un duș înainte de a merge la muncă. „Este atât de epuizant”, mărturisește managerul de marketing, cu ochii strălucind de oboseală. „Acum câteva zile am fost la medic pentru că nivelul meu de anxietate a ajuns atât de mare încât mă doare stomacul. Mi-a prescris antidepresive.”
Locuitorii Kievului au cu toții în minte amintirea crudă a iernii trecute, marcată de penei de curent și de căldură. „La mine în casă erau opt grade”, își amintește tânăra. Mulți caută un plan B, la dacia familiei sau altundeva în Ucraina. „Aș vrea să găsesc un loc mai liniștit, poate în vestul țării”, șoptește Nastia. „Într-un oraș în care să nu trebuiască să mă îngrijorez unde voi putea dormi, nici în această seară, nici a doua zi, nici în celelalte zile.”
