Profesorul emerit Alan Dershowitz, într-un articol publicat de The Hill, susține că acțiunea militară preventivă a Statelor Unite împotriva Iranului ar putea împiedica o vărsare de sânge mult mai mare, prevenind dezvoltarea și utilizarea armelor nucleare de către Teheran. Articolul a fost distribuit de Donald Trump pe platforma sa Truth Social, subliniind sprijinul președintelui american pentru strategia prezentată de Dershowitz și justificarea intervenției militare ca mijloc de protecție a securității internaționale.
Acțiunea militară întreprinsă împotriva Iranului, menită să împiedice dezvoltarea unui arsenal nuclear, este cea mai semnificativă de la al Doilea Război Mondial.
Dacă o acțiune militară preventivă similară ar fi fost aplicată regimului nazist în anii 1930, ar fi putut salva până la 50 de milioane de vieți. În mod similar, dacă atacul militar împotriva Iranului reușește să oprească dezvoltarea armelor nucleare, acesta ar putea preveni milioane de decese — numărul exact rămâne necunoscut. Vom afla impactul letal doar dacă atacul eșuează și Iranul dezvoltă și folosește arme nucleare.
Acțiunile militare preventive sunt întotdeauna controversate și adesea nepopulare, pentru că istoria este orbă la viitorul probabilistic. Dacă prevenirea reușește, beneficiile ei rămân invizibile; dacă eșuează, costurile se plătesc dur.
Prevenirea a eșuat înainte de al Doilea Război Mondial, iar costurile au fost groaznice. Dacă Marea Britanie și Franța ar fi declanșat un război preventiv și ar fi distrus regimul nazist înainte ca acesta să fie complet înarmat, războiul ar fi provocat probabil mii de morți, pentru care inițiatorii ar fi fost condamnați. Nu ar fi fost însă recunoscut meritul salvării milioanelor de vieți ulterioare, deoarece nu am fi putut ști de ele.
O incertitudine similară înconjoară decizia controversată a lui Donald Trump și a premierului Benjamin Netanyahu de a lansa acțiunea militară preventivă actuală. Știm de cei 13 americani, zeci de israelieni și mii de iranieni uciși în aceste acțiuni, precum și de numeroase răniți. Fiecare moarte și rănire e o tragedie, dar nu știm câte vieți și răni au fost prevenite. Dacă acțiunea militară reușește, este posibil să nu aflăm niciodată.
Trump a declarat că, dacă SUA nu ar fi bombardat facilitățile nucleare iraniene în iunie, Iranul ar fi avut deja o bombă nucleară pe care ar fi folosit-o. Este imposibil de verificat cu certitudine. Însă trebuie să își asume această risc? Și Israelul? Sau aceste două state sunt îndreptățite — sau poate chiar obligate — să elimine sau să reducă acest risc printr-o acțiune preventivă? Ar trebui să aștepte până când pericolul devine iminent, ceea ce ar putea fi prea târziu pentru a-l preveni?
Marea Britanie și Franța au așteptat prea mult înainte de a împiedica Germania nazistă să cucerească Europa. Dacă nu ar fi așteptat până când amenințarea s-a materializat prin invadarea Poloniei, ar fi putut preveni izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial.
Se discută acum despre posibilitatea unui acord care să pună capăt acțiunii militare actuale. Dacă o rezolvare negociată reușește să prevină daunele majore pe care acțiunea militară le urmărea, acest rezultat ar fi chiar mai valoros decât o victorie pur militară — atâta timp cât rezoluția nu se aseamănă cu capitularea de la München, care ar încuraja agresiuni viitoare.
Trump a afirmat că Iranul ar fi acceptat să renunțe la programul său nuclear. Un acord pe hârtie nu e însă suficient — Iranul declarase anterior că nu va trece linia nucleară, ceea ce nu s-a respectat. Iranul ar trebui să predea tot materialul nuclear și să se supună unor inspecții intruzive care să garanteze că nu va putea obține niciodată arme nucleare.
Dacă acest obiectiv va fi atins — dacă Iranul va fi într-adevăr împiedicat să obțină arme nucleare pe termen previzibil — atunci acțiunea militară preventivă va fi considerată un succes crucial, chiar dacă alte obiective, cum ar fi schimbarea regimului, nu sunt realizate.
Eliminarea amenințării nucleare iraniene ar fi un succes în sine. Un astfel de succes, obținut printr-o combinație de acțiune militară și diplomație, ar valida conceptul unui război preventiv cu obiective precise — în acest caz, eliminarea amenințării nucleare iraniene.
Alan Dershowitz, profesor emerit la Harvard Law School, a făcut parte din echipa juridică a președintelui Trump în timpul procesului de impeachment din ianuarie 2020. Este autorul newsletter-ului său și al cărții „The Ten Big Anti-Israel Lies and How to Refute Them with Truth”.
