Alianța Nord-Atlantică se confruntă cu un moment critic, în care modelul actual de apărare devine tot mai inadecvat în fața noilor forme de război. Un înalt oficial militar avertizează că lipsa de viteză, rigiditatea industrială și incapacitatea de a produce armament în masă expun statele occidentale unor riscuri similare celor deja resimțite de țările din Golf în fața atacurilor iraniene, scrie Le Soir
Statele NATO trebuie să găsească de urgență noi modalități de a-și asigura apărarea în fața rivalilor, iar până acum nu au înțeles pe deplin amploarea problemei, în special în ceea ce privește volumul producției de armament, a avertizat miercuri un înalt oficial al Alianței.
„Trebuie să ne pregătim, altfel vom ajunge să suferim ceea ce suferă acum țările din Golf”, atacate de Iran, a declarat comandantul suprem aliat pentru transformare (SAC-T), amiralul francez Pierre Vandier, în cadrul Paris Defence Strategy Forum, care a reunit timp de trei zile actori din sectorul apărării la Paris.
Aceste țări „au fost lovite de drone Shahed în 2019, nu duc lipsă de bani, pot cumpăra orice își doresc. Nu este o problemă de bani, ci de viteză și de alegeri corecte”, a explicat el.
Pentru NATO, „miza nu este să facem mai mult din ceea ce făceam înainte”, ci să găsim răspunsuri la provocările ridicate de Rusia și Iran în modul lor de a duce războiul, „în special în ceea ce privește volumul armelor și viteza de evoluție”, a insistat amiralul.
„Este un moment al adevărului”, a spus el. „Vedem revenirea masei, iar industria noastră a produs sisteme de armament care nu pot fi fabricate în masă”, a subliniat, amintind că Statele Unite „produc o baterie de rachete Patriot pentru cel puțin patru rachete balistice produse de Rusia sau Iran”.
În fața acestor amenințări și a producției în serie de drone precum Shahed, utilizate de Iran și Rusia, simpla creștere a producției duce într-o fundătură, iar „trebuie inventat ceva nou”.
O altă problemă crucială este „viteza de adaptare”, considerată mult prea scăzută. În cadrul proiectelor comune coordonate de SAC-T, aliații au nevoie de doi până la trei ani doar „pentru a defini nevoile”. „Este o problemă uriașă, pentru că fiecare țară cere specificații proprii pentru a-și proteja industria”, a explicat el.
„Între timp, ritmul evoluțiilor este incredibil. De exemplu, drona Shahed a cunoscut cinci versiuni diferite” de când unele dintre ele au căzut în Polonia, în septembrie 2025.
În aceste condiții, este esențială apariția unor „noi actori” în industria de apărare, chiar dacă capacitatea de a produce programe majore, precum avioane de luptă sau portavioane, rămâne indispensabilă.
