Moartea lui Henry Nowak, un student britanic de 18 ani înjunghiat și apoi ignorat de polițiști după ce agresorul său a lansat acuzații false de rasism, a declanșat o controversă națională în Marea Britanie. Pentru tot mai mulți conservatori, tragedia reprezintă dovada existenței unei culturi „cu două viteze”, în care politicile de diversitate, echitate și incluziune (DEI) ar favoriza anumite grupuri în detrimentul altora. Într-o analiză amplă, sociologul Eric Kaufmann susține că percepția discriminării împotriva albilor, combinată cu anxietatea provocată de schimbările demografice accelerate, transformă identitatea albă într-un factor politic tot mai important și riscă să adâncească diviziunile din societatea britanică, scrie The Telegraph
Reacțiile provocate de uciderea lui Henry Nowak scot la iveală o furie tot mai răspândită față de cultura „justiției cu două viteze” din Marea Britanie și față de ideologia woke care o alimentează
Eric Kaufmann
Publicat la 6 iunie 2026
Este aceasta săptămâna în care identitatea albă a devenit, în sfârșit, o forță politică importantă în Marea Britanie?
Condamnarea ucigașului lui Henry Nowak și publicarea imaginilor surprinse de camerele corporale ale poliției, care arată ultimele momente din viața studentului de 18 ani aflat în custodia autorităților, au provocat indignare atât în rândul politicienilor, cât și al opiniei publice.
Moartea tragică a lui Nowak a fost agravată de nedreptatea care a făcut-o posibilă. Un tânăr nevinovat și-a pierdut viața după ce agresorul său a formulat acuzații false privind un atac rasist, iar polițiștii au acceptat acele minciuni fără verificări și au acționat în consecință, ignorând strigătele disperate ale lui Nowak, care le spunea că a fost înjunghiat și că nu mai poate respira.
Pentru mulți, decizia ofițerilor de a accepta imediat versiunea lui Vickrum Digwa reprezintă o dovadă sumbră a existenței unui sistem de justiție „cu două viteze”, apărut pe fondul obsesiei statului pentru diversitate, echitate și incluziune (DEI).
Nigel Farage a mers până la a afirma că Nowak a fost „ucis de DEI”, iar crima sa reprezintă un „moment de cotitură” care obligă societatea să confrunte „o cultură cu două viteze, în care anumite grupuri beneficiază de mai multă protecție decât altele”.
„Familia lui Henry a reacționat cu o demnitate extraordinară”, a spus Farage. „Dar cred că noi, ceilalți, ar trebui să răspundem cu o furie rece și neclintită.”
Farage a avertizat că „diviziunile se vor agrava considerabil”, susținând că protestele violente din Southampton sunt doar începutul:
„Dacă vom avea un număr mare de tineri albi care cred că poliția este părtinitoare împotriva lor, Dumnezeu știe unde vom ajunge. Această situație trebuie să înceteze.”
Din perspectiva stângii, astfel de declarații echivalează cu instigarea la un conflict rasial. Premierul britanic Keir Starmer l-a acuzat pe Farage că „exploatează această tragedie pentru a crea resentimente și diviziuni”.
Chiar și lidera conservatorilor, Kemi Badenoch, l-a acuzat pe Farage că practică „politica identitară” și că se comportă ca un agitator. În declarații făcute înainte de izbucnirea scandalului provocat de moartea lui Nowak, Badenoch avertizase că politicienii care exploatează conflictele sociale pentru a câștiga sprijinul unor comunități riscă să împingă țara spre un „război civil”.
Ceea ce Farage și Badenoch par să înțeleagă este faptul că două forțe distincte se combină pentru a amplifica importanța politică a identității albe în Marea Britanie: percepția discriminării împotriva albilor și anxietatea provocată de schimbările demografice accelerate ale țării.
Discriminarea împotriva albilor
Potrivit lui Kaufmann, discriminarea împotriva albilor a devenit un efect secundar al ideologiei woke, pe care o definește drept sacralizarea identităților rasiale, sexuale și de gen considerate istoric marginalizate.
Acest fenomen a atins apogeul între 2015 și începutul anilor 2020, fiind amplificat de protestele mișcării Black Lives Matter din 2020, declanșate după moartea lui George Floyd. Aceste proteste au inclus demolarea unor statui istorice și revizuirea expozițiilor muzeale.
Astăzi, susține autorul, fenomenul se reflectă în prioritatea acordată conceptului de „echitate” în detrimentul celui de „egalitate”, atât în activitatea poliției, cât și în alte domenii.
Această abordare s-a instituționalizat prin politicile DEI adoptate de organizații publice și private. În loc să trateze toți cetățenii în mod egal, DEI urmărește obținerea unor rezultate egale prin favorizarea grupurilor considerate protejate.
Autorul susține că aceste politici se inspiră din teoria critică a rasei și din ideea că „disparitățile sunt dovada discriminării”, promovând o abordare bazată pe identitatea rasială în locul principiului neutralității.
În opinia sa, rezultatul este că minoritățile beneficiază de protecții speciale împotriva discursului ofensator, în timp ce albii nu beneficiază de același nivel de protecție. Totodată, libertatea de exprimare a grupurilor considerate „privilegiate”, precum bărbații sau albii, ar fi limitată.
Kaufmann argumentează că, deși legislația și discursul oficial continuă să vorbească despre tratament egal, teoriile privind rasismul sistemic, sexismul și identitatea de gen au pătruns profund în sistemul juridic britanic, în instituții și în normele sociale.
El citează prevederi din Equality Act 2010, care permit instituțiilor să adopte măsuri de „acțiune pozitivă” pentru recrutarea și promovarea membrilor grupurilor protejate.
Potrivit autorului, aceste prevederi au permis extinderea politicilor DEI în companii, școli, spitale și instituții publice, influențate de activiști și organizații precum Stonewall.
El susține că ideologia woke domină astăzi cultura organizațională a numeroase instituții britanice, inclusiv universități, școli, BBC, NHS, serviciul public și tot mai multe firme de avocatură.
Un război cultural tot mai vizibil
Kaufmann afirmă că, deși temele războiului cultural nu au decis până acum alegerile britanice, conflictul dintre susținătorii și adversarii ideologiei woke devine o linie de fractură politică tot mai importantă.
Datele unui sondaj realizat de autor arată că între 71% și 78% dintre alegătorii de stânga susțin corectitudinea politică, considerând că aceasta protejează împotriva discriminării. În schimb, între 53% și 75% dintre alegătorii de dreapta consideră că aceasta restrânge libertatea de exprimare.
Sondajul evidențiază și diferențe majore în ceea ce privește grupurile care beneficiază de empatia alegătorilor.
Alegătorii partidului Reform UK tind să simpatizeze cu persoanele care consideră că imigrația le-a afectat comunitățile și cu cei care percep existența unui dublu standard împotriva albilor.
În schimb, alegătorii Partidului Verzilor manifestă mult mai multă empatie față de minoritățile etnice care afirmă că se confruntă cu discriminarea.
Autorul concluzionează că ruptura principală nu este între albi și non-albi, ci între progresiști și conservatori, inclusiv în interiorul populației albe.
Anxietatea demografică
Un alt factor care alimentează tensiunile este schimbarea demografică accelerată.
Datele recente ale Office for National Statistics arată că, pentru prima dată, peste 40% dintre copiii născuți în Marea Britanie au cel puțin un părinte născut în străinătate.
Kaufmann susține că identificarea puternică cu identitatea albă este strâns legată de atitudinile privind imigrația.
Conform sondajului său, 71% dintre persoanele albe care consideră identitatea rasială foarte importantă doresc reducerea drastică a imigrației, comparativ cu doar 28% dintre cei pentru care identitatea rasială nu are o importanță majoră.
Autorul face o paralelă cu concluziile cercetătoarei Ashley Jardina din volumul White Identity Politics, potrivit cărora identitatea albă a reprezentat un factor important în susținerea electorală a lui Donald Trump.
În opinia lui Kaufmann, un fenomen similar începe să se manifeste și în Marea Britanie.
Va schimba cazul Nowak politica britanică?
Autorul consideră că este puțin probabil ca cazul Nowak să schimbe radical peisajul electoral britanic.
Pentru alegătorii Reform UK, imigrația rămâne principala preocupare, mult înaintea temelor legate de „poliția cu două viteze” sau discriminarea anti-albă.
Totuși, el avertizează că incidente precum scandalurile bandelor de exploatare sexuală, atentatul de la Manchester, crimele din Southport sau cazul Nowak sunt interpretate radical diferit în mediile conservatoare și progresiste, ceea ce amplifică polarizarea socială.
Kaufmann respinge ideea că Marea Britanie s-ar îndrepta spre un război civil, argumentând că nemulțumirile conservatorilor albi sunt îndreptate în primul rând împotriva elitelor progresiste, nu împotriva minorităților.
În concluzie, autorul susține că o combinație între anxietatea demografică și percepția existenței unui sistem părtinitor poate crea un bloc electoral puternic în jurul partidelor populiste de dreapta.
El afirmă că politicile inspirate de ideologia woke riscă să accentueze resentimentele și polarizarea socială și susține că dezbaterea privind imigrația, egalitatea și identitatea trebuie purtată deschis, nu gestionată exclusiv în interiorul instituțiilor.
„Criticarea politicilor DEI nu este un factor de divizare. Suprimarea criticilor este”, concluzionează Kaufmann. „Woke nu este o preocupare academică marginală. Are efecte reale și puternice asupra societății. Cei care cred în libertate, adevăr și coeziune socială trebuie să se opună efectelor sale nocive asupra instituțiilor care ne guvernează viața.”
