Noua directivă europeană dedicată monitorizării emisiilor de metan riscă să provoace un șoc pe piața carburanților din Europa, fiind prognozată o creștere de până la 24% a prețului la pompă. Deși măsura își propune să reducă impactul acestui gaz cu efect de seră extrem de nociv, lipsa de pregătire a majorității țărilor producătoare din afara spațiului comunitar amenință să creeze un deficit masiv de aprovizionare începând cu anul 2027. În timp ce marii jucători din industrie avertizează asupra normelor greu de aplicat, mai multe stat membre — printre care și România — cer flexibilitate și amânarea regulamentului pentru a preveni o nouă criză a prețurilor, scrie Le Figaro
Implementarea unui regulament european privind monitorizarea emisiilor de metan stârnește temeri privind o creștere cu 24% a prețului benzinei la pompă, potrivit unui studiu realizat de Wood Mackenzie.
În timp ce Emmanuel Macron a cerut guvernului o „mobilizare totală privind aprovizionarea și prețurile combustibililor”, se aud voci care avertizează asupra unui risc real de explozie a prețurilor în ianuarie. Motivul? Un regulament european privind emisiile de metan legate de producția de petrol și gaz. Pe hârtie, intențiile Comisiei sunt lăudabile. Este vorba despre combaterea eliberării în atmosferă a unui gaz cu efect de seră al cărui potențial de încălzire este de 40 de ori mai mare decât cel al CO2. Europa are deja câteva reușite la activ, cum ar fi reducerea emisiilor de gaze refrigerante, nocive pentru stratul de ozon. Ea vrea să aplice același principiu și în cazul metanului: impunerea unor norme care să-i determine pe producători să se adapteze, cu un efect la nivel global. În schimb, calea pentru a ajunge acolo și consecințele pentru consumatori ridică unele semne de întrebare.
Începând cu 1 ianuarie 2027, importatorii de gaz, petrol și cărbune vor trebui să demonstreze că producția lor a făcut obiectul unei monitorizări, al unei raportări și al unor verificări echivalente cu cele aplicabile producătorilor europeni din aceste domenii. Obligația se referă, așadar, „doar” la implementarea unor instrumente de audit, de măsurare fizică și contabilă, nu și la emisiile propriu-zise — acest lucru va urma din 5 august 2031. Totuși, foarte puține țări producătoare de gaz și petrol au început să pună în aplicare instrumentele de măsurare impuse de regulamentul european privind metanul (MER). Și pe bună dreptate.
„Situația este absurdă. Europa cere o punere în conformitate de la 1 ianuarie 2027. Însă abia la mijlocul anului 2029 va oferi clarificări cu privire la certificările ce trebuie obținute și informațiile de import ce trebuie furnizate...”, explică unul dintre marii jucători din sector. Consecința acestei incertitudini de reglementare a fost evaluată într-un vast studiu realizat de firma de consultanță Wood Mackenzie. Aceasta estimează că, în perioada 2027-2029, în medie doar 57% din producția mondială de gaz va fi eligibilă conform regulilor europene de import, sau cel mult 80% într-un scenariu optimist. Situația este și mai gravă în cazul petrolului: 87% din importuri ar fi neconforme!
„Aproape că te întrebi dacă nu cumva se dorește distrugerea rafinăriilor europene.” — Un specialist
Având mai puțini furnizori potențiali, Europa devine vulnerabilă și riscă să plătească mai mult pentru aprovizionare. „Ar trebui să suportăm o primă (o taxă suplimentară) peste cotațiile actuale pentru a fi siguri că produsele pe care le cumpărăm și care respectă norma europeană ne sunt într-adevăr livrate”, explică purtătorul de cuvânt al unui grup anglo-saxon. Nu este neobișnuit ca tancurile petroliere sau navele de transport GPL să își schimbe traseul în mijlocul oceanului pentru a livra unui client care oferă un preț mai bun. Mâine, Europa nu își va mai permite să lase aceste nave să plece doar pe motiv că încărcătura lor a devenit prea scumpă, deși bifează toate cerințele MER. Prețul barilului de petrol brut importat în Europa ar putea crește cu 11%, cu un impact și mai puternic asupra prețurilor la pompă: +24% la benzină și +16% la motorină, conform Wood Mackenzie.
Marile grupuri luptă deja împotriva emisiilor de metan
„În fața acestei situații, interlocutorii noștri de la Bruxelles ne replică faptul că nu este nicio problemă, că țări din Europa au renunțat la sancțiunile financiare. Însă noi nu ne putem permite să fim în afara legii: băncile, asigurătorii, acționarii și etica noastră ne obligă să ne conformăm legilor și regulamentelor locale”, se revoltă un alt actor din sector. Comisia recunoaște implicit că piața nu este pregătită, fără însă a accepta să amâne introducerea normelor de audit și control.
„Administrația franceză și cea europeană pare să nu înțeleagă diferența dintre sancțiune și conformitate. Un mare grup internațional listat la bursă nu își poate asuma riscul de a nu fi în conformitate”, se plânge un alt reprezentant al industriei. Șaptesprezece țări europene, printre care Republica Cehă, Slovacia și România, au intervenit solicitând suspendarea aplicării directivei și o implementare globală a măsurilor abia în 2030. A fost nevoie să se aștepte până miercuri pentru ca Franța, prin vocea ministrului energiei, Maud Bregeon, să ia în calcul „posibilitatea de a avea mai multă flexibilitate în reglementarea la nivel european”. Trebuie spus că Parisul a insistat mult timp pentru adoptarea normelor privind metanul, iar guvernul nu vrea să lase impresia că își retrage cuvintele.
Singurul punct pozitiv este că giganții din sectorul petrolului și gazului, în frunte cu TotalEnergies, nu au așteptat regulamentul european pentru a combate emisiile de metan. Aceștia au implementat noi instrumente de prevenire a scurgerilor de gaze în exploatările lor, în principal prin instalarea de senzori, și au redus operațiunile de ardere la făclie (care constau în arderile controlate ale metanului). Din 2020, grupul francez și-a redus emisiile de metan cu 60% și își propune o reducere de 80% până în 2030. ExxonMobil estimează că le-a redus cu 70% până la 80% în zece ani, Shell cu 78% între 2016 și 2025, iar BP cu 37% între 2019 și 2025. Pe lângă preocupările de mediu, se adaugă și posibilitatea de a valorifica mai bine din punct de vedere economic metanul, care este principala componentă a gazului natural.
