Demisia lui Morgan McSweeney, șeful de cabinet al premierului Keir Starmer și arhitectul din umbră al revenirii laburiștilor la putere, nu este doar consecința afacerii Epstein și a numirii toxice a lui Peter Mandelson la Washington. Ea redeschide și un dosar mai vechi, trecut deliberat în plan secund: rolul central jucat de McSweeney în construirea unei rețele politico-instituționale dedicate controlului discursului public online, inclusiv prin atacuri directe asupra platformei X. Dezvăluirile din 2024 publicate de UnHerd, bazate pe documente apărute în Statele Unite, conturează portretul unui personaj care a concentrat o putere informală considerabilă, la intersecția dintre strategie electorală, activism „anti-dezinformare” și presiuni pentru extinderea cenzurii digitale. În acest context, criza de la Downing Street capătă dimensiunea unei confruntări politice mult mai profunde, care amenință nu doar mandatul lui Keir Starmer, ci și legitimitatea modelului de guvernare pe care acesta l-a construit.
Morgan McSweeney, șeful de cabinet al premierului britanic, și-a anunțat demisia duminică. El era unul dintre protejații fostului ministru și ambasador în Statele Unite, Peter Mandelson, căzut în dizgrație din cauza prieteniei sale cu infractorul sexual Jeffrey Epstein, scrie The Times
Presiunea a devenit insuportabilă: Morgan McSweeney, șeful de cabinet al premierului britanic Keir Starmer, considerat artizanul victoriei acestuia la alegerile generale din iulie 2024, și-a anunțat demisia la BBC, duminică, 8 februarie. Acest irlandez, membru al Partidului Laburist, își asumă responsabilitatea: el a fost unul dintre protejații lui Peter Mandelson, fost ministru și comisar european, căzut în dizgrație din cauza prieteniei sale de lungă durată cu infractorul sexual american Jeffrey Epstein. Tot Morgan McSweeney a fost cel care, la sfârșitul lui 2024, a reușit să impună numirea lui Mandelson ca ambasador la Washington, împotriva avizului Foreign Office-ului și al mai multor membri ai cabinetului lui Keir Starmer.
Peter Mandelson a rezistat doar șase luni la Washington: Keir Starmer l-a demis în grabă din funcție în septembrie 2025, în urma unui prim val de dezvăluiri legate de afacerea Epstein, publicate de Departamentul american al Justiției, care arătau o relație cu miliardarul mult mai complice decât admisese până atunci britanicul. „I-am recomandat premierului această numire și îmi asum întreaga responsabilitate pentru acest sfat”, a declarat Morgan McSweeney într-un comunicat transmis BBC. Această decizie „a fost o greșeală”, a mai recunoscut el, deoarece a „adus prejudicii partidului nostru [laburist], țării noastre și încrederii în politică”.
Este adevărat că Mandelson era recunoscut pentru amploarea rețelei sale de relații și pentru abilitatea sa tactică, însă reputația acestui om fascinat de marile averi era deja bine cunoscută, la fel ca și apropierea sa de Jeffrey Epstein, în momentul în care Morgan McSweeney i-a impus numele. Mulți, la Westminster, pledau pentru prelungirea mandatului lui Karen Pierce, diplomat de carieră numită la Washington de Boris Johnson în 2020, care reușise să construiască relații strânse cu echipa lui Donald Trump. Alții susțineau candidatura lui George Osborne, fost cancelar al Trezoreriei în guvernul conservatorului David Cameron.
Consilierul din umbră
Dar Keir Starmer a ales să-i dea dreptate șefului său de cabinet, fără de care probabil nu ar fi ajuns niciodată la Downing Street. Morgan McSweeney a condus, începând din 2017, think tank-ul Labour Together, o organizație-satelit a Partidului Laburist, care și-a propus să recucerească puterea în interiorul partidului, pe atunci dominat de stânga radicală din jurul lui Jeremy Corbyn.
În 2020, acest consilier din umbră, puțin cunoscut publicului larg, format ca director de campanii legislative și locale la Londra, a pus această platformă în slujba lui Keir Starmer, care până în 2019 fusese un membru fără mare relief al „guvernului din umbră” al lui Jeremy Corbyn (responsabil de Brexit). Irlandezul a recentrat mesajul politic al viitorului lider pe economie, securitate și patriotism.
De la instalarea sa la Downing Street, Morgan McSweeney a fost criticat pentru că ar fi organizat un „boys’ club” în jurul lui Starmer, recrutând aleși din aripa dreaptă a partidului și marginalizându-i pe cei prea de stânga (adesea femei). Scârbiți de dezvăluirile din dosarul Epstein–Mandelson, numeroși aleși laburiști cereau capul lui Morgan McSweeney. Downing Street are nevoie de o „adevărată resetare”, declara astfel Harriet Harman, fost lider adjunct al Partidului Laburist, vineri, 6 februarie, în podcastul Electoral Dysfunction. Membră a Camerei Lorzilor și considerată o autoritate morală a partidului, ea îl avertiza direct pe Keir Starmer: dacă „nu trece la acțiune”, scandalul „îl va doborî”.
Premierul „mai are încredere” în șeful său de cabinet, afirma vineri purtătorul de cuvânt de la Downing Street. Dar duminică, Keir Starmer a fost nevoit să accepte realitatea: plecarea omului său de încredere, o piesă-cheie a administrației sale, devenise inevitabilă. Rămâne de văzut dacă acest gest va fi suficient pentru a-i salva mandatul. Premierul „a acționat cu bună-credință” atunci când l-a numit pe Peter Mandelson, susținea duminică, 8 februarie, la BBC, ministrul muncii și pensiilor, Pat McFadden, sperând încă să-i convingă pe aleșii laburiști să-i mai acorde o șansă lui Starmer. Peter Mandelson este cel care „l-a pus pe premier în această poziție [imposibilă]” candidând pentru postul de la Washington și ar trebui să returneze indemnizațiile primite de la Foreign Office la plecarea sa din septembrie 2025, a mai sugerat Pat McFadden.
Însă Keir Starmer se află acum în prima linie, confruntat cu furia aleșilor laburiști, în timp ce se anunță riscul unor noi dezvăluiri stânjenitoare. În zilele sau săptămânile următoare este așteptată publicarea a mii de documente interne de la Downing Street privind condițiile numirii lui Mandelson. Deputații din Camera Comunelor, inclusiv cei laburiști, au reușit să-l forțeze pe Keir Starmer să accepte această publicare.
În plus, două termene electorale se profilează ca fiind potențial catastrofale pentru Partidul Laburist: o alegere parțială, pe 26 februarie, în circumscripția Gorton and Denton, din suburbia Manchesterului, și alegerile regionale din Scoția și Țara Galilor, programate pentru 7 mai.
Morgan McSweeney si războiul împotriva X
Demisia lui Morgan McSweeney, șeful de cabinet al premierului Keir Starmer și arhitectul din umbră al revenirii laburiștilor la putere, nu este doar consecința afacerii Epstein și a numirii toxice a lui Peter Mandelson la Washington. Ea redeschide și un dosar mai vechi, trecut deliberat în plan secund: rolul central jucat de McSweeney în construirea unei rețele politico-instituționale dedicate controlului discursului public online, inclusiv prin atacuri directe asupra platformei X. Dezvăluirile din 2024 publicate de UnHerd, bazate pe documente apărute în Statele Unite, conturează portretul unui personaj care a concentrat o putere informală considerabilă, la intersecția dintre strategie electorală, activism „anti-dezinformare” și presiuni pentru extinderea cenzurii digitale. În acest context, criza de la Downing Street capătă dimensiunea unei confruntări politice mult mai profunde, care amenință nu doar mandatul lui Keir Starmer, ci și legitimitatea modelului de guvernare pe care acesta l-a construit.
Merită amintit că scandalul care îl înconjoară astăzi pe Morgan McSweeney nu este izolat. În 2024, publicația UnHerd a dedicat un articol amplu rolului său în arhitectura cenzurii digitale din Regatul Unit, cu accent pe ostilitatea explicită față de platforma X. Pe baza unor documente publicate în SUA de jurnaliștii de investigație Paul D. Thacker și Matt Taibbi, articolul arăta că nu Rusia, ci cercuri apropiate Partidului Laburist se aflau în spatele unei veritabile tentative de ingerință politică externă, prin intermediul organizației Center for Countering Digital Hate (CCDH), cofondată în 2018 chiar de McSweeney. Deși acesta s-a retras formal din conducerea CCDH în 2020, organizația a rămas extrem de influentă și apropiată de noul guvern laburist, promovând o definiție extrem de largă a „discursului instigator la ură”, care include „dezinformarea”, „minciunile” și chiar contestarea politicilor publice privind clima, Covid sau Net Zero. Documentele scurse indicau explicit că „uciderea” Twitter/X se afla pe agenda CCDH, iar apelurile pentru puteri de urgență care să permită statului eliminarea conținutului online au fost formulate direct către autoritățile britanice. Privit retrospectiv, acest episod întărește imaginea unui aparat de putere preocupat nu doar de control politic, ci și de controlul discursului public — un context care face ca actuala prăbușire a cercului de influență al lui McSweeney să capete o semnificație mult mai largă decât un simplu scandal de numiri greșite.
Goodbye, Morgan McSweeney, founder of the censorship NGO, Center for Countering Digital Hate. pic.twitter.com/wZVJMgS6rm
— Paul D. Thacker (@thackerpd) February 8, 2026
Wow. The Epstein Files just took down the architect of CCDH! The censorship self-described “black ops” firm whose self-described mission was to “Kill Musk’s Twitter.” Thank you @RepThomasMassie! https://t.co/Mady0ks3s1
— Mike Benz (@MikeBenzCyber) February 8, 2026
Wow. The Epstein Files just took down the architect of CCDH! The censorship self-described “black ops” firm whose self-described mission was to “Kill Musk’s Twitter.” Thank you @RepThomasMassie! https://t.co/Mady0ks3s1
— Mike Benz (@MikeBenzCyber) February 8, 2026
