Într-un editorial dur publicat în cotidianul francez Le Figaro, jurnalistul și analistul polonez Eryk Mistewicz avertizează asupra unei crize constituționale fără precedent la Varșovia. Autorul acuză guvernul condus de Donald Tusk că încalcă flagrant principiul separației puterilor în stat prin intervenția în forță asupra Tribunalului Constituțional și prin presiunile exercitate asupra Băncii Naționale a Poloniei. Potrivit lui Mistewicz, aceste demersuri urmăresc subordonarea instituțiilor fundamentale și modificarea Constituției fără acordul necesar, lovindu-se însă de reacția fermă a președintelui Karol Nawrocki și de rezistența covârșitoare a societății poloneze
Jurnalist și președinte al Institutului Noilor Media, Eryk Mistewicz conduce revista poloneză „Wszystko co Najważniejsze”. Este laureat al Marelui Premiu al Asociației Jurnaliștilor Polonezi.
Dacă Curtea Constituționala ar valida rezultatul alegerilor prezidențiale franceze și acest lucru nu ar fi pe placul guvernului, ar putea fi luată cu asalt și blocată de poliție pentru ca membrii săi să fie înlocuiți cu alții care să ia o decizie diferită? Ar putea fi Banca Franței ocupată de forțele speciale dacă ar dezaproba ratele dobânzilor propuse de guvern, iar poliția să instaleze acolo un nou guvernator? Ar putea fi Parlamentul ocupat de armată pentru a-l împiedica să adopte legi considerate greșite de către guvernanți? Dacă separația puterilor în stat există, este tocmai pentru ca astfel de întrebări să nu aibă niciun sens. Și totuși, exact aceste întrebări se pun astăzi în Polonia.
Istoric de formație, prim-ministrul Donald Tusk ar trebui să-și amintească faptul că una dintre învățăturile majore ale gândirii politice europene este necesitatea limitării puterii, chiar și atunci când cei care o exercită sunt convinși de temeinicia scopurilor pe care le urmăresc. În Politica sa, Aristotel distingea deja deliberarea asupra treburilor publice, exercitarea magistraturilor și justiția; Polibiu avea să abordeze, la rândul său, această chestiune. În Despre spiritul legilor, Montesquieu a dezvoltat concepția modernă a separației puterilor, făcând ca siguranța cetățeanului să depindă de separarea dintre elaborarea legii, executarea ei și funcția de a judeca. Donald Tusk pune astăzi sub semnul întrebării echilibrul puterilor și dreptul, afirmând că va aplica legea așa cum o înțelege el însuși.
În ultimul timp, majoritatea sondajelor arată o deplasare foarte clară a opiniei publice spre dreapta. Donald Tusk ar putea pierde puterea la următoarele alegeri. De aici și această accelerare. În scenariul său, preluarea controlului asupra Tribunalului Constituțional de către poliție constituie primul act. Tribunalul Constituțional este chemat să treacă de la o concepție conservatoare a dreptului, în care primează Constituția Poloniei, la o concepție liberală, în care tratatele europene prevalează asupra acesteia. Preluând prin forță controlul asupra Tribunalului Constituțional, se extinde puterea Bruxelles-ului asupra Varșoviei.
De ce este Tribunalul Constituțional atât de important? În sistemul juridic polonez, Tribunalul veghează, de asemenea, la respectarea drepturilor cetățenilor garantate prin Constituție. În plus — și aceasta este o diferență fundamentală față de alte țări, unde instanțele nu dispun de astfel de prerogative —, el asigură conformitatea legislației poloneze cu dreptul internațional, precum și cu obligațiile care decurg din tratatele încheiate de Polonia. Tribunalul Constituțional este, totodată, garantul independenței tuturor instituțiilor consacrate de Constituția Poloniei. În Polonia, Constituția nu poate fi revizuită decât cu o majoritate de două treimi din voturi. Ea prevede că președintele este cel mai înalt reprezentant al Republicii. Ea stipulează că familia se întemeiază pe căsătoria dintre un bărbat și o femeie. Ea stabilește că moneda țării este zlotul polonez, și nu euro. Acestea sunt toate prevederile pe care prim-ministrul Donald Tusk și coaliția sa par să dorească să le modifice.
Preluarea controlului asupra Băncii Naționale a Poloniei (NBP) de către „băieți solizi” (oameni de forță) și „expulzarea guvernatorului”, deja anunțate, figurează în scenariul lui Donald Tusk. Încă din 2 iulie 2022, la Radom, Donald Tusk promisese să-l înlăture pe profesorul Adam Glapiński, președintele Băncii Naționale a Poloniei: „Ar fi suficientă o îndoială mult mai mică pentru a-l scoate pe tipul acesta din NBP.” El se angajează să facă acest lucru și afirmă că nu va fi necesară nicio lege. Tusk contestă legalitatea reînnoirii mandatului lui Glapiński, invocând expertize juridice. Președinția poloneză apără, în schimb, legalitatea acestei numiri. Conflictul vizează, de asemenea, inflația și responsabilitatea băncii centrale.
Tratatele nu primează asupra Constituției Poloniei: este o evidență pentru constituționaliști, dar nu și pentru Donald Tusk, care vrea să depășească astăzi toate limitele.
Formula cu „băieții solizi” îi aparține ministrului Tomasz Siemoniak, coordonatorul serviciilor de informații poloneze. În aceeași zi, la postul TVN24, el a anunțat că niște „băieți solizi” vor veni să-l convingă pe Glapiński că nu este președintele NBP. El nu folosește verbul „a expulza”. Pe 8 iulie, profesorul Glapiński a denunțat o amenințare la adresa independenței băncii. Christine Lagarde, aflată la conducerea Băncii Centrale Europene, a intervenit pentru a apăra independența guvernatorului Băncii Naționale a Poloniei. O suspendare a guvernatorului băncii centrale poloneze decisă de guvern cu încălcarea legii ar putea antrena, pe viitor, suspendări similare ale conducătorilor băncilor centrale din alte țări, de unde și demersul ei. De ce se ia Donald Tusk de guvernatorul băncii centrale? Guvernatorul Băncii Naționale a Poloniei este cel mai ferm opozant al adoptării monedei euro de către țara sa. El veghează asupra a peste 700 de tone de aur acumulate de NBP. Toate sondajele arată, de asemenea, că polonezii nu vor nici să adopte euro, nici să vadă aurul polonez mergând să mărească rezervele Băncii Centrale Europene. Fără o revizuire a Constituției, Polonia nu poate fi constrânsă să adopte euro.
Trimiterea poliției la Tribunalul Constituțional la ordinul prim-ministrului, dezarmarea Gărzii Parlamentare, recurgerea la forță pentru a-l împiedica pe președintele Tribunalului să intre în clădire și preluarea controlului asupra serverelor acestuia de către guvern constituie tot atâtea încălcări ale principiului separației puterilor în stat. Președintele Karol Nawrocki este gardianul Constituției Poloniei. Ales prin sufragiu universal, el este cea mai înaltă autoritate a țării. El a decis să se întoarcă de urgență din Senegal, unde se afla în vizită, atunci când, în absența sa, forțele speciale au pătruns în incinta Tribunalului Constituțional, instituție care nu se află sub autoritatea guvernului.
În pofida barajului polițienesc, președintele Karol Nawrocki și-a croit drum până la clădirea Tribunalului, însoțit de garda sa de corp și de membrii Tribunalului Constituțional aleși în mod legal. A doua zi, el a purtat consultări cu toate forțele politice reprezentate în Parlament (partidul lui Tusk și unul dintre partidele de stânga au refuzat să participe la discuțiile de la palatul prezidențial, la care au luat parte toate celelalte partide, de la stânga la dreapta). Tentativa de lovitură de stat a avut loc cu puțin timp înainte de Ziua Tuturor Sfinților, o zi importantă în ochii polonezilor, în care își amintesc de cei dragi și se reunesc în familie. Cu toate acestea, mulți dintre ei s-au mobilizat pentru a apăra Tribunalul Constituțional. Indignarea este generală. Într-un studiu al grupului de cercetare Res Futura, 85% dintre internauți s-au pronunțat în favoarea protejării Tribunalului Constituțional, iar 15% pentru înlăturarea conducerii acestuia și punerea în aplicare a schimbărilor dorite de Donald Tusk. În ultimele ore, trei ambasadori au renunțat să-și mai continue misiunea în serviciul Poloniei, conștiința interzicându-le să accepte actele guvernului lui Donald Tusk.
Pentru polonezi, libertatea este esențială: forța nu îi poate frânge. Au demonstrat acest lucru organizându-se în cei 123 de ani în care țara lor a fost împărțită între Prusia, Austria și Rusia. Au demonstrat-o prin insurecțiile și grevele pe care le-au organizat și care au contribuit la transformarea Europei. Polonezii sunt păsări ale libertății: a-i închide într-o colivie este o întreprindere sortită eșecului. Cel mai recent eșec, cel al legii marțiale impuse de generalul Jaruzelski în 1981, a adus dovada acestui lucru. Europa contează pentru polonezi. Aparținem Uniunii Europene la care am aderat: o Uniune care respectă Constituția Poloniei, separația puterilor și statul de drept. Zilele următoare îi vor vedea pe polonezi apărând din nou aceste principii.
