Kievul ar trebui să cedeze Donbasul și să accepte să nu adere la NATO pentru a rămâne un stat viabil și suveran, conform American Conservative.
După mai bine de opt luni fără negocieri directe între Rusia și Ucraina, discuțiile dintre cele două părți, mediate de SUA, au fost reluate săptămâna trecută la Abu Dhabi. Multe lucruri s-au schimbat în acest război de la negocierile din februarie. Condițiile Rusiei nu s-au schimbat, dar certitudinea că le va îndeplini s-a schimbat.
Trei lucruri sunt certe. Primele două: Ucraina nu va deveni membră a NATO, iar Rusia va obține cea mai mare parte sau întregul Donbas. Aceste lucruri sunt certe datorită celei de-a treia realități: Rusia a câștigat războiul.
Ucraina este pe moarte, iar timpul se scurge. Singura incertitudine este cât timp vor mai rezista președintele ucrainean Volodymyr Zelensky și liderii europeni înainte de a opri aparatele de susținere a vieții.
Nu numai că soldații ucraineni sunt uciși sau mutilați într-un ritm uluitor — poate chiar până la 30.000 pe lună —, dar populația Ucrainei se diminuează. Milioane de ucraineni au fugit, iar mulți nu intenționează să se întoarcă. Aproape un sfert de milion au plecat în prima jumătate a acestui an, iar mulți alții sunt pe punctul de a pleca în această iarnă, pe măsură ce viața la Kiev devine insuportabilă. Printre cei care au rămas, decesele depășesc nașterile. Speranța de viață este cea mai scăzută din Europa. Nu există suficienți oameni pentru a forma forța de muncă sau pentru a plăti impozite pentru serviciile sociale.
Ucraina nu se mai poate apăra. Kievul a rămas fără rachete de interceptare pentru apărarea aeriană și fără țări dispuse și capabile să le furnizeze. Furnizarea de rachete de interceptare Patriot din partea SUA s-a redus la mai puțin decât un firicel și ar putea dura câțiva ani până la livrare, iar Germania a anunțat Ucraina că nu mai are ce să trimită. Drept urmare, rachetele și dronele rusești își ating țintele practic după bunul plac. Porturile Ucrainei sunt blocate, iar cerealele sale nu pot fi exportate la scara necesară. Oțelăriile sale se închid, exploatările miniere își încetează activitatea, iar infrastructura sa digitală este ținta unor atacuri. Transporturile sunt blocate, deoarece podurile cheie sunt avariate și sute de locomotive au fost distruse. În Kiev, capitala țării, se produc întreruperi de curent cu o oarecare regularitate.
Și, în tot acest timp, forțele armate ruse avansează încet, dar inexorabil, în Donbas. Ucraina trebuie să recunoască acum această inevitabilitate și să salveze vieți. Orașele-fortăreață pierdute pot fi reconstruite mai la vest, dar viețile pierdute nu pot fi recuperate.
Războiul Rusiei împotriva Ucrainei nu a avut niciodată ca scop principal teritoriul. Motivele principale ale invaziei au fost împiedicarea aderării Ucrainei la NATO și, din perspectiva Kremlinului, protejarea cetățenilor de etnie rusă din Donbas. Acordurile anterioare de la Minsk erau menite să rezolve această din urmă problemă. Abia când Ucraina nu le-a pus în aplicare, SUA nu au exercitat presiuni asupra Ucrainei pentru a le pune în aplicare, iar Europa le-a folosit ca tactică de amânare pentru a înarma Ucraina în vederea războiului împotriva Rusiei, Moscova a considerat anexarea Donbasului ca o soluție necesară.
Așadar, deși războiul nu a avut niciodată la bază problema teritorială, încheierea negociată a conflictului se referă, în mare măsură, la teritoriu. Rusia nu își va înceta atacul până când Donbasul nu va deveni rus.
Washingtonul ar putea fi pregătit să recunoască această realitate ca fiind esențială pentru încheierea diplomatică a războiului. Președintele Donald Trump a declarat recent că se va ajunge la o pace negociată, dar că „Ucraina va avea o formă puțin diferită”.
Oficialii americani ar fi considerat că, în privat, Kievul a dat dovadă de flexibilitate în această chestiune. Se înțelege însă că disponibilitatea Kievului de a accepta cedarea de teritoriu este legată de cererea sa de garanții solide de securitate.
Cu toate acestea, în urma discuțiilor de la Abu Dhabi, o sursă ucraineană a declarat pentru Telegraph că Ucraina „nu va recunoaște niciodată” controlul Rusiei asupra teritoriului ucrainean, „nici de facto, nici de jure”. Este posibil ca Moscova să nu ceară recunoașterea de jure a controlului său asupra Donbasului, dar respingerea recunoașterii de facto înseamnă că războiul continuă.
În prima zi a discuțiilor de la Abu Dhabi, Zelensky a postat pe X că „cedarea teritoriului ucrainean în schimbul păcii” nu ține „de realitate”, ci este doar „un discurs abstract”. El s-a plâns că americanii întreabă: „Puteți schimba Donbasul pentru securitate?”, dar apoi definesc securitatea ca fiind „nu NATO, ci ceva similar cu NATO”.
Are dreptate. Dar asta este tot ce poate obține. Putin nu va pune capăt războiului pentru a ține Ucraina în afara NATO (și NATO în afara Ucrainei) acceptând garanțiile de securitate prevăzute de articolul 5 al Tratatului NATO pentru Ucraina. Însă SUA au clarificat că nici ele nu vor fi de acord cu asta. Atât administrațiile republicane, cât și cele democrate au precizat clar că nu vor purta un război direct cu Rusia pentru Donbas. Iar Europa a arătat clar, prin acțiunile sale, că nu va garanta și nu poate garanta securitatea Ucrainei fără un sprijin semnificativ din partea SUA. Îi lipsesc trupele, capacitățile tehnologice și resursele financiare necesare pentru a face acest lucru.
Cele mai bune garanții de securitate pe care Ucraina le-ar putea obține sunt angajamente care nu se ridică la nivelul NATO: o formă mai slabă, „similară cu cea a articolului 5 din NATO”, combinată cu asigurările de securitate care decurg din aderarea la Uniunea Europeană. În mod ironic, cea mai puternică garanție de securitate pe care Ucraina ar putea-o obține ar implica închiderea ușilor NATO în fața Ucrainei, atenuând astfel propriile preocupări de securitate ale Rusiei și inițiind procesul de stabilire a unei arhitecturi de securitate europeană mai amplă, care pare acum să fie pe masa discuțiilor.
Pentru ca Ucraina să supraviețuiască, războiul trebuie să ia sfârșit acum; așadar, fie că este corect sau nu, controlul rus asupra Donbasului trebuie acceptat, iar aderarea la NATO trebuie exclusă din discuție. Odată eliberată de război, Ucraina ar rămâne o națiune suverană pe cea mai mare parte a teritoriului său și s-ar putea orienta spre vest, urmând o cale care duce către Uniunea Europeană. Nu va avea Donbasul și nu va avea NATO. Dar nu va avea o graniță cu o Rusie amenințată.
