La 22 iunie, Biserica Orotodoxă face pomenirea Sfântului Sfinţit Mucenic Eusebiu, episcopul Samosatelor. A trăit în zilele împăratului Constantie, fiul lui Constantin cel mare, „şi era râvnitor fierbinte al drept-slăvitoarei credinţe, şi avea atâta vitejie a sufletului, şi atâta defăima lucrurile acestea trecătoare, şi se nevoia ca să se sporească dreapta credinţă şi Ortodoxia, măcar că împăratul avea gând împotrivă, fiindcă era arian; pentru aceasta atunci când îl înfricoşa şi îl înspăimânta Constantie că-i va tăia mâna dreaptă, de nu va scoate alegerea cea făcuta de marele Meletie, care era la dânsul, el a întins amândouă mâinile, primind cu bucurie mai degrabă tăierea lor, decât să dea alegerea cea cerută. Pe acest preacuvios părinte al nostru, în urma lui Constantie şi a lui Iulian, căzând Valens în boala relei credinţe ariene, l-a scos din scaunul său şi l-a osândit să fie izgonit la apa Dunării”, spune Sinaxarul. După moartea lui Valens, Sfântul Sfinţit Mucenic Eusebiu s-a întors sfântul la Samosata, episcopia sa, care se afla în Siria, aproape de râul Eufratului, în Mitropolia Edesei. După multe lupte şi biruinţe duse cu cei ce propovăduiau învăţătura greşită, şi-a aflat sfârşitul mucenicesc după ce o femeie ariană a aruncat cu o cărămidă de pe un acoperiş, lovindu-l pe Sfânt în cap. Înainte de a muri, Sfântul a iertat-o.
Tot la 22 iunie, biserica face pomenirea unui sfânt şi înalt ierarh român: Grigorie Dascălul, mitropolitul Țării Româneşti, cel care a avut o neobosită activitate pastoral-misionară şi social-culturală: a întemeiat şcoli teologice, fiind un exemplu de sfinţenie, ajutând şi hrănind numeroşi săraci, văduve, orfani, a susţinut îndeaproape restaurarea catedralei mitropolitane din Bucureşti, s-a ocupat de traducerea şi de tipărirea în limba romană a Vieţilor Sfinţilor, carte “atât de folositoare pentru formarea duhovnicească şi luminarea sufletelor credincioşilor”. Când a trecut la Domnul, a lăsat numeroase cărţi pentru a fi oferite în dar şcolarilor.
