Mușcătura de câine turbat este una dintre problemele frecvente apărute în această lume unde nu există garduri și în care oamenii trăiesc alături de dobitoace. Atinși de rabie, câinii devin dușmani de temut. Dacă rana poate fi oblojită cu doftorii, accesele de nebunie provocate de boală și sminteala îi sperie pe oameni, care le pun pe seama spiritelor rele. Cuvintele scrise pe prescuri, pe petice de hârtie, capătă puteri magice.
Pentru vindecarea trupului smintit sunt necesare următoarele: „îndată să dai la un preot să slujească slujba sfinților voievozi, apoi vei lua un corn de prescure de acele slujite, să scrii pe dosul ei acestea cuvinte: Saturnu, Ariepotates, Eperetos, Aminerva, Zoina, Rogocataras. Aceste cuvinte să le scrii așa pre prescuri în trei părți. Aceste trei părți de prescure să le dai bolnavului, în trei rânduri pe zi, să le mănânce, una dimineața, una amiazăzi, una sara”.
Cuvintele ascund semnificații magice puțin cunoscute de cei care le scriu cu îndârjire pe prescure, spre vindecare, căci turbarea, din cauza formelor sale de manifestare, vine de pe tărâmul necunoscut al duhurilor. Dar tocmai taina ascunsă în spatele acestor vorbe sau mai degrabă în spatele acestor semne dă puterea magică a credinței în vindecare. Într-o societate analfabetă, cuvintele prind cu adevărat puteri magice; rostuite pe hârtie, scrijelite cu cerneală din „zamă de cireșe amare”, așezate într-o ordine a simbolurilor sfinte, ele vindecă doar prin simpla atingere, prin rostire, prin memorare.
Într-o vreme a experimentelor, cazurile de otrăvire sunt evenimente cotidiene. Fie că este vorba de consumul de plante și de ciuperci, de veninul de șarpe, de accidentele casnice produse de oalele prost smălțuite, de cazuri de intoxicare voluntară, totdeauna e nevoie de remedii imediate. Șoricioaica, argintul viu, țipirigul, mătrăguna sunt doar câteva dintre substanțele toxice amintite deseori în documente judiciare.
Untdelemnul este leacul cel mai la îndemână și cel mai des folosit pentru a produce ușurarea trupului în care a intrat substanța nocivă: „vei bea îndată o litră de untdelemn și de nu va fi apucat otrava să se închege în trupu, apoi untdelemnu va vărsa toată otrava, și nu va muri acel omu pentru că tot bucăți cu sânge va să iasa și pe șezut va ieși”. Aceleași efecte le are și amestecul de chișleag și sânge de rățoi.
Într-o rețetă de friguri observăm strânsa legătură între om și natura înconjurătoare, în care totul are rost și nimic nu trebuie ignorat. Iată ce se recomandă: „Primăvara când vei auzi broaștele cântând să iei o ață în mână și să faci trei noduri. La fiecare nod să zici nu leg ața, nici fac noduri, nici nu leg gurile broaștelor, ci leg frigurile și farmecele muerești. De me-ar fi dat vreo muere rea să le leg ca să fie legate și pecetluite în veci, iară de mine să nu se atingă nici o răutate sau durere sau friguri sau giunghiuri sau vreo spurcăciune de farmece. Eu să rămâiu sănătos, și curat, luminat, precum domnul m-au lăsat. Amin!”
Bolile pătrund în lume prin uneltele diavolului, iar muierile cele rele sunt unele dintre aceste unelte, dar asta le face să ocupe locul principal în practicarea magiei, fie că este benefică sau malefică. Doftorese, vrăjitoare, descântătoare, moașe, vindecătoare, muierile poartă cu ele și în ele o parte din spiritualitatea universului. (Fragment din romanul "Patimă şi desfătare" de Constanţa Vintilă-Ghiţulescu http://www.humanitas.ro/humanitas/patim%C4%83-%C8%99i-desf%C4%83tare )
