Din vremea lui Pazvante Chiorul. La bulivar, birjar!

24 Mai 2016 | scris de Dănuț Deleanu
Din vremea lui Pazvante Chiorul. La bulivar, birjar!

Până la Regulamentele Organice, nici orașele mari și mici, nici târgurile nu au spații publice special amenajate spre preumblare. Nu există parcuri sau grădini publice, nu există piețe sau alte locuri de atracție. Orașul nu este pregătit pentru preumblarea celor mici, ci doar pentru priveală, căci atelajele oferă spectacol și își așteaptă spectatorii.

Pe vreme bună, trăsurile și cucoanele se preumblă pe podinile ulițelor principale. În București se duc până la Herăstrău, prin târguri află coline și tăpșane de unde pot privi frumusețea naturii, dar până acolo...Nori de praf vara și râuri de noroi toamna...Arșița soarelui sau geruri aspre...Dar neajunsurile acestea nu sperie pe nimeni, că doar cuconița nu pune piciorul delicat pe podinile murdare. Iarna, boierii scot săniile și se preumblă, când în sus, când în jos, alunecând ușor pe drumurile în sfârșit curate și line.

Orășenii se preumblă și ei pe la Herăstrău sau pe la Copou, sau prin grădinile boierilor bogați și filotimi. Într-o anumită zi a săptămânii, acești boieri pun la dispoziția norodului grădinile lor spre desfătare. Abia cu venirea lui Kiseleff se concep „planuri de înfrumusețare a orașelor”, cu alei, grădini, pomi, flori, cișmele, bănci și locuri special amenajate pentru preumblare...

De acest lucru își aduce aminte postelnicul Manolache Drăghici, care notează în a sa cronică: „Mihai Sturdza voevod au înființat grădina publică la Copou, alăturea cu poșta veche, chiar din pajăște, văzând că toate trăsurile ieșea la preumblare pe câmpul acela ce nu se afla vreun loc de pitrecere sau de umbrit înpotriva arșeții soarelui de vară, până la rediul lui Balșu, ce era departe pentru cei fără trăsuri și în neîngrijire mare, ca o pădure sălbatică”.

Preumblarea este o formă se sociabilitate izvorâtă din nevoia de punere în scenă a prestigiului social. Ulița, grădina, parcul sunt scene de etalare a bogăției, a mândriei sociale, a sinelui. De acolo, actorii își culeg informațiile cu privire la modă, la comportamente și conduite, privind și lăsându-se priviți. Pentru priveală, boierii își ridică sacnasie cu vedere la uliță. Azi, țiganii își fac case-palate, tot cu vedere la uliță și tot înșirate de-a lungul ei. (Fragment din romanul "Patimă şi desfătare" de Constanţa Vintilă-Ghiţulescu http://www.humanitas.ro/humanitas/patim%C4%83-%C8%99i-desf%C4%83tare )

Alte stiri din Carte

Ultima oră