Ceaușescu a avut o idee extraordinară atunci când a decis ca România să intre în clubul select și restrâns a țărilor producătoare de avioane civile și militare. Ca atare a încheiat primul contract cu englezii prin care au cumpărat de la mașinile care produceau sculele cu care se făceau apoi piesele de motor și avion până la drepturile legale de producție și certificare ale acestora.
Doar ca pentru a pune în practică acest contract era nevoie de infrastructură așa ca pe câmpurile din jurul cartierului Băneasa acolo unde existau un aeroport, o mică fabrică de avioane și un liceu industrial prăfuit și mic s-a construit un complex uriaș ce era format din hangare ce puteau adăposti inclusiv avionul Boeing 707 lung curier, facilități de producție, cai de rulaj, spații de parcare pentru avioane, un liceu botezat de Aviație, cantine, birouri, etc
Am luat parte direct la nașterea acestui complex deoarece în 1978 intrasem la Liceul de Aviație acolo unde se făcuseră câte zece clase pentru fiecare an de liceu plus alte șase clase de postliceală și patru de maiștrii necesare susținerii efortului de producere, calificare, atestare a personalului ce urma să lucreze în acel complex aviatic
Cu această ocazie am văzut fascinat în cei patru ani de liceu ce înseamnă să construiești un hangar de aviație spre deosebire de o hală de producție, cum se dotează o hală de productie, cum se construiesc și în ce logica căile de acces și rulaj și multe altele. Ca să vă puteți închipui în ce ritm se construia trebuie să vă spun ca în iarna clasei a noua jucam în recreațiile dintre orele de clasă hochei pe gheața de deasupra bălții puturoase și mocirloase ce începea de la gardul liceului până la câmpul de porumb iar în clasa a douăsprezecea făceam practică ca și viitor mecanic de motoare de avion în hala nou construită pe același loc.
Și acum imi amintesc cum se aduceau utilajele și mașinile de producție Vest noi nouțe în țiplă de protecție și cum echipe mixte de englezi, nemți,etc și români le montau cu mare grijă. Așa a fost adusă cea mai mare presa hidraulică din Europa ce după Revoluție ajunsese să facă elemente de fuselaj pentru avionul Super Jumbo Airbus 380 și despre care se spune ca ar fi fost dezafectată și chiar vândută în ultimii zece ani pentru acoperirea datoriilor fabricii.
Odată proiectul ROMBAC 1-11 și cel privind dotarea cu motoare Spey ale avionului de vânătoare-bombardament de producție națională IAR 93 arătându-și limitele dar în urma cărora Ceaușescu a creat de la zero o industrie aeronautică și o clasă de specialiști în aviație atestată internațional s-a trecut la nivelul următor.
Cel mai fabulos contract din istoria aviației române și sud-est europene a fost încheiat de Ceaușescu cu americanii de la Boeing pe baza și a existenței Complexului Fabricii de Avioane de la Băneasa. Practic România primea atunci drepturile de reparații pentru avioanele Boeing 707 și 737 și de cumpărare a unui număr de cinci avioane Boeing 767 lung curier.
A venit Revoluția și cel care este detestat de întreaga Aviație română, considerat ca fiind groparul ei principal, Petre Roman a decis anularea contractului ce mai avea doar câteva zile până la imposibilitatea anulării lui.
Și uite așa ROMAERO a luat-o la vale pe drumul spre închidere și faliment.
Contractul cu americanii de la KIWI care doreau cumpărarea unui număr de avioane ROMBAC 1-11 mult mai ieftine decât Boeingurile 737 seria 300, a căzut tot din cauza managementului nostru și fabrica a ramas efectiv fără comenzi de producție de avioane trăind doar de pe urma reparațiilor făcute în baza licențelor din vremea lui Ceausescu luate și bineînțeles de pe urma închirierilor de spații pentru șmecheri și șmecheriile lor.
Doar ca personalul calificat cu greu și atestat și licențiat european sau american a început să plece din cauza salariilor mici, a nesiguranței locului de muncă, a ieșirii la pensie etc și ROMAERO s-a adâncit și mai tare în groapa pierderilor financiare și materiale.
Schimbările dese de manageri și lipsa de viziune și voința politică îmbibate cu interesele meschine de ordin material au creat ca peste tot în România o stare de haos generalizat la ROMAERO la fel ca și la fabricile de avioane din Brașov, Bacău și Craiova cu care România se mândrea înainte de 1990.
Să nu plătești tu licențele acordate de către producătorii străini pentru a putea executa lucrări pentru care este rațiunea a însăși existentei fabricii înseamnă o adevărată crimă, cred ca sunteți de acord cu mine!
Așa ca deținătorul avionului Boeing care a stat cu el la ROMAERO atâția ani are dreptate în acțiunea sa de a cere despăgubirile respective valoarea lor fiind acordată de către justiție nu de capul ei nu-i așa?
Din presă am aflat ca cel în cauză fusese bucătar la Athenee Palace deci taman bun pentru a ajunge chiar și ministru devreme ce tot din presă am aflat cum un fost ospătar a ajuns ministru pe la Sănătate parcă!
Cu alte cuvinte un bucătar a reușit să creeze în unica bucătărie românească un fel nou de faliment la tava servit pe pat de guvernanța corporatistă importată de afară cu garnitura de prostie și pe pat de hoție și plătit de noi toți cetățenii României plătitori de taxe și impozite și foști constructori s-au muncitori ai ROMAERO!
Pe final vin și întreb și eu pentru un prieten ce va să vină, de ce nu îi pune nimeni sa plătească pentru aceste hoții, distrugeri, falimente, etc pe cei care le-au produs în condițiile în care toți cei în cauză și-au încasat marile salarii și chiar bonusuri de performanță?
Vlad Țepeș îl cheamă pe prietenul cu pricina! Asta doar dacă va spune numele lui ceva!
Autor: Cezar Osiceanu
