În cea mai recentă corespondență de la București, cotidianul francez Le Monde recurge la rețeta clasică a presei occidentale atunci când analizează Europa de Est: utilizarea automată și adesea lipsită de nuanțe a etichetei de „extremă dreaptă” pentru a explica reconfigurările de pe scena politică românească. Dincolo de utilitatea sa electorală sau jurnalistică, acest tip de etichetare tinde să simplifice o criză guvernamentală profundă, transformând tensiunile economice reale – provocate de măsurile de austeritate ale cabinetului Bolojan – și jocurile autohtone de putere într-o bătălie ideologică de manual între „reformatori” și „populiști”. Reducând dinamica complexă a electoratului român la simple reflexe extremiste, analiza din Le Monde ratează ocazia de a explica resorturile interne ale unei crize care ține mai degrabă de eșecul coalizării centriste și de izolarea politică a președintelui Nicușor Dan, decât de un asalt ideologic de tip radical. Corespondenta publicației descrie peisajul tensionat de după prăbușirea cabinetului condus de Ilie Bolojan și eșecurile succesive ale premierilor desemnați Eugen Tomac și Adrian Veștea. În viziunea jurnaliștilor francezi, jocurile de culise și izolarea politică a președintelui Nicușor Dan nu fac decât să favorizeze Alianța pentru Unirea Românilor (AUR) care își adjudecă rolul de arbitru parlamentar și capitalizează nemulțumirea unui electorat profund polarizat.
Președintele centrist Nicușor Dan continuă consultările după eșecurile succesive ale primilor doi premieri desemnați, de la căderea guvernului liberalului Ilie Bolojan, pe 5 mai. Această instabilitate avantajează extrema dreaptă, care cere alegeri legislative anticipate.
Dificil de urmărit jocurile de putere și negocierile politice care au loc în România din 5 mai, când social-democrații (PSD) și extrema dreaptă au demis guvernul liberalului Ilie Bolojan (PNL). Dificil, de asemenea, de înțeles calculele președintelui centrist, Nicușor Dan, care de atunci a văzut de două ori cum premierul pe care l-a numit a eșuat în tentativa de a obține o majoritate în Parlament.
Pe 14 iunie, tehnocratul Eugen Tomac, în vârstă de 45 de ani, s-a retras chiar înainte de votul de încredere. Luni, 22 iunie, liberalul Adrian Veștea, în vârstă de 52 de ani, a fost nevoit să se recunoască învins, obținând doar 189 de voturi din cele 233 necesare pentru a întruni majoritatea, din cauza lipsei de susținere din partea propriului partid, PNL, condus de Ilie Bolojan. Susținătorii acestuia din urmă îl acuză pe Adrian Veștea că i-a trădat negociind în secret o alianță cu PSD. Acești „puciști”, așa cum sunt numiți, s-au apărat invocând stabilitatea și „interesul național”.
Marți, 23 iunie, președintele Nicușor Dan a reluat consultările cu partidele, în speranța de a găsi o altă opțiune. Calculele sunt complicate pentru acest matematician de formație, în fața a trei blocuri parlamentare care se opun: PSD – a cărui poziționare oscilează între stânga centristă și populismul conservator –, blocul centrist și liberal și, în cele din urmă, extrema dreaptă, reprezentată în principal de Alianța pentru Unirea Românilor (AUR), pe care Nicușor Dan nu o dorește la guvernare.
„Trebuie totuși să existe principii în politică”
PSD a declarat că își dorește o nouă coaliție cu PNL, însă fără Ilie Bolojan, în timp ce PNL a transmis că nu vrea să guverneze alături de PSD. Opțiunea unui guvern minoritar – condus fie de PSD, fie de PNL împreună cu partidele de centru-dreapta – și care să fie susținut de o parte a opoziției pare fezabilă, potrivit lui Nicușor Dan.
La jumătatea lunii aprilie, PSD părăsise guvernul în semn de protest față de măsurile de austeritate introduse de Ilie Bolojan pentru reducerea deficitului bugetar, cel mai mare din Uniunea Europeană. Prin votarea moțiunii de cenzură pe 5 mai, social-democrații au vrut „să preia din nou controlul asupra guvernului, dar și să spargă PNL-ul”, explică analistul politic Sergiu Mișcoiu. Însă „această strategie a eșuat”, consideră politologul, în opinia căruia PNL a ieșit întărit în jurul figurii lui Ilie Bolojan.
În special președintele Nicușor Dan a fost cel a cărui popularitate s-a prăbușit în ultimele luni, și cu atât mai mult după ce a desemnat un membru PNL, pe Adrian Veștea, fără a cere acordul președintelui partidului, fostul premier Ilie Bolojan. „Chiar și cei care nu susțin reformele ultraliberale ale lui Ilie Bolojan consideră că trebuie totuși să existe principii în politică”, observă Sergiu Mișcoiu. În mai 2025, Nicușor Dan, centrist și independent, fusese ales președinte în fața liderului AUR, naționalistul George Simion. Asta după luni de tulburări, marcate de o ascensiune a extremei drepte și de anularea precedentelor alegeri prezidențiale, la 6 decembrie 2024, pe fondul suspiciunilor de ingerință rusă.
Nicușor Dan fusese ales atunci apărând poziții reformiste, proeuropene și anticorupție. Un discurs „bazat pe onestitate”, descris de analistul Sergiu Mișcoiu, care consideră că „totul s-a năruit” în momentul în care șeful statului a divizat PNL-ul. Cu toate acestea, Nicușor Dan îl alesese pe Ilie Bolojan în iunie 2025 pentru a forma un guvern alcătuit din PNL, PSD, Uniunea Salvați România (USR) și Uniunea Democrată Maghiară din România (UDMR).
Relația sa cu premierul s-a degradat însă rapid. Președintele s-ar fi simțit „amenințat” de premierul său „în perspectiva alegerilor prezidențiale din 2030”, explică politologul Vlad Adamescu. În august 2025, Ilie Bolojan susținuse majorarea TVA la 21%, contrar promisiunii făcute de Nicușor Dan în timpul campaniei prezidențiale de a nu crește taxele.
În România, mulți se întreabă cu privire la strategia politică a lui Nicușor Dan, care este primul președinte, de la căderea comunismului în 1989, ce nu are un partid în spate. „Alegătorii săi se întreabă ce se întâmplă cu șeful statului”, explică Vlad Adamescu, adăugând că acesta continuă să acționeze „solitar”, așa cu o făcea și la Primăria București, „unde gestiona totul de unul singur”. Calculele sale politice, uneori obscure, îi surprind până și pe susținătorii săi. „Poate că pentru el are sens, dar este greu de ghicit ce va face în continuare”, adaugă Vlad Adamescu.
Furia unei părți a electoratului proeuropean
În ultimele luni, mai multe decizii și declarații ale lui Nicușor Dan au provocat furia unei părți a electoratului său proeuropean. De exemplu, faptul că s-a deplasat în februarie ca observator la „Consiliul Păcii” al președintelui american Donald Trump, în timp ce nu a mers să se întâlnească cu partenerii europeni la Forumul Economic de la Davos sau la Conferința de Securitate de la München.
Utilizarea de către acesta a expresiei „pro-occidentală” în loc de „proeuropeană” pentru a defini orientarea țării a „ridicat, de asemenea, semne de întrebare”, amintește Vlad Adamescu: „Occidentul înseamnă și Statele Unite și mișcarea MAGA [Make America Great Again] a lui Donald Trump.” Statele Unite sunt, într-adevăr, considerate garantele securității țării, dar „un conflict mocnește în interiorul statului român, al serviciilor de informații și al armatei cu privire la prioritățile politicii externe a României, într-o perioadă în care americanii nu mai sunt aliați credibili”, observă analistul.
În acest timp, extrema dreaptă se întărește. Deși Nicușor Dan declarase că nu își dorește un guvern susținut de AUR, premierul desemnat, Adrian Veștea, s-a întâlnit luni cu liderul acestuia, George Simion, pentru a obține sprijinul partidului său la votul de încredere organizat în aceeași zi. În cele din urmă, aleșii AUR au părăsit sala în timpul scrutinului.
Pentru analistul Sergiu Mișcoiu, AUR a „stimulat” zâzania dintre partide și a dorit să se poziționeze ca „arbitrul definitiv al Parlamentului”. Partidul de extremă dreaptă cere alegeri anticipate, lucru refuzat deocamdată de celelalte formațiuni. Eurosceptic și opus ajutorului acordat Ucrainei, AUR este creditat cu 35% până la 38% din voturi, potrivit ultimelor sondaje.
