Clasa politică globalistă a Germaniei vorbește din nou despre intrarea în război cu Rusia. Oficialii de la Berlin au sugerat că Europa ar trebui să se „pregătească pentru conflict”, o declarație care a trezit îngrijorare pe tot continentul. Dar, în timp ce Germania zgâlțâie săbiile, un alt membru al Uniunii Europene se află deja în război, nu cu Moscova, ci cu proprii cetățeni, conform gatewaypundit.com.
România, unul dintre membrii cheie ai NATO din est, a construit în liniște un enorm sistem de supraveghere internă sub steagul „securității naționale”.
Documentele obținute în temeiul legii privind libertatea de informare din România relevă că, de la alegerile prezidențiale din 2024 până în septembrie 2025, Curtea Supremă a țării a emis 2.843 de mandate de securitate națională. Fiecare cerere a fost aprobată. Niciuna nu a fost respinsă.
O națiune supravegheată
Fiecare mandat a autorizat puternicele agenții de informații din România să monitorizeze apelurile telefonice, să intercepteze e-mailurile, să urmărească mișcările prin GPS și chiar să intre în locuințe private – toate acestea fără a notifica cetățenii implicați.
Experții estimează că peste 55.000 de români ar fi putut fi supravegheați în cadrul acestor programe, viețile lor private fiind catalogate în numele „protejării statului”.
Numai în ultimii trei ani, instanța supremă din România a aprobat 8.603 astfel de mandate, acoperind sfârșitul mandatului președintelui Klaus Iohannis, conducerea interimară a lui Ilie Bolojan și începutul președinției lui Nicușor Dan.
De-a lungul administrațiilor, un lucru nu s-a schimbat niciodată: zero supraveghere judiciară.
Instanțele aprobă totul
Conform răspunsurilor oficiale ale Parchetului General și ale Curții Supreme, niciuna dintre cererile de supraveghere nu a fost respinsă. Fiecare cerere a trecut fără probleme de la procurori la judecători și a fost aprobată instantaneu.
Asta nu este supraveghere, ci obediență.
Spre deosebire de Curtea FISA din Statele Unite, care modifică sau respinge o parte din cererile de supraveghere în fiecare an, justiția română, pretins independentă, pare să funcționeze ca o ștampilă pentru operațiunile de informații.
Și mai îngrijorător este faptul că oficialii români au recunoscut că nu știu – sau nu vor să spună – câte persoane au fost vizate. Curtea Supremă a declarat că „nu deține statistici” în această privință. Procuratura a declarat că datele „nu sunt publice”.
Analistul român Silviu Brucan, acum decedat, a spus odată că țara sa avea nevoie de „20 de ani pentru a învăța democrația”. Asta s-a întâmplat acum aproape patru decenii. Judecând după cifrele actuale privind supravegherea, conducerea globalistă a României, la putere de la căderea comunismului, încă nu a învățat lecția.
În ciuda miilor de mandate intruzive, numărul real al urmăririlor penale pentru motive de securitate națională rămâne minim. Cu alte cuvinte, zeci de mii de cetățeni sunt monitorizați, dar foarte puțini sunt acuzați de infracțiuni.
America emite mai puține mandate, cu supraveghere
Contrastul cu Statele Unite este uluitor. Curtea FISA a raportat doar 356 de mandate de supraveghere în 2024, pentru o țară cu o populație de 18 ori mai mare decât România. Dintre acestea, 72 au fost modificate, 15 au fost respinse parțial, iar câteva au fost supuse unei revizuiri judiciare detaliate.
În comparație, România a emis de opt ori mai multe mandate și nu a respins niciunul.
În America, există încă cel puțin o aparență de responsabilitate. În România, conceptul nu există.
Frica, politica și narațiunea războiului
În timp ce liderii Germaniei vorbesc despre pregătirea pentru război, restul Europei ar trebui să acorde atenție la ceea ce se întâmplă în România. Odată ce guvernele încep să invoce „securitatea națională” ca pe un cec în alb, supravegherea crește necontrolat, iar libertățile civile dispar.
Criticii avertizează că retorica de război din ce în ce mai intensă a Berlinului face parte din același tipar: utilizarea fricii pentru a justifica cenzura și opresiunea crescândă împotriva opoziției de dreapta, anti-globaliste, din ce în ce mai puternice. Când guvernele conving poporul că pericolul este pretutindeni, spionajul, cenzura și represiunea nu întârzie să apară.
Transformarea României într-un stat cu o supraveghere intensă nu este doar un scandal național, ci un semnal de alarmă pentru Europa și restul „lumii libere”.
Dacă Germania continuă să promoveze retorica războiului, în timp ce UE închide ochii la spionajul intern al propriilor membri, Europa s-ar putea trezi în curând luptând nu împotriva Rusiei, ci împotriva libertăților pe care pretinde că le apără.
