Lumea de astăzi are nevoie de un nou consens, în care se poate prefigura un nou format în formula G2, unde SUA și China să coaguleze cele două lumi tot mai bine conturate în ultima perioadă, a declarat, astăzi, la Beijing, fostul premier Adrian Năstase (foto), președintele Fundației Europene „Nicolae Titulescu”. Invitat de onoare al Forumului de Dezvoltare Globală Tongzhou, organizat în capitala Beijing de Universitatea Renmin din China, domnul Adrian Năstase a fost unul dintre cei trei români participați la evenimentul care a reunit peste 300 de invitați din mediul guvernamental, diplomatic, cultural și mass media din întreaga lume, alături fiind Directorul Insitutului Cultural Român, Dr. Liviu Țăranu, și subsemnatul. Totodată, domnul Năstase a fost unul dintre cei doi vorbitori din Europa care au prezentat un discurs în sesiunea oficială de deschidere a forumului, alături de fostul președinte al Muntenegru, Filip Vujanovic.
La scurt timp după prezentarea mesajului, am avut onoarea să purtăm un nou dialog, pe teme care au vizat relațiile globale, modul în care se reașează aceastea în urma dialogul din această săptămână la nivelul președinților Joe Biden-Xi Jinping. În mod firesc, am abordat subiectul relației România-China, în cadrul mai amplu al blocajului ideologic impus la București de SUA și UE.
Iată de ce, unul dintre mesajele cheie ale acestui interviu este reflectat în titlu, liderii României trebuind să înțeleagă și interesele țării, nu doar interesele NATO și ale Uniunii Europene, Rusia și China nefiind inamici ideologici. Alt mesaj subliniat de domnul Adrian Năstase este acela că ideea de a avea o civilizație cu caracter hegemonic nu mai poate fi susținută în niciun fel în lumea de azi, cum de altfel importantă este remarca potrivit căreia România rămâne blocată ideologic și politic, pierzând prieteni tradiționali.
Fostul premier Adrian Năstase se află în China pentru a doua oară în ultimele șase luni, programul din următoarele zile incluzând conferințe și evenimente programate la Beijing, Wenzhou, Zhejinag și Shanghai. Forumului de Dezvoltare Globală Tongzhou, organizat sub tema: „Muncind împreună pentru dezvoltarea globală și viitorul comun”, este programat în perioada 17-19 Noiembrie.
* * *
Domnule Adrian Năstase, mă bucur să ne revedem la Beijing.
Adrian Năstase: Și eu!
Bine ați venit. Sunteți în cadrul unui nou eveniment pe care China îl organizează itinerant, Beijing și ajungeți până la Shanghai, într-un efort care, așa cum s-a discutat și în conferința de azi, China încearcă să comunice cu exteriorul. Reușește sau nu reușește China să se facă înțeleasă pe măsura eforturilor pe care le face?
Adrian Năstase: China face eforturi extraordinare de comunicare, dar, deocamdată, nu reușește pentru că practic, în plan extern, se lovește de un zid care a fost construit și de chinezi, într-un timp, și de americani, într-o altă perioadă, de occidentali mai bine spus. Așa încât, acest zid este încă relativ impenetrabil. De aceea, sun eforturi foarte mari la nivel politic, prin diverse inițiative, cum sunt Inițiativa pentru Dezvoltare Globală, Inițiativa pentru Securitate Globală, Inițiativa privind Civilizația Globală, și de fapt proiectul economic pe care ei îl susțin, și anume inițiativa „O centură, un drum”, care este mijlocul dar, în același timp, obiectivul de atins. Pentru că, în momentul de față, China este principalul avocat al globalizării, în timă ce americanii au început, odată cu președintele Trump, dar au continuat prin sancțiuni și alte modalități, au început ceea ce unii denumesc deglobalizare. O anumită modalitate de a rupe lanțurile de producție și de comerț. Aici suntem în momentul acesta, în care, practic, s-a ajuns la o anumită exacerbare a tensiunilor, iar în acest cadru ar trebui să punem, în mod foarte interesant, întâlnirea de la San Francisco, dintre cei doi președinți, chinez și american, și sigur să înțelegem că această suită de manifestări interne, în China, care prezintă atacuri mult mai scăzute în ceea ce privește Occidentul, este o încercare de a tempera confruntarea politică și militară.
Aici este de fapt ceea ce aș vrea să subliniez. Asistăm la un moment important în relațiile internaționale, oarecum asemănător cu ceea ce s-a numit procesul destinderii în anii ’70, în Europa. E adevărat, atunci avea loc între SUA și URSS. Acum avem un proces de destindere dar doar pe anumite paliere, cel legat de inteligența astificială, de schimbările climatice și de comunicarea sensibilă pe chestiuni militare.
În perioada anilor ’70, Decalogul de la Helsinky, tot mecanismul din cadrul Conferinței pentru Securitate și Cooperare în Europa, palierele erau diferite: controlul armamentelor și drepturile omului. Se schimbă oarecum registrul și ne îndreptăm spre ceea ce eu aș numi un G2. Nu mai avem G7, G20. Cred că avem un început de dialog care probabil se va instituționaliza. De aceea cred că relația actuală dintre americani și chinezi poate fi definită, nu cu un singur termen cum am auzit, spunându-se că este vorba de un perteneriat. Nu. Cred că va fi în continuare o perioadă de confruntare, în special în domeniul economic, dar va fi și un parteneriat pentru zonele sensibile de care vorbeam: inteligența artificială care a început să pună pe gânduri și pe americani, și pe chinezi, prin posibile efecte în domeniul militar și civil, și de asemenea în chestiunile legate de climă. De asemene, o anumită comunicare, un fir roșu să spunem, pe zona sensibilă militară, astfel încât să nu se ajungă la anumite incidente determinate de accidente sau pur și simplu de chestiuni subiective, de un anumit ordin.
Aici suntem și ne putem pune întrebarea: cât va dura acest proces de destindere, dacă va dura într-adevăr, dacă va avea o anumită semnificație. Întâlnirea de la San Francisco poate să fie importantă pe termen mediu. Este sigur importantă pe termen scurt și vom vedea dacă va fi importantă și pe termen lung.
În cadrul conferinței pe care ați tinut-o la Beijing, la invitația părții chineze, între ideile prezentate s-a numărat și aceea în care ați arătat că este necesat un nou consens global. Evident, așa cum ați subliniat mai devreme, avem o legătură de cauzalitate cu San Francisco, întâlnirea liderilor american și chinez. Despre ce anume vorbit în cadrul unui consens care în posibilul format G2, aliniează în spatele fiecărei mai puteri tot ceea acem acum. Cum poate fi realizat, despre ce este vorba în acest consens?
Adrian Năstase: În timpul Războiului Rece, aveam actori importanți: era zona Tratatului de la Washington – zona Occidentală, era zona răsăriteană care era zona controlată de sovietici, și un al treilea actor care era lumea nealiniată. Acum lucrurile, într-un fel, s-au simplificat. Avem Nordul Global și Sudul Global. Deci, nordul – individualizat în zona dezvoltată a lumii și sudul … poate că aceste diviziuni geografice nu sunt întotdeauna respectate din punctul de vedere al departajării geografice, dar este clar că avem două lumi. Una reprezentată instituțional prin structuri de genul NATO, de genul UE, și o altă lume organizată sub-regional sau regional, prin BRICS – care încearcă să capete chiar o dimensiune globală, dar și Organizația de Cooperare de la Shanghai, și alte structuri. Este adevărat că în interiorul acestora avem țări care au o pălărie dublă, cum este India și care este și un competitor în Asia, pentru China.
Dar, un consens pe toate problemele este imposibil de realizat. Apare, însă, posibilitatea unui consens pe anumite chestiuni stringente. Sunt unele de ordin strategic, legate de utilizarea armelor nucleare, și aici este o problemă în care principalele țări deținătoare de arme nucleare doresc să blocheze extinderea deținătorilor de arme nuclare, pentru a preîntâmpina eventuale accidente. Sigur, unii își pun întrebări, în definitiv, de ce să existe monopol doar pentru unele dintre țări? Iranul este una dintre țările care critică foarte puternic această abordare. Dar, pe de altă parte, iată, s-au întâmplat anumite lucruri care au fost pozitive. Faptul că Ucraina a renunțat la armele sale nucleare sau la cele care erau pe teritoriul său, astfel încât Rusia să fie singura responsabilă pentru armele nucleare de pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice.
Pe de altă parte, există probleme legate de mediu, probleme legate de inteligența artificială și probleme legate de dezvoltare. Aici, am încercat să arăt cum față de ceea ce este Agenda 21, agenda ONU construită mai ales în 2015, dar având o istorie destul de bogată în urmă, practic pot să existe contribuții individuale, cum este contribuția Chinei. Și noi am avut un proiect pentru noi, privind dezvoltarea durabilă, în anii 2000. Mai continuă acest proiect, oarecum, dar cu mai puțin entuziasm.
Cred că această temă este foarte importantă pentru că dezvoltarea poate să genereze o stare favorabilă menținerii păcii și securității internaționale. Este o legătură, după părerea mea, inevitabilă, iar acest consens privind conceptul de dezvoltare, cu ramificațiile respective, în ceea ce privește menținerea păcii, menținerea securității internaționale, și accptarea coabitării între diferitele civilizații.
Ideea de a avea o civilizație cu caracter hegemonic nu mai poate fi susținută în niciun fel, iar asta este ceea ce au reproșat chinezii și în ultima sută de ani, când practic au considerat că au avut un secol de umilințe din partea occidentalilor, dar și acum, în momentul în care unii încearcă să le explice că ei trebuie să preia neapărat modelul de civilizație occidentală.
Și la noi s-au pus problemele acestea, în timp, de multe ori au existat reacții în legătură cu faptul că, în definitiv, fiecare societate are propriile sale trăsături, tradițiile sale și cultura sa. Problema nu se pune de a avea o civilizație dominantă și nici măcar problema unei ciocniri a civilizațiilor existente, ci ele ar trebui să coexiste. Așa încât, cred că aici este o zonă în care s-ar putea realiza un anumit consens, tocmai pentru a detensiona actuala stare lucruri din lume.
Sunteți unul dintre reprezentații României extrem de solicitat în China, pentru a prezenta puncte de vedere și de convergență între lumea asiatică și lumea occidentală. Dar, aș vrea să vorbim și despre România. Ce se întâmplă la București și dacă reușește, cumva, România să redeschidă ochii înspre Est?
Adrian Năstase: Înspre estul îndepărtat …
Inclusiv înspre Rusia, din punctul meu de vedere.
Adrian Năstase: … este puțin mai complicat acum. Dar, cred că trebuie să ne amintim de istoria noastră. Iată, dacă vorbim de relațiile dintre SUA și China, relațiile dintre cele două țări, în urmă cu 50 de ani, au fost mediate de România. Într-o perioadă dominată de tensiuni, într-o perioadă în care România nu s-a aliniat la o linie foarte dură a Uniunii Sovietice, împotriva Chinei. România a asistat China și a ajutat China în ceea ce a fost de fapt procesul de reintegrare a sa la Națiunile Unite, în 1971, și cum spuneam mai devreme, a facilitat stabilirea unui dialog între SUA și China, sprijinind vizita președintelui Nixon în China și întâlnirea cu Deng Xiaoping. Iată că România are numite tradiții.
Sigur că nu se mai pune problema unei intermedieri, pentru că țările aceste mari, importante, discută între ele, își stabilesc singure modalitățile și momentele de cooperare. Dar, trebuie să înțelegem că trecem prin diferite valuri ale vieții internaționale și că trebuie facem în așa fel încât să mergem pe aceste valuri, nu să cădem între ele.
Practic, noi am pierdut o perioadă în care … vorbeați de Rusia, cu Rusia, înainte să înceapă războiul. Am pierdut acea perioadă în care Germania, Polonia, Ungaria, au făcut acest lucru. Noi am fost complet blocați pe formula de rigoare ideologică: nu discutăm cu bolșevicii. Rusia este deranjantă pentru noi din punctul de vedere istoric, din punctul de vedere al prezenței în vecinătate noastră, fără îndoială, din punctul de vedere al unor pericole la Marea Neagră, dar nu din punct de vedere ideologic. Pentru că, eu cred că aici este o probleemă de simplificare pe care o fac occidentalii și o facem și noi, în siajul lor. Împărțim lumea între democrați și autocrați, iar din punct de vedere ideologic, între valorile occidentului, valorile bolșevice și așa mai departe. Este greu de acceptat această simplificare și ea nu produce niciun fel de rezultat. Iată că, dacă este nevoie, președintele Chinei se poate vedea cu președintele SUA, președintele Franței a fost Beijing fără probleme, nenumărate personalități au venit aici, din diferite țări, și practic, pe sub masă, se derulează relații economice la nivel de zeci și sute de miliarde de dolari.
Noi rămânem blocați în idiosincrațiile noastre ideologice sau politice, într-un fel mergând pe pilot automat cu mesajele formale de la Washington sau Bruxelles, ceea ce după părerea mea reprezintă o mare greșeală.
Există o șansă, anul viitor, să se producă măcar o deschidere a ochilor, dacă nu de atitudine?
Adrian Năstase: Nu cred că până la alegeri se va întâmpla așa ceva. Pentru că, până la alegeri, toți actorii principali politici vor dori să fie corecți din punctul de vedere politic. Vor dori să fie pe linie și nu vor dori să fie atacți din punctul de vedere al lipsei de rigoare privind alinierea clară cu vestul democratic.
Aici, cred că interesele Românie sunt mult mai complexe, dincolo de interesele comune pe care le avem în cadrul unor instituții în care ne-am bătut să intrăm, este vorba și de NATO, și de Uniunea Europeană, și sunt primul să recunosc acest lucru, poate și pentru că am contribuit la realizarea lor. Dar, în afară de ele, în dinamica timpurilor, România are și anumite interese specifice, pe care, în mod normal, ar trebuie să le fructifice, să le promoveze.
Cu China noi nu am avut niciun război, nu am avut nicio problemă, dimpotrivă. China ne-a ajutat în momente importante, cum și noi am ajutat China în momente importante. Și atunci, de ce să nu fructificăm această relație? Sigur, în lumitele naturale. Dar iată că întâlnirea de la San Francisco ne arată că există o anumită flexibilitate în ceea ce privește abordarea acestui tip de relații.
Eu, am sprijinit de fiecare dată această abordare și chiar dacă uneori am fost criticat în plan intern, cred că merită să spunem în continuare că relația cu China este și importantă, și poate să fie și în viitor foarte importantă.
O ultimă întrebare, domnule Adrian Năstase, legată tot de România. Suntem în riscul în care diplomația, clasa politică, societatea, a trecut printr-o reeducare, vis-a-vis de atitudinea în relațiile externe, cu China, cu Rusia, cu Asia în general, pentru că România este absentă destul de acut în zona asta de lume?
Adrian Năstase: Procesul de reeducare din perioada comunistă …
Eram împotriva americanilor, iar acum ne-am întors …
Adrian Năstase: Bun. Este evident că se produce o anumită ștergere a memoriei, se produce o ștergere a unor mecanisme de analiză națională și de aici și lipsa de interes pentru politica externă. Pentru că, dacă mergi pe pilot automat nu mai ai nevoie de un pilot care, eventual, la manșă să schimbe direcția sau să țină seama de furtunile în care s-ar putea să nu dorească să treacă cu avionul. Cred că aici este marea noastră problemă, să revenim la o generație de lideri capabili să înțeleagă și interesele României, nu doar interesele NATO și ale Uniunii Europene.
Domnule Adrian Năstase, vă mulțumesc. Sunteți abia la începutul vizitei, vă doresc o ședere plăcută în China și încă odată, sper să ne revedem acasă.
Adrian Năstase: Cu mare plăcere. Vă mulțumesc foarte mult.
Beijing, 18 Noiembrie 2023
Dan Tomozei
