Cinci legi ale prostiei, așa cum le vede Carlo Cippola

01 Feb 2017 | scris de Luiza Moldovan
Cinci legi ale prostiei, așa cum le vede Carlo Cippola
După ani lungi de cercetare, Carlo Cippola, istoric & economist, a reușit, în sfîrșit, să identifice natura prostiei și s-o structureze în cinci mari legi.
 
Vă dați seama? Să-ți dedici ani din viață studiului prostiei! Excelent mod de a-ți petrece timpul tău alocat de viață, căci nimic nu e mai seducător decît să studiezi proști. 
 
De obicei, atunci cînd cineva scrie despre prostie, autorul se scoate automat de pe lista proștilor, identificîndu-se, într-un mod superior și auctorial, cu deștepții.
 
„Eu nu am cum să fiu prost, pentru că eu scriu despre proști, deci eu îi cunosc, deci nu sînt prost, sînt deștept”. Nu, nu sînt dintre ei. Recunosc cu o smerenie abia camuflată, cu un entuziasm abia reprimabil, că mă număr printre cei mulți și proști, atît de bine definiți aici de Cippola. 
 
Spun asta pentru că unii fug de definiția asta ca de ăla rău'. De parcă ar fi un soi de boală contagioasă sau ceva. 
 
Nu subestima niciodată numărul idioților care te înconjoară!
 
„O, nu, eu nu sînt prost, eu rîd de proști, deci eu nu sînt prost”, spun ei, făcîndu-și degetele așa, ca să nu se prindă prostia de ei. Hm. Dar de ce? E atît de reconfortant să fii prost! O spun din proprie experiență! Abia acum înțeleg de ce mă evită oamenii deștepți! :))))
 
Mă simt atît de în măsură să scriu despre prostie, pentru simplul fapt că mă identific și mă regăsesc. Fără false... ăăă... fără false. 
 
„S-a dovedit”, spune Cippola, “că prostia în sine e mult mai periculoasă decît ne-am obișnuit noi să credem”. Și de aici vine Prima Lege a Prostiei: „Omul subestimează numărul idioților care-l înconjoară.
 
Sună ca o banalitate sau ca un snobism șters, dar viața ne dovedește contrariul. Proștii apar întotdeauna în cele mai nepotrivite locuri și la cel mai nepotrivit moment, ca să dea toate planurile peste cap”. Personal, mă regăsesc. 
 
Poți să ai Premiul Nobel și să fii prost!
 
Legea Prostiei Numărul Doi a lui Carlo Cippola: „Probabilitatea ca un om să fie prost nu depinde de alte calități ale sale. Educația nu are nimic în comun cu probabilitatea de a avea mai mulți proști în societate”. 
 
Fie că ești student, lucrător de birou, personal de serviciu, personal din administrație și profesor, poți să fii prost fără nici o problemă. 
Personalul slab calificat are mai mulți proști dar nici personalul înalt calificat nu se simte mai bine. Poți să fii profesor și să fii deosebit de prost.
 
Calitatea de profesor nu te absolvă de calitatea de prost. 
 
Cippola a făcut un experiment îngrozitor de îndrăzneț pintre laureații premiilor Nobel. Rezultatul a confirmat superputerea naturii: același număr de laureați au fost proști! „Feministele susțin legea a doua a prostiei pentru că aceasta spune că există un număr egal de proaste printre femei cît există printre bărbați”. 
 
Concluzia cercetătorului italian: oriunde vă veți duce încercînd să scăpați de proști veți da de același număr de proști, care vă va depăși așteptările! 
 
Merg mai departe în studiul prostiei lui Cippola și împărtășesc aici Legea  a Treia a Prostiei: „Prostul este acea persoană ale cărei acțiuni duc la pierderi pentru alți oameni sau grupuri de oameni și nu aduc beneficii actantului sau chiar se transformă în evenimente negative pentru el”. 
 
"Prostul e o ființă întîmplătoare, cu reguli neînțelese de deștepți"
 
Asta presupune că oamenii se împart în patru categorii: naivi (N), deștepți (D), infractori (I) și proști (P). A. îi aduce beneficii lui B. rezultă că face parte din categoria naivilor. A. face ceva pentru B., care-i aduce beneficii și lui, și lui B rezultă că A. e deștept. A. face ceva numai pentru sine dar B are de suferit, rezultă că A e un infractor. Dacă A. e prost, atunci sînt pierderi de ambele părți. 
 
„Oamenii proști sînt periculoși pentru că oamenii raționali cu greu pot deduce logic un comportament irațional. Nu poți prognoza acțiunile unui prost, el îți va face rău fără vreun motiv, fără plan, fără scop, fără motiv, fără tehnică. Pur și simplu, nu poți anticipa!”. „Prostul e o ființă întîmplătoare, cu reguli neînțelese de deștepți.”
 
Legea a Patra Prostiei: „Deștepții subestimează mereu potențialul distructiv al prostiei”. Cippola se declară uimit de faptul că prea puțini proști sînt băgați în seamă. Proștii au o acțiune distructivă majoră. Oricît de mult s-ar baza un deștept pe superioritatea lui intelectuală, unui prost o să-i trăznească mereu ceva prin cap care să-i anuleze intențiile superioare deșteptului.
 
Nu!, spune Cippola, proștii nu-și dăunează doar lor, ei pot să dăuneze grav tuturor. Un prost nu e un naiv neajutorat. El poate să aducă daune mari comunității în care se află.  
 
O țară în regresie e condusă de infractori proști
 
Legea a Cincea a Prostiei. Cippola spune că prostul e cel mai periculos tip de personalitate, mai periculos decît infractorul. Un infractor trece un bun material dintr-o parte în alta. Societatea nu suferă într-un mod enorm.
 
Atunci cînd intră în scenă proștii, tabloul se schimbă. Ei aduc pagube, fără a aduce beneficii. 
 
Potrivit lui Cippola, o țară progresează atunci cînd la conducere se află suficient de mulți deștepți care să-i oprească pe proști să producă pagube. O țară care regresează (naivii) e condusă de infractori proști, ale căror acțiuni sînt catastrofale pentru ea. Q.E.D.
  
 
 
 

SHARE
 

Eurofrutas Temporar

Alte stiri din Mass Media

Ultima oră