Noul trend al unghiilor complet naturale (bare nails), promovat intensiv pe rețelele sociale și pe podiumurile de modă ca o emblemă a „luxului discret”, stârnește controverse aprinse în industria frumuseții. Potrivit unei analize publicate de BBC, criticii și jurnaliștii de specialitate susțin că promovarea unghiilor nude ca fiind singura opțiune „elegantă” sau „de bun-gust” ascunde o problemă profundă de rasă și clasă socială. Aceștia avertizează că idealizarea simplității perpetuează standarde de frumusețe eurocentrice și rasiste, marginalizând manichiurile artistice și multicolore consacrate istoric de comunitățile de culoare și ștergând forme fundamentale de exprimare culturală, conform BBC
În ultimele luni, Paloma Buddemeier a observat un flux neîntrerupt de clienți intrând în salonul ei de manichiură cu un singur scop: să plece arătând de parcă nici nu ar fi trecut pe acolo.
„Este o nebunie”, spune proprietara salonului Wumman Spa din Londra.
Acești clienți își pilesc, își curăță și își îngrijesc în continuare unghiile. „Le curăți cuticulele, le înmoi mâinile și hidratezi totul”, explică Buddemeier, „dar pur și simplu nu aplici niciun fel de ojă.”
În spatele acestui fenomen, spune ea, se află o obsesie virală pentru unghiile cu aspect complet natural (bare nails).
În ultimele luni, imaginile artistice cu unghii nude și lucioase au invadat rețelele sociale, prezentările de modă și covoarele roșii, fiind văzute de mulți drept cel mai recent simbol al curentului „quiet luxury” (luxul discret).
Însă criticii susțin că acest trend al unghiilor naturale spune, de fapt, ceva mai profund despre clasele sociale, despre cursa nesfârșită a standardelor de frumusețe și despre cine are dreptul să definească ce este considerat „de bun-gust”.
Rădăcinile istorice și creative ale manichiurii artistice (nail art) sunt strâns legate de comunitățile de culoare, latino și asiatice. Sugestia că unghiile naturale ar fi acum un semn de statut social înalt ar putea stigmatiza manichiurile îndrăznețe, avertizează aceștia.
„Acest trend promovează o uniformizare, o ștergere a culturii și a identității care sunt atât de importante pentru comunitățile de culoare”, declară pentru BBC jurnalista de beauty Kristina Rodulfo.
„Sunt adesea numite 'elegante' sau 'de bun-gust', însă aceștia sunt de obicei eufemismi care perpetuează standarde de frumusețe eurocentrice.”
Pentru unele persoane, totuși, alegerea are mai puțin de-a face cu o aversiune față de unghiile stridente și mai mult cu simplificarea rutinei zilnice.
Unele cliente spun că renunță la ojă ca o formă de revoltă împotriva unui standard opresiv de frumusețe feminină sau pentru a economisi timp și bani. Altele pur și simplu adoră acest aspect. În plus, există femei care nu și-au făcut niciodată unghiile și care privesc amuzate cum rutina lor – sau lipsa ei – a devenit dintr-o dată la modă.
Propaganda lacului de unghii
Aproape două decenii, prezentatoarea TV irlandeză Angela Scanlon mergea la salonul de manichiură o dată la două săptămâni — o rutină începută pe vremea când locuia la New York, în anii 2000. Acolo, spune ea, manichiura era atât de universală încât părea o uniformă. Dar, în scurt timp, a devenit o corvoadă.
Scanlon își aplica pe unghii, fără greș, ba manichiuri semipermanente subțiri și lucioase, ba geluri de construcție mai rezistente.
„Nu era ca și cum îmi spuneam în gând: 'Trebuie să mă duc pentru că Dave din Hull va fi dezgustat dacă apar la emisiune fără o manichiură completă'”, spune prezentatoarea Radio 2. „Pur și simplu am adăugat-o pe lista lucrurilor pe care trebuie să le facem... la fel cum te speli pe cap.”
În cele din urmă, într-un moment de claritate, Scanlon a decis să renunțe, în încercarea de a-și elibera timpul și spațiul mental.
„M-am auzit spunându-le oamenilor: 'O, Doamne, trebuie să mă duc să-mi fac unghiile.'
Și mi-am zis: 'Probabil că nu mai trebuie să fac asta.'”
Postările Angelei Scanlon despre decizia de a renunța la manichiura continuă au devenit virale pe Substack și Instagram la începutul acestui an. Se pare că atinsese o coardă sensibilă.
Unghiile simple au fost în centrul atenției la Săptămâna Modei de la New York în februarie, Marc Jacobs numărându-se printre cei care și-au trimis modelele pe podium fără ojă, deși unii pasionați de modă susțin că ideea nu este nouă.
Revistele de frumusețe au decretat însă că „Toate fetele cool renunță discret la manichiură”, că „Unghiile naturale sunt noul simbol de statut al femeilor rafinate” și că „Manichiura clasică nu mai este elegantă”.
Pe Instagram și TikTok există un flux nesfârșit de postări care promovează unghiile lucioase, cu aspect natural, oferind instrucțiuni despre cum le poți obține singură. Trendul a devenit atât de popular încât unii au făcut o curbă de 180 de grade, programându-se la salon tocmai pentru a imita acest aspect neîngrijit artificial.
La salonul Wumman Spa, unele cliente ale Palomei Buddemeier stau pe scaun ore în șir, timp în care tehnicienii le construiesc unghii false hiperrealiste în tonuri neutre, transparente și lucioase, în stilul lui Zoë Kravitz sau Zendaya.
Khadija, o londoneză, spune că a fost cândva fana manichiurilor elaborate, dar a trecut la unghiile naturale la începutul acestui an.
„Este pur și simplu foarte șic. Îmi place principiul less is more, iubesc minimalismul... mai puțin consumerism și mai multă îngrijire personală pe care o poți face, probabil, și acasă.”
Prietena ei, Emmanuella, s-a alăturat acestui trend mai mult de nevoie, din cauza creșterii costului vieții. „A devenit prea scump acum”, spune ea.
„Cred că să-ți faci unghiile a devenit un lucru demodatal și de prost-gust (tacky), pentru că cine mai are o oră de pierdut?”, declară o tânără de 25 de ani pentru BBC, adăugând: „În plus, ridic greutăți la sală, așa că nu vreau să-mi rup o unghie și să pierd bani.”
Există însă persoane care consideră că această tendință — sau modul în care este dezbătută — ascunde ceva mai profund.
Semnificația culturală
Manichiura a transmis mesaje subtile despre poziția socială a celei care o poartă încă de când a apărut, susține jurnalista de modă Suzanne E. Shapiro.
„Corpul femeilor — și modul în care aleg să se prezinte — a avut întotdeauna o uriașă semnificație politică și culturală”, declară pentru BBC Shapiro, autoarea cărții Nails: The Story of The Modern Manicure.
Încă din China imperială a secolului al XIII-lea, unghiile foarte lungi lăsate să crească de către nobilime și scuturile din alamă sculptată delicat care le protejau erau simbolul unei vieți ferite de munca fizică.
Un singur strat de unguent cerat cu nuanțe rozalii, popular în anii 1800, era un semn de vigoare și sănătate. Însă două straturi — într-o epocă în care cosmeticele și frumusețea artificială erau asociate cu lipsa de moralitate — reprezentau marca unei femei vanitoase sau „ușoare”.
Iar lacul roșu de unghii pentru acasă, lansat de Revlon la începutul anilor 1930, a fost un simbol de mândrie pentru femeile moderne care se revoltau împotriva acelor judecăți opresive.
Dar femeile de culoare au fost cele care au transformat manichiura într-o formă accesibilă și la modă de exprimare de sine, spun istoricii.
Pioniere ale manichiurii artistice au fost artista Josephine Baker, simbolurile muzicii disco Diana Ross și Donna Summer, dar și sprintera Florence Griffith-Joyner — medaliată cu aur la Jocurile Olimpice, ale cărei unghii acrilice spectaculoase distrageau adesea atenția jurnaliștilor de la performanțele sale record.
„Erau vremuri în care femeilor de culoare le era greu să se exprime”, a declarat pentru BBC Celeste Hampton, stilistă de unghii a vedetelor.
„Manichiura artistică le-a permis femeilor de culoare să-și exprime propria formă de delicatețe, de feminitate și de frumusețe.”
Iar când valurile de refugiați vietnamezi au dus la explozia saloanelor de unghii în anii 1970, manichiura profesională n-a mai fost doar un privileges al celor bogați.
Totuși, la fel ca în cazul multor alte bunuri de lux, pe măsură ce au devenit mai populare și mai accesibile maselor, cei înstăriți au început să se reorienteze — un exemplu clasic de comportament cunoscut sub numele de „counter-signalling” (semnalizare inversă), spune Rudolfo.
„În același mod în care gențile cu logo-uri la vedere sunt considerate stridente sau luxul discret este văzut ca fiind mai dezirabil, unghiile naturale sunt considerate acum noua tendință.
Exemplele prezentate sunt aproape întotdeauna femei albe sau celebrități... și adesea se confundă clasa socială și gustul cu această simplitate.”
Alții atrag atenția că unghiile naturale necesită, de multe ori, propria rutină costisitoare și consumatoare de timp.
„Ironia face ca aceste unghii 'naturale' să nu fie, de fapt, naturale”, spune Shapiro. „Și ele necesită o îngrijire riguroasă și, uneori, servicii destul de scumpe.”
Puțini ar nega existența unor întrebări feministe legitime la care industria frumuseții trebuie să răspundă — de exemplu, legate de standardele nerealiste. Cu toate acestea, sectorul manichiurii, administrat în mare parte de femei, oferă un sentiment de independență pentru multe dintre ele.
„Simt că îngrijirea unghiilor a avut întotdeauna un ethos de tipul 'de la femei, pentru femei'”, spune Shapiro. „Primul salon deschis în New York a fost deținut de o femeie remarcabil de independentă... multe dintre primele antreprenoare care au lansat game de produse și au deschis saloane au fost femei.”
Hampton recunoaște că este întristată de modul în care tendințele au fost — și continuă să fie — folosite ca arme de judecată socială.
„Transformăm manichiura din ceva distractiv într-o luptă... Oricine ar trebui să poată purta ce îi place — fie ojă, fie unghii naturale”, spune ea. „De ce există o dezbatere? De ce există atâta râcă?”
Și Scanlon este puțin nedumerită.
„Pentru mine este simplu: să încetăm să ne mai judecăm pe noi înșine și pe ceilalți”, spune ea. „Unor oameni le place să aibă unghiile făcute, altora nu.
Presupun că întrebarea pe care mi-o puneam eu era: 'Ție îți aduce vreun beneficiu real?'
Adevărul este că nu e ceva atât de profund.”
