În plină dezbatere privind poziționarea sa geopolitică, Elveția își cheamă cetățenii la urne pentru a decide viitorul propriei neutralități. Inițiativa populară, susținută de dreapta conservatoare (UDC), își propune să înscrie o definiție mult mai strictă a acestui principiu fondator în Constituție, limitând drastic posibilitatea guvernului de a impune sancțiuni internaționale. Inițiat de decizia Bernei de a prelua sancțiunile Uniunii Europene împotriva Rusiei după invadarea Ucrainei, votul de duminică pune sub semnul întrebării nu doar rolul de mediator al țării, ci și echilibrul fin dintre valorile democratice, siguranța națională și pragmatismul economic, scrie Le Figaro
Elvețienii votează duminică, 27 septembrie, în cadrul unei inițiative populare ce își propune să înscrie o definiție mai strictă a neutralității țării în Constituție. Susținut de UDC (Uniunea Democratică a Centrului), textul ar limita în special posibilitatea ca Berna să impună sancțiuni unei țări aflate în război. Sondajele prevăd respingerea acestuia.
În Elveția, apărarea neutralității ar trebui să fie o propunere suficient de consensuală pentru a câștiga un vot popular. Cu toate acestea, tocmai în numele acestei neutralități, guvernul, Parlamentul și aproape toate marile partide îndeamnă populația să voteze „nu”. Duminică, 27 septembrie, elvețienii sunt chemați să răspundă la întrebarea: „Acceptați inițiativa populară «Păstrarea neutralității elvețiene (inițiativa privind neutralitatea)»?” Conform ultimelor sondaje, este foarte probabil ca aceasta să fie respinsă cu o majoritate clară.
Originea dezacordului datează din 2022: după invadarea Ucrainei, Berna a preluat majoritatea sancțiunilor Uniunii Europene împotriva Rusiei. Pentru Pro Suisse, organizația suveranistă aflată la originea inițiativei, și pentru Uniunea Democratică a Centrului (UDC), partidul care o susține, Berna și-a depășit atunci atribuțiile. Cum ar mai putea Elveția să joace rolul de mediator între Rusia și Ucraina dacă sancționează Moscova? Fostul consilier federal Christoph Blocher, figură marcantă a UDC, s-a implicat activ în campanie. Textul își propune să împiedice un viitor guvern să ia o decizie similară.
Neutralitatea este deja prevăzută în Constituția elvețiană, fără ca un articol să îi stabilească toate aplicările practice. Aceasta interzice Confederației să participe la un război între state terțe, dar îi permite să preia sancțiuni economice sau să coopereze cu alte țări pentru propria securitate. Inițiativa ar dori să înscrie în Constituție o neutralitate „perpetuă și armată”. Aceasta ar interzice Elveției să adere la o alianță militară sau să coopereze cu ea, cu excepția cazului unui atac sau a unor pregătiri de atac împotriva teritoriului său. Berna nu ar mai putea sancționa un stat beligerant, cu excepția cadrului sancțiunilor Organizației Națiunilor Unite sau a măsurilor destinate să împiedice ocolirea acestora.
O dispută privind sancțiunile
„Votul de duminică nu pune în niciun caz în discuție neutralitatea”, subliniază Sacha Zala, profesor la Universitatea din Berna. În opinia sa, în ciuda titlului, inițiativa „atinge problema sancțiunilor”. Dacă această inițiativă ar fi adoptată, Consiliul Federal nu ar mai putea prelua sancțiunile europene. Susținătorii inițiativei văd în ea o garanție împotriva presiunilor externe, în timp ce adversarii o consideră o limitare a libertății de decizie a Elveției.
Atașamentul față de neutralitate depășește totuși acest scrutin. Sacha Zala reamintește că aceasta a fost recunoscută de marile puteri în 1815, înainte de a deveni un factor de coeziune internă în timpul Primului Război Mondial, când simpatiile elvețienilor francofoni și germanofoni îi trăgeau spre tabere opuse. Dar acest atașament nu a impus niciodată un singur mod de acțiune. „Nu există o «adevărată» neutralitate”, explică Marco Jorio, istoric specializat în istoria Elveției: obiectivul ei rămâne ferirea țării de război, în timp ce punerea ei în practică depinde de amenințările momentului.
Un principiu, mai multe practici
Pentru Sacha Zala, campania acoperă și o altă problemă, mai puțin consensuală: cea a relațiilor Elveției cu Uniunea Europeană. „În loc să discutăm despre această chestiune politică primordială, discutăm despre o teologie a neutralității”, observă el. Sancțiunile împotriva Moscovei fac această dilemă concretă: până unde poate Berna să urmeze deciziile vecinilor săi europeni? Marco Jorio reamintește că Elveția s-a mai conformat în trecut unor sancțiuni occidentale, în special unui embargo asupra tehnologiilor destinate Uniunii Sovietice în 1951, sub amenințarea de a suferi ea însăși consecințele economice.
Rusia, care reproșează Bernei că a abandonat neutralitatea, a primit favorabil inițiativa. Pentru Sacha Zala, acest sprijin le oferă opozanților „un argument bun”: arată „cui îi poate aduce avantaje această inițiativă”. Aceștia consideră că o neutralitate mai strictă ar păstra credibilitatea Elveției ca mediator. Guvernul răspunde că această credibilitate nu îl obligă să renunțe la sancțiuni și nici la marja sa de manevră în fața încălcărilor dreptului internațional.
Prin urmare, alegătorii ar putea respinge textul, dar acest lucru nu ar însemna că Elveția renunță la neutralitate. Iar acest „nu” nu ar închide neapărat dezbaterea: Sacha Zala reamintește că o inițiativă respinsă poate totuși determina guvernul și Parlamentul să își modifice politica. Elvețienii ar putea vota împotrivă duminică și ar putea continua să discute despre sancțiuni încă de luni.
