În spatele vestelor antiglonț îmbrăcate strategic, al cortegiilor de mașini blindate și al unei imagini regizate până la cel mai mic detaliu, Ursula von der Leyen a transformat conducerea Comisiei Europene într-un exercițiu personal de imagine și de acaparare a puterii. Mânată de un orgoliu ce depășește atribuțiile prevăzute în tratate, președinta Comisiei a călcat în picioare echilibrul instituțional de la Bruxelles, marginalizându-și partenerii de dialog și provocând scandaluri diplomatice majore, de la acțiunile impulsive din Orientul Mijlociu care au compromis poziția UE, până la decizia slugarnică de a-i face pe plac lui Donald Trump. Pentru „VDL”, diplomația europeană nu mai este un instrument al păcii și al consensului între cele 27 de state membre, ci doar o scenă grandioasă pe care refuză cu încăpățânare să împartă lumina reflectoarelor. În acest context, publicația franceza La Croix conturează portretul unei figuri politice pe cât de centrale, pe atât de greu de descifrat.
Profitând de crize, președinta Comisiei Europene i-a oferit funcției sale o statură internațională fără precedent. Cu riscul de a-i exaspera pe liderii statelor membre, geloși pe prerogativele ei suverane. Portretul unei femei politice pe cât de centrale, pe atât de greu de descifrat.
Ursula von der Leyen înaintează prin noroi, purtând o vestă antiglonț peste taior, pe străzile din Bucea. Soldații ucraineni o escortează pe ea și pe Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene, Josep Borrell, care o urmează sub privirile unei mulțimi de cameramani. În această zi de 8 aprilie 2022, lumea întreagă descoperă amploarea masacrelor comise de armata rusă în această suburbie liniștită a capitalei, de unde se retrăsese cu doar o săptămână înainte. Victimele civile se numără cu sutele. Cu o fizionomie gravă, președinta Comisiei privește ploaia care cade peste sacii mortuari.
Imaginile sunt inedite. Pentru prima dată în istorie, conducătorul Comisiei Europene — organul supranațional conceput pentru a uni națiunile într-un proiect de pace — îmbracă o vestă antiglonț și apare într-o zonă de război. Prin prezența sa, Ursula von der Leyen dorește să dea glas convingerii pe care a afirmat-o pe 27 februarie, la doar trei zile de la începutul invaziei, într-un moment în care multe capitale ezitau încă în privința viitorului european al Ucrainei: „Sunt de-ai noștri și îi vrem alături de noi.”
Președinta are simțul locului și al momentului. O calitate eminamente politică, pe care o exploatează încă de la sosirea sa în fruntea Comisiei, în 2019, pentru a-și consolida statura pe scena internațională. Din dorința de a străluci, susțin unii cu iritare. Pentru că are un diagnostic clar, argumentează ceilalți: în vremuri de criză, Europa trebuie să se miște rapid și să aibă un chip. Iar acesta va fi al ei. Chiar cu riscul de a da peste cap echilibrul instituțional și de a oferi o imagine exagerată a puterii sale.
Războiul orgoliilor
În ceea ce privește politica externă, Comisia are doar competențe limitate. Ei îi revin asistența pentru dezvoltare, politica de extindere, vecinătatea și comerțul — ceea ce înseamnă deja destul de mult. În schimb, când vine vorba despre diplomație, securitate și sancțiuni, reprezentarea UE îi revine președintelui Consiliului European, cel care prezidează și reuniunile trimestriale ale șefilor de stat și de guvern din cele 27 de țări membre.
În 2019, odată cu numirea Ursulei von der Leyen la conducerea Comisiei, această funcție i-a fost încredințată fostului prim-ministru belgian Charles Michel. Cei doi nu s-au înțeles însă niciodată.
„Când călătoreau împreună, existau mereu dispute pentru a stabili cine trebuie să vorbească primul sau cine va avea mai mult timp pentru discurs”, regretă o sursă diplomatică. „Nu suportă ca altcineva să fure reflectoarele.”
Un război al orgoliilor în care nici președintele Consiliului nu se lăsa mai prejos. „Avea o idee exagerată despre propriul său rol”, denunță un ambasador aflat în funcție la Bruxelles.
Cearta a izbucnit public în timpul unei vizite a celor doi la Ankara, pe 6 aprilie 2021. În sala de recepție a palatului prezidențial, au fost pregătite doar două fotolii pentru întrevederea între patru ochi cu președintele Recep Tayyip Erdoğan. Charles Michel s-a așezat fără să ezite. Rămasă în picioare, Ursula von der Leyen a exprimat prin gesturi absurditatea situației, înainte de a se așeza la distanță, pe o sofa. Supranumit „Sofagate”, incidentul de protocol s-a lipit ca o etichetă de Charles Michel, acuzat de sexism, slăbindu-i durabil poziția de președinte al Consiliului.
Întruparea sprijinului pentru Ucraina
Adevăratul punct de cotitură a survenit odată cu invadarea Ucrainei. Rolul cheie al Comisiei în elaborarea și punerea în aplicare a pachetelor de sancțiuni împotriva Rusiei a consolidat poziția „VDL”, precum și relația sa privilegiată cu Casa Albă. Mai mult decât atât, în această cauză pe care o ia în serios, ea vrea să întruchipeze leadershipul european. Și poate face acest lucru cu atât mai mult cu cât cancelarul Angela Merkel, care a purtat acest rol timp de un deceniu, tocmai se retrăsese din activitate.
Pe 14 septembrie 2022, îmbrăcată într-o ie albastră și un sacou galben — culorile drapelului ucrainean —, Ursula von der Leyen și-a susținut discursul privind starea Uniunii în fața Parlamentului European. Chiar și dintre criticii săi, mulți eurodeputați au salutat solemnitatea discursului într-un moment de gravă criză de securitate și energetică. În acel an, ea a atins prima poziție în clasamentul Forbes al celor mai puternice femei din lume, unde se află și astăzi.
Problema este că nu toate dosarele internaționale se bucură de același consens ca cel ucrainean. Pe 7 octombrie 2023, atacul Hamas împotriva Israelului a marcat-o profund pe Ursula von der Leyen. Pe 13 octombrie, ea se afla deja la fața locului alături de președinta Parlamentului European, malteza Roberta Metsola, pentru a-și exprima solidaritatea cu poporul israelian. Din nou, cu veste antiglonț pe ele, cele două au parcurs străzile devastate din kibbuțul Kfar Aza, unde aproximativ patruzeci de civili fuseseră uciși. Evenimentele erau atât de recente încât cadavrele atacatorilor încă mai zăceau pe jos.
Acuzații de dublu standard
Promptitudinea ei avea însă să se întoarcă împotriva sa. Anumite capitale o avertizaseră: cele 27 de state membre nu își stabiliseră încă o poziție comună. În acea zi de 13 octombrie, în fața Parlamentului israelian, ea a afirmat dreptul Israelului de a se apăra, dar nu a spus niciun cuvânt despre respectarea dreptului internațional, în condițiile în care Israelul tocmai decreta blocada totală asupra Fâșiei Gaza. Omisiunea a provocat un scandal uriaș în cancelariile europene. A fost acuzată că a exprimat un punct de vedere strict german și că alimentează acuzațiile de dublu standard. Josep Borrell, șeful diplomației UE, a fost furios.
„Acest lucru s-a răsfrânt asupra întregii Europe”, regretă un diplomat la curent cu pregătirile. „A fost o greșeală.”
Consiliul a trecut însă peste acest episod în momentul reconfirmării sale în funcție, în vara anului 2024, pentru un al doilea mandat. A fost o recunoaștere a acțiunilor sale din timpul pandemiei de COVID-19 și a gestionării dosarului ucrainean, dar și a capacității sale de a răspunde cerințelor Consiliului fără a deranja prea tare statele membre. De atunci, Ursula von der Leyen nu mai are teama de a nu fi reconfirmată și poate avansa cu și mai multă ambiție în chestiunile internaționale. Cu atât mai mult cu cât Charles Michel nu mai este în peisaj. În locul său, Consiliul l-a numit pe fostul prim-ministru portughez António Costa, care a ales de la bun început să treacă în plan secund pe scena internațională, lăsându-i spațiu Ursulei von der Leyen.
Cât despre Josep Borrell, acesta i-a cedat locul de Înalt Reprezentant estonienei Kaja Kallas. Pe hârtie, această fermă susținătoare a Ucrainei ar fi trebuit să se înțeleagă mai bine cu președinta. În realitate, relațiile dintre cele două femei sunt astăzi foarte tensionate. În cadrul SEAE (Serviciul European de Acțiune Externă — serviciul diplomatic al UE), condus de Kallas, Ursula von der Leyen este acuzată că îi blochează activitatea și că încearcă să își însușească misiunile acestuia.
Coregrafia puterii
A fost oare Ursula von der Leyen cuprinsă de hubris? În acest al doilea mandat, criticile curg valuri. Detractorii îi reproșează că acordă prea mult timp geopoliticii și că ia inițiative fără a consulta suficient statele membre. Franța, în mod special, se arată iritată de „ieșirile din offside” ale președintei. Mai ales când pare că acționează pentru a-i face pe plac lui Donald Trump — revenit la putere în ianuarie 2025 —, de exemplu prin trimiterea unui reprezentant al Comisiei la reuniunea inaugurală a „Consiliului său pentru Pace” (Board of Peace) în februarie 2026. O decizie care i-a atras un rapel ferm la respectarea tratatelor din partea Parisului.
Însă nu toate capitalele sunt la fel de tipicare. „Trebuie să putem acționa mai rapid și să nu ne inflamăm prea tare din cauza conformității cu tratatele”, este de părere un ambasador nordic la Bruxelles. De altfel, într-un context internațional în care toate vulnerabilitățile și dependențele sunt folosite ca arme de rivalii UE, devine dificil să mai separi strict „în compartimente” ce aparține și ce nu aparține Comisiei. La Bruxelles, toată lumea este de acord că SEAE trebuie reformat. Ca să nu mai vorbim despre regula unanimității în politica externă, care încetinește atât de des acțiunea UE.
În așteptarea unei improbabile reforme a tratatelor, Ursula von der Leyen dorește să meargă mai departe în ritm alert. Iar în acest balet instituțional, cifrele sunt de partea ei. Cei 30.000 de funcționari ai Comisiei și întreaga paletă de instrumente de politică externă pe care le are deja la dispoziție îi oferă o forță incomparabilă cu cea a Înaltului Reprezentant sau a Consiliului. La aceasta se adaugă, ca un factor multiplicator, propria imagine pusă în scenă cu meticulozitate — prin rețelele sociale, vizitele internaționale, până și prin mașina sa blindată și cortegiul de escortă — pentru a întări ideea unei preeminențe supreme.
„Protocolul este ultimul lucru care ar trebui subestimat; este coregrafia puterii”, notează o sursă diplomatică. „Iar Ursula von der Leyen este extrem de atentă la acest aspect.”
