Parlamentul European a adoptat miercuri, 17 iunie 2026, o reformă legislativă privind controlul migrației într-o atmosferă extrem de tensionată, marcată de confruntări verbale și scandări de la tribune. Cu 418 voturi „pentru” și 218 „împotrivă”, noul text oferă autorităților puteri extinse de detenție și deschide calea pentru externalizarea procedurilor de expulzare prin crearea unor „centre de returnare” în țări din afara Uniunii Europene.
Adoptarea legii a adâncit falia politică de la Bruxelles: în timp ce europarlamentarii de dreapta au sărbătorit victoria cu aplauze și lozinci precum „Trimiteți-i înapoi!”, opoziția de stânga a răspuns cu pumnii ridicați și strigăte de „Să vă fie rușine!”. Noua reglementare, susținută puternic de state care caută deja soluții de implementare – printre care Danemarca, Austria, Grecia și Germania –, este aspru criticată de organizațiile pentru drepturile omului, care o cataloghează drept un „capitol întunecat” ce riscă să criminalizeze migranții și să creeze adevărate „găuri negre juridice”, scrie Toute L'Europe
Parlamentul European a adoptat miercuri, 17 iunie, la Strasbourg, noi reguli privind returnarea migranților fără drept de ședere, cu 418 voturi „pentru”, 218 „împotrivă” și 30 de abțineri. Astfel, instituția validează acordul politic încheiat la 1 iunie 2026 cu Consiliul Uniunii Europene, care urmează, la rândul său, să adopte formal textul.
Pentru Comisia Europeană, miza este de a face procedurile de returnare mai rapide și mai bine coordonate între țările membre. Bruxelles-ul reamintește că rata de returnare a fost de 28% în 2025, un nivel considerat încă mult prea scăzut în raport cu deciziile pronunțate.
Posibile transferuri către țări terțe
Prevederea care a stârnit cele mai multe comentarii se referă la „hubs de retour” (centrele de returnare). Statele membre vor putea încheia acorduri cu țări terțe pentru a transfera acolo anumite persoane vizate de o decizie de returnare. Aceste țări nu vor fi neapărat țara lor de origine, țara de reședință obișnuită sau un stat în care acestea au drept de intrare sau de ședere.
Astfel, aceste centre vor putea deveni o etapă suplimentară în procedurile de îndepărtare sau chiar destinația finală pentru anumite persoane. Totuși, transferul nu va putea avea loc decât în cadrul unor acorduri care respectă drepturile omului, dreptul internațional și principiul de non-refoulement (nereturnare), care interzice retrimiterea unei persoane într-o țară unde riscă persecuții, tortură sau tratamente inumane. Minorii neînsoțiți vor fi excluși din acest mecanism de returnare, spre deosebire de familiile cu minori.
Impactul concret al acestei măsuri va depinde, așadar, în mare măsură de acordurile încheiate cu țările vizate, dar și de garanțiile prevăzute pentru controlul condițiilor de primire și de ședere în afara UE. Acesta este tocmai punctul care atrage principalele critici din partea ONG-urilor și a mai multor grupuri politice.
Mijloace de constrângere consolidate
Textul nu se limitează doar la aceste „centre”. El consolidează, de asemenea, obligațiile care le revin persoanelor ce fac obiectul unei decizii de returnare. Acestea vor trebui, în special, să rămână la dispoziția autorităților și să furnizeze elementele necesare pentru identificarea lor sau pentru organizarea îndepărtării lor.
În caz de refuz de cooperare, consecințele vor fi mai grave. Autoritățile vor putea recurge la returnarea forțată, vor putea reduce anumite ajutoare prevăzute de legislația națională sau vor putea prelungi interdicția de intrare în Uniunea Europeană. De asemenea, luarea în custodie publică (detenția administrativă) va putea fi utilizată atunci când alte măsuri se dovedesc insuficiente – de exemplu, în caz de risc de sustragere sau de amenințare la adresa securității, inclusiv pentru minori. Durata acesteia va putea ajunge la 24 de luni într-un stat membru, cu o posibilă prelungire suplimentară de șase luni în anumite circumstanțe.
Înainte de a se ajunge acolo, statele membre vor trebui să prevadă soluții mai puțin restrictive, cum ar fi obligația de prezentare periodică la autorități, stabilirea domiciliului obligatoriu, supravegherea electronică sau o garanție financiară. Obiectivul declarat este de a preveni dispariția persoanelor vizate înainte de executarea deciziei de returnare.
???????? The European Parliament has just voted in favor of the Return Directive, which will make it easier to start mass-deporting illegal migrants.
— Visegrád 24 (@visegrad24) June 17, 2026
Chants of “send them back” echoed in the chamber after 418 MEPs voted in favor, while 218 were against.
Once passed by the Council,… pic.twitter.com/vdkmgFekRx
O monitorizare consolidată între statele membre
Textul prevede, de asemenea, măsuri de investigație destinate pregătirii sau garantării executării returnării. Autoritățile naționale vor putea proceda, sub rezerva unei autorizații judiciare sau administrative, la percheziții corporale, de domiciliu sau în alte spații relevante, precum și la căutarea și confiscarea efectelor personale sau a dispozitivelor electronice. Aceste măsuri vor trebui să fie însoțite de garanții și căi de atac.
În cele din urmă, regulamentul creează un „ordin european de returnare”. Această măsură vizează facilitarea monitorizării deciziilor între țările UE, prin înregistrarea elementelor lor esențiale în Sistemul de Informații Schengen (SIS). Astfel, un stat membru va putea identifica mai ușor o decizie luată în altă parte și, dacă este cazul, se va putea folosi de ea pentru a organiza returnarea. Inițial voluntară, această recunoaștere ar putea deveni obligatorie după o evaluare a mecanismului de către Comisie.
De asemenea, textul prevede reguli specifice pentru persoanele considerate o amenințare la adresa securității: în aceste situații, interdicțiile de intrare în UE vor putea depăși zece ani sau vor putea fi pronunțate pe durată nelimitată în anumite cazuri.
„Reguli europene” și „linii roșii”
La dreapta și la extrema dreaptă, adoptarea regulamentului a fost salutată pe scară largă. François-Xavier Bellamy, negociatorul francez din partea Partidului Popular European (PPE) și unul dintre principalii arhitecți ai compromisului, a apărat proiectul, numindu-l „o etapă istorică pentru Europa și dovada că schimbarea este posibilă”. „Ani de zile, 'regulile europene' au servit drept alibi pentru inacțiune. Vremea scuzelor s-a încheiat”, a adăugat Fabrice Leggeri (Patrioții pentru Europa). O parte dintre europarlamentarii situați la extrema dreaptă a hemiciclului au scandat chiar „Send them back” („Trimiteți-i înapoi”) la finalul votului.
În schimb, stânga denunță un text contrar drepturilor fundamentale. Europarlamentara Mélissa Camara (Verzii/ALE) a criticat dur decizia, numind-o „o eroare de neiertat și istorică de a renunța la drepturile și demnitatea persoanelor exilate pentru a aproba un text a cărui singură busolă este xenofobia”. Pentru Manon Aubry (Stânga), acest text „va facilita deportările, inclusiv ale familiilor cu copii, demne de metodele ICE-ului lui Trump”. „Dreapta europeană a ales să se alinieze cerințelor extremei drepte și să impună o logică a supralicitării securitare”, a completat Murielle Laurent (S&D). În rândul deputaților francezi din grupul Renew, opiniile înainte de vot au fost însă mai împărțite.
După adoptarea formală de către Consiliu, textul va intra în vigoare în urma publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Mai multe prevederi, inclusiv cele privind „centrele de returnare”, ar urma să se aplice imediat. Altele vor intra în vigoare douăsprezece luni mai târziu.
Done deal: Mass deportations from Europe will soon become reality✈️ pic.twitter.com/rQ66WpZL3P
— Charlie Weimers MEP ???????? (@weimers) June 17, 2026
"I have never felt as unsafe in this Parliament as after voting on the return regulation."
— MEP Sebastian Tynkkynen (@SebastianMEP) June 17, 2026
Cry more. pic.twitter.com/bEPTqs4lay
