La Festivalul de la Cannes, un conflict major a izbucnit după ce sute de artiști au semnat o petiție împotriva celui mai important finanțator privat al filmului francez, cerând marginalizarea și respingerea influenței sale în industrie. Inițiativa a declanșat un răspuns dur din partea companiei vizate, inclusiv amenințări cu excluderea semnatarilor, transformând disputa într-un caz rar de „cancel culture” îndreptată împotriva propriului susținător financiar al sectorului cinematografic, scrie Politico
Există o tradiție la Festivalul de Film de la Cannes: atunci când se sting luminile, publicul aplaudă și ovaționează apariția logo-urilor producătorilor și distribuitorilor preferați.
Anul acesta, a existat o schimbare. Aproape de fiecare dată când pe ecran apărea logo-ul Canal+, compania deținută de magnatul de dreapta Vincent Bolloré, publicul huiduia.
A fost un semn că războiul cultural tot mai intens din Franța, alimentat de ascensiunea dreptei radicale, a ajuns în inima industriei de televiziune și film.
Canal+ se mândrește cu statutul de cel mai mare finanțator privat al cinematografiei franceze și a fost mult timp considerat un spațiu relativ protejat în interiorul imperiului media al lui Bolloré, ferit de influența politică a proprietarului. Dar acest lucru s-a schimbat luna aceasta, când directorul său general, Maxime Saada, a amenințat că va introduce pe o listă neagră 600 de artiști.
Aceștia au intrat în vizorul său după ce au semnat o petiție care avertiza împotriva dependenței excesive a cinematografiei franceze de Bolloré, pe care îl descriu drept „de extremă dreapta”, și care se opune preluării UGC, companie ce gestionează sute de cinematografe în Franța și Belgia.
Pentru o parte a sectorului, amenințarea cu lista neagră de la Canal+ este un semnal alarmant privind ce s-ar putea întâmpla mai larg în sfera culturală dacă partidul de extremă dreapta Rassemblement National va câștiga alegerile prezidențiale de anul viitor.
Printre cei vizați s-au aflat actrița laureată a premiului Oscar Juliette Binoche și artiști prezenți anul acesta la Cannes, precum actorul Swann Arlaud, care joacă într-un film despre regimul colaboraționist de la Vichy din Al Doilea Război Mondial, și regizorul Arthur Harari.
După amenințarea cu lista neagră, încă 2.000 de profesioniști din industria filmului și-au adăugat numele pe petiția anti-Bolloré.
Reacțiile au fost imediate la Cannes, declanșând o polarizare politică: partidele de stânga au acuzat Canal+ de cenzură, în timp ce politicienii de dreapta au apărat reacția companiei.
„După literatură, cenzorul Bolloré vrea acum să controleze și filmul. Este inacceptabil ca un miliardar să amenințe artiștii în acest fel”, a declarat liderul radical de stânga Jean-Luc Mélenchon, amenințând că va demonta imperiul lui Bolloré. Liderul socialist Olivier Faure a criticat măsura Canal+, considerând-o dovada că „extrema dreaptă nu a iubit niciodată libertatea, creativitatea sau serviciul public”.
Mai diplomatic, ministrul Culturii Catherine Pégard a deplâns reacția Canal+ ca fiind „disproporționată, ca să spunem cel puțin”, față de „îngrijorările reale care au fost ridicate”.
În schimb, primarul conservator al orașului Cannes, David Lisnard, a criticat artiștii, numindu-i masochiști pentru că „mușcă mâna care îi hrănește”.
Canal+ a refuzat să comenteze solicitarea POLITICO, însă Cyrille Bolloré, fiul magnatului și președintele grupului Bolloré, a respins miercuri temerile potrivit cărora Canal+ ar selecta proiecte în funcție de orientarea politică.
„Nu, nu există niciun proiect politic”, a declarat acesta.
„Citizen Kane” al Franței
Criza a evidențiat cât de profund este legată cinematografia franceză de Canal+, care a finanțat șapte dintre cele nouă filme premiate la Cannes anul acesta, inclusiv Palme d’Or.
„Este bine să existe o formă de rezistență față de preluarea industriei filmului de către Bolloré. Dar ne tăiem singuri craca de sub picioare”, a declarat un producător francez, care a dorit să rămână anonim.
Imperiul tot mai extins al omului de afaceri conservator din Bretania, care acoperă deja televiziuni, presa tradițională și edituri, urmează să se extindă și în cinema prin preluarea UGC.
Bolloré, catolic practicant care zboară anual la Lourdes cu jet privat pentru un pelerinaj, și-a pus amprenta asupra companiilor media pe care le deține.
Postul său CNEWS difuzează frecvent comentatori conservatori care avertizează asupra imigrației și chiar un propagandist pro-rus, în timp ce publicațiile „Le Journal du Dimanche” și „Paris Match” s-au deplasat spre dreapta după achiziție.
Mai recent, omul de afaceri a demis chiar președintele prestigioasei edituri Grasset, ceea ce a provocat un exod al unor autori importanți precum Virginie Despentes și Frédéric Beigbeder.
Presiunea realității economice
Deși aproape întreaga industrie a criticat amenințarea lui Saada, actorii din sector recunosc că trebuie adoptată o abordare pragmatică, mai ales în condițiile în care există riscul reducerii masive a finanțării publice dacă Rassemblement National ajunge la putere.
Considerând Canal+ indispensabil pentru supraviețuirea cinematografiei franceze, mulți insistă că este mai eficient dialogul decât confruntarea.
Cu 155,6 milioane de euro investiți în filme franceze în 2025, Canal+ este de departe cel mai mare finanțator privat al industriei.
În cadrul unui acord pe trei ani cu sectorul cinematografic, compania s-a angajat să investească cel puțin 480 de milioane de euro între 2025 și 2027 într-o gamă largă de producții. În schimb, obține dreptul exclusiv de difuzare a filmelor la șase luni după lansare, în timp ce platforme precum Netflix, Disney+ și televiziunile gratuite trebuie să aștepte mult mai mult.
Pe măsură ce acordul expiră la sfârșitul anului viitor, mulți din industrie se tem că nu există un înlocuitor real pentru Canal+, în cazul în care compania ar decide să își reducă investițiile sau să finanțeze exclusiv filme cu orientare politică de dreapta.
Un al doilea producător a declarat că nu vede un risc imediat ca Bolloré să impună o linie ideologică în deciziile editoriale ale Canal+, dar a subliniat că platformele americane precum Netflix și Disney+ nu vor putea compensa investițiile Canal+, cel puțin pe termen scurt.
„În prezent nu există alternativă concretă la investiția Canal+. Există o interdependență între cinematografia franceză și Canal+: cinematografia are nevoie de Canal+, dar și Canal+ are nevoie de cinematografia franceză”, a explicat acesta.
Ascensiunea platformelor americane ridică însă o altă problemă.
„Slăbirea unui actor național nu este niciodată o veste bună, pentru că cei care îl înlocuiesc pot crea valoare aici, dar nu o reinvestesc în economia noastră”, a declarat Céline Calvez, deputat din partidul președintelui Emmanuel Macron, subliniind însă că Canal+ este mai reactiv decât în anii ’90, înainte de preluarea de către Bolloré. Pentru ea, disputa arată importanța finanțării publice solide a cinematografiei, în locul dependenței de actori privați.
Riscul strategic
Experții din industrie sunt de acord că, din punct de vedere economic, Bolloré și-ar face singur rău dacă ar decide să investească exclusiv în filme de orientare politică de dreapta.
„În cazul Canal+, cenzura sau biasul ideologic ar fi contraproductive”, a explicat Laurent Creton, profesor de economia cinematografiei la Sorbona.
În timp ce programele TV cu orientare de dreapta pot fi rentabile într-o Franță tot mai conservatoare, publicul de cinema caută diversitate și ar putea renunța la abonamentele Canal+ în favoarea altor platforme.
Totuși, nu toți împărtășesc acest optimism.
Un al treilea producător consideră că tensiunile actuale sunt doar o pregătire pentru ceea ce ar putea urma dacă dreapta radicală ajunge la putere și intră în alianță cu Bolloré.
„Este clar că, odată ce Bolloré va avea și mai multă putere politică, posibil într-un an, va face absolut ce dorește, iar consecințele vor fi catastrofale pentru cinematografia franceză.”
