Optimismul prudent care a predominat în rândul armatei ucrainene la începutul verii a dispărut în mare parte, conform Strana.
Observatorul militar Julian Röpke a scris despre acest lucru pe rețeaua socială X, în urma unor întâlniri cu personalul militar ucrainean.
Potrivit acestuia, speranțele că loviturile militare ucrainene asupra logisticii ruse vor slăbi semnificativ ofensiva armatei ruse nu s-au concretizat încă. În ciuda pierderilor suferite de trupele ruse, înaintarea acestora a fost doar încetinită, nu oprită. În prezent, inițiativa pe câmpul de luptă rămâne în mare măsură în mâinile armatei ruse, în special în zonele Kramatorsk și Slovyansk.
Rusia și-a intensificat, de asemenea, în mod semnificativ utilizarea dronelor kamikaze, a bombelor aeriene și a armelor cu rază lungă de acțiune. Mai mult, atacurile rusești au devenit mai sistematice: „centură forestieră după centură forestieră, sat după sat și pod după pod”, distrugând infrastructura logistică ucraineană din zonele de pe linia frontului.
În plus, potrivit lui Röpke, armata rusă și-a schimbat abordarea în ceea ce privește atacurile asupra infrastructurii din spatele liniilor ucrainene. În timp ce anterior atacurile erau adesea haotice, ofițerii Forțelor Armate Ucrainene vorbesc acum despre o „campanie semnificativ mai sistematică” împotriva rețelei logistice a țării. Mai mult, Rusia desfășoară aceste atacuri cu o putere de foc mai mare decât Ucraina, folosind rachete balistice și atacuri în masă cu rachete Geranium.
După cum a remarcat Röpke, armata ucraineană pornește de la două scenarii în aceste condiții.
Primul este scenariul „optimist”, care presupune că ajutorul occidental pe scară largă va fi menținut și că Ucraina va câștiga în cele din urmă datorită potențialului economic și industrial superior al Occidentului. Cu toate acestea, jurnalistul însuși este prudent în privința acestei evaluări, subliniind sprijinul militar și industrial continuu acordat Rusiei de către China, Coreea de Nord și Iran, ceea ce face ca rezultatul acestei bătălii de uzură să fie incert.
Al doilea scenariu este „mai sobru”, presupunând că Rusia „trebuie să fie aruncată într-o criză politică internă mai repede decât își poate atinge obiectivele operaționale în Ucraina”. Pentru atingerea acestui obiectiv se recurge la lovituri de la distanță mare.
Am raportat deja că campania de 40 de zile de lovituri ucrainene nu a provocat până acum niciun semn de destabilizare a guvernului rus. La fel cum nici intensificarea loviturilor împotriva Ucrainei nu provoacă prăbușirea structurii de putere de la Kiev.
