Într-un interviu amplu acordat postului Fox Radio, consilierul pentru securitate națională și secretar de stat al SUA, Marco Rubio, a discutat despre cele mai presante dosare internaționale: războiul din Ucraina, conflictul dintre Israel și Hamas, precum și relațiile tensionate cu China. Rubio a afirmat că administrația Trump va lua o decizie majoră privind Rusia în următoarele zece zile, acuzând Moscova că sabotează sistematic eforturile diplomatice pentru pace. În privința Orientului Mijlociu, el a denunțat inițiativa unor țări europene de a recunoaște un stat palestinian, considerând-o un gest simbolic care dăunează procesului de pace și oferă Hamasului o victorie propagandistică. De asemenea, Rubio a subliniat nevoia unei politici externe mature și echilibrate în relația cu China, în contextul negocierilor comerciale și al tensiunilor din Indo-Pacific, scrie siteul White house
ÎNTREBARE: Bine ați revenit, tuturor. Am onoarea să-l am alături de mine pe consilierul pentru securitate națională și secretarul de stat Marco Rubio. Domnule secretar, bine ați venit.
SECRETARUL RUBIO: Bună dimineața. Ce faceți?
ÎNTREBARE: Foarte bine, până acum. Aveți multe pe cap, nici nu-mi pot imagina cum arată lista dumneavoastră de lucruri de făcut. Știu că președintele Statelor Unite a spus că una dintre prioritățile sale majore este ca, în următoarele 10 zile, să ia o decizie privind situația din Rusia, despre care nu crede că dorește un armistițiu. Iată ce a declarat:
PREȘEDINTELE TRUMP: Nu mai sunt atât de interesat să vorbesc. El – vorbește. Avem conversații frumoase, conversații respectuoase și plăcute, și apoi, în noaptea următoare, oameni mor – un oraș este lovit de o rachetă. Recent, cred că – o casă de bătrâni a fost lovită, dar au lovit și alte lucruri. Indiferent ce lovesc, mor oameni.
Așadar, este evident că președintele și-a schimbat radical poziția față de începutul mandatului. Ce credeți că se va întâmpla peste 10 zile, domnule secretar?
SECRETARUL RUBIO: Ei bine, în primul rând, să spunem că președintele a așteptat deja peste șase luni și a depus toate eforturile posibile. Continuăm să avem contacte cu partea rusă – chiar săptămâna aceasta, luni sau marți, am purtat o întreagă discuție cu ei – nu cu Putin, ci cu unii dintre oamenii lui de încredere – în speranța de a ajunge la o înțelegere privind un drum înainte care să conducă la pace. Însă nu am văzut niciun progres în acest sens.
Cred că ceea ce îl deranjează cel mai mult pe președinte este că are aceste convorbiri telefonice excelente, în care toată lumea pare să spună că își dorește să pună capăt conflictului, dacă s-ar găsi o cale, și apoi, când deschide televizorul, vede că un alt oraș a fost bombardat – inclusiv unele aflate departe de linia frontului. Așadar, la un moment dat, trebuie să ia o decizie în legătură cu cât de mult să mai continue aceste eforturi de a obține un armistițiu, dacă una dintre părți nu este interesată de așa ceva.
Președintele are mai multe opțiuni. Toată lumea știe că există posibilitatea de a impune sancțiuni secundare asupra vânzărilor de petrol – sancțiuni asupra celor care cumpără petrol rusesc – ceea ce reprezintă o mare parte din veniturile Rusiei. Există, de asemenea, sancțiuni sectoriale în domeniul bancar, care ar putea fi foarte dure. Repet, speranța noastră este să evităm acest scenariu și să găsim o cale de a opri luptele. Credem că aceasta este cea mai bună cale înainte, dar suntem deschiși și altor opțiuni. Însă cea mai bună cale ar fi ca focurile să înceteze și să înceapă discuțiile. Dar până acum nu am observat, cel puțin din partea noastră, un interes sincer din partea Rusiei pentru atingerea acestui obiectiv.
Așadar, vom continua să fim disponibili și dispuși să participăm la un astfel de proces, dacă va exista. Dar, evident, președintele nu va aștepta la nesfârșit.
ÎNTREBARE: Medvedev, fostul președinte, v-a amenințat – a amenințat țara noastră – și a spus, practic, că ultimatumurile voastre vor duce la o confruntare. Dacă pot parafraza, el spune că va fi o confruntare cu Statele Unite. Iar Donald Trump a reacționat aseară și i-a transmis lui Medvedev: „Spuneți-i lui Medvedev, fostul președinte ratat al Rusiei, care crede că este încă președinte, să fie atent la ce spune. Se joacă cu focul!” Îl luați în serios pe Medvedev?
SECRETARUL RUBIO: Ei bine, nu poți ignora ceea ce spune cineva – întotdeauna te întrebi dacă a primit undă verde pentru ce afirmă – dar, în esență, el nu este un actor relevant în politica rusă. Nu este un factor de decizie. Nu a participat la niciuna dintre întâlnirile sau conversațiile pe care le-am avut cu partea rusă. După cum vă amintiți, a fost președinte timp de patru ani, în perioada în care Putin nu a candidat, apoi Putin s-a întors, deci Medvedev a fost, practic, un interimar. Așadar, nu l-aș considera un factor de decizie semnificativ.
Dar, în același timp, este o persoană care a ocupat o funcție importantă și încă are un rol în aparatul guvernamental, iar cuvintele lui pot avea un impact – pot servi ca element de provocare sau agitație. Nu sunt sigur că exprimă poziția oficială a Rusiei, dar cu siguranță este cineva aflat într-o funcție oficială care face declarații incendiare. Asta e. Nu cred că va conta decisiv într-un sens sau altul.
ÎNTREBARE: Credeți că Rusia este în poziția de a confrunta militar America?
SECRETARUL RUBIO: Nu, așa ceva nici nu poate fi luat în calcul. Un război între Statele Unite și Rusia este de neconceput. Vorbim despre cele două cele mai mari puteri nucleare din lume, iar pericolul ar fi prea mare. Nu cred că există vreo îndoială că, din punct de vedere militar convențional, Rusia nu ar putea înfrunta Statele Unite – sau, sincer, nici măcar multe dintre țările europene. Ar avea mari dificultăți. S-au chinuit deja cu Ucraina, care acum este cea mai mare armată din Europa, dar la momentul invaziei nu era așa. Pe un front convențional, Rusia ar avea mari probleme.
Deci nu despre un război total cu Rusia trebuie să ne îngrijorăm. Mai degrabă, trebuie să ne temem de un incident sau de o eroare de calcul care ar putea escalada într-un conflict. Pentru că, având în vedere că Rusia nu excelează în armament convențional, ar putea fi tentată să folosească alte mijloace, cum ar fi o armă nucleară tactică, pentru a escalada rapid un conflict în speranța de a-l dezescalada apoi. Asta e îngrijorător. Dar nu ar trebui să ajungem acolo, pentru că nu este nici plauzibil, nici fezabil pentru niciuna dintre părți.
ÎNTREBARE: După cum știți, acordurile comerciale se negociază în această perioadă. Știu că nu e neapărat domeniul dumneavoastră, aveți deja destule pe agendă. Însă aseară, președintele a postat pe Truth Social că Rusia a fost, în primele șase luni ale anului, principalul furnizor de petrol pentru India, reprezentând 35% din total. Citez: „INDIA VA PLĂTI PRIN URMARE UN TARIF DE 25%, PLUS O PENALITATE PENTRU CEEA CE AM MENȚIONAT, ÎNCEPÂND CU 1 AUGUST.” Este supărat, poate sunteți și dumneavoastră. Dar India continuă să importe, nu o cantitate mică, ci una semnificativă de petrol rusesc la preț redus – lucru care alimentează mașina de război a Rusiei. Cât de dezamăgit sunteți de acest așa-zis aliat?
SECRETARUL RUBIO: Uitați, India este un aliat. Este un partener strategic. Așa cum se întâmplă în politică externă, nu vei fi niciodată în totalitate aliniat cu un alt stat, în toate privințele. India are nevoi uriașe de energie – și vorbim aici de petrol, cărbune, gaze naturale, tot ceea ce este necesar pentru a-și susține economia, la fel ca orice altă țară. Iar India cumpără din Rusia, pentru că petrolul rusesc este supus sancțiunilor și, din acest motiv, este ieftin – adică rușii sunt nevoiți, în multe cazuri, să vândă sub prețul pieței internaționale din cauza acestor sancțiuni.
ÎNTREBARE: Așa este.
SECRETARUL RUBIO: Și, din păcate, acest lucru contribuie la susținerea efortului de război al Rusiei. Este, fără îndoială, un punct de iritare în relația noastră cu India – nu este singurul, dar este semnificativ. Avem, desigur, și multe puncte de cooperare. Însă cred că ceea ce exprimă președintele este o frustrare clară: cu atâtea alte surse de petrol disponibile, India continuă să cumpere atât de mult de la Rusia – ceea ce, în esență, ajută la finanțarea războiului —
ÎNTREBARE: Exact.
SECRETARUL RUBIO: — și permite ca acest război din Ucraina să continue.
ÎNTREBARE: Domnule secretar, trebuie să vă spun că se desfășoară în prezent o anchetă – John Ratcliffe de la CIA, directorul FBI, directorul adjunct și alții derulează o anchetă amplă privind ce s-a întâmplat în 2016, când erați în Senat, în legătură cu amestecul Rusiei în alegeri. Matt Taibbi și alții au documentat această investigație în detaliu, iar acum ies la iveală noi revelații. Dar de fiecare dată când un democrat este întrebat despre această investigație – despre rolul lui John Brennan, James Comey și al celorlalți – ei indică spre ancheta pe care ați condus-o dumneavoastră în Senat.
Vreau să ascultați ce spune congresmanul democrat Jason Crow:
CONGRESMANUL CROW: Au existat patru – patru – investigații, inclusiv o anchetă bipartizană a Senatului, condusă în timpul primei administrații Trump, parțial sub conducerea lui Marco Rubio, care a fost foarte, foarte clară —
ÎNTREBARE: Da.
CONGRESMANUL CROW: — în concluziile sale. Aceste lucruri au fost investigate, reinvestigate și iar investigate —
ÎNTREBARE: În regulă.
CONGRESMANUL CROW: — și nimic nu s-a schimbat până luna trecută.
ÎNTREBARE: Așadar, credeți că s-a schimbat ceva de la ancheta temeinică pe care ați făcut-o? Rușii s-au amestecat în alegerile noastre, punct?
SECRETARUL RUBIO: Da, dar aceasta nu a fost întrebarea. Nu cred că problema este dacă Rusia a încercat să influențeze opinia publică americană sau să creeze dezbinare. Iată ce omit întotdeauna când vorbesc despre asta – și o fac cu multă lipsă de onestitate. Ceea ce omit este că problema nu a fost doar asta. Problema a fost că au susținut că Rusia nu doar că a intervenit pentru a-l sprijini pe Trump, ci că Trump însuși era implicat. Timp de un an și jumătate – aproape doi ani și jumătate – au forțat această țară să trăiască cu această idee – această fraudă, escrocherie, minciună – că Trump ar fi fost în complicitate cu Rusia, că ar fi colaborat cu serviciile de informații ruse pentru a-și susține campania.
Iar ancheta mea – eu am fost președintele interimar al comisiei de informații din Senat – a arătat clar că nu exista absolut nicio dovadă – zero – că echipa de campanie a lui Trump ar fi colaborat în vreun fel cu Rusia. Asta e primul lucru. E clar. Așa că ceea ce ar trebui să spună este că o comisie bipartizană a Senatului a concluzionat că narațiunea pe care o promovau toți acești oameni a fost o minciună.
Și mai e un lucru pe care l-a scos la iveală acel raport: modul în care a fost gestionat dosarul – să înțelegem, așa-zisul dosar Steele. Acel dosar a fost o piesă de dezinformare plătită de campania electorală. A fost angajat echivalentul unui detectiv particular, iar apoi conținutul a fost "spălat". De obicei, un astfel de material este dat presei. Dar în cazul acesta, a fost spălat prin intermediul agențiilor noastre de informații. Așa se face că unii dintre cei mai înalți oficiali ai serviciilor de informații din SUA au luat acel dosar fals, ridicol, și l-au folosit pentru a influența și modela o evaluare oficială de informații privind ce s-a întâmplat în acea campanie.
Raportul nostru a evidențiat acest lucru. Declarația mea de la acea vreme a menționat acest lucru. Și cred că noile dezvăluiri arată cât de departe s-au dus – cât de mult s-au străduit unii din FBI și câțiva oameni – nu toți, dar unii – din CIA să includă acel dosar în evaluarea lor de informații. Este o enormă nedreptate, pentru că era fals. Era o minciună, și au folosit-o ca să inducă în eroare publicul american. S-au cheltuit milioane de dolari pe anchete – toate urmărind o farsă.
SECRETARUL RUBIO: Asta e partea pe care o omit, pentru că încearcă să se joace cu cuvintele, să pară ambigui. Iar presa fie nu este interesată, fie e prea leneșă ca să înțeleagă aceste nuanțe și această realitate.
ÎNTREBARE: Cred că ambele. Erau prea ocupați să-și primească premiile pentru cum au prezentat povestea. La propriu, reporteri de la New York Times, Washington Post – au fost recompensați pentru că au fost stenografi ai lui John Brennan și ai altora, care scurgeau informații chiar și după ce nu mai aveau nicio funcție oficială.
Un alt subiect important pe agenda dumneavoastră este misiunea lui Steve Witkoff, care pleacă azi în Israel. Apoi intenționează, eventual, să meargă și în Gaza. Avem aliați – Regatul Unit, Canada și Franța – care amenință că vor recunoaște sau deja au recunoscut un stat palestinian. Sunt peste 140 de țări la ONU care au făcut acest lucru. Care este poziția Statelor Unite față de această mișcare?
SECRETARUL RUBIO: Este irelevantă. Irelevantă. Poate fi enervantă pentru unii, dar din punct de vedere real, nu înseamnă nimic. În primul rând, niciuna dintre aceste țări nu are puterea de a crea un stat palestinian. Nu poate exista un stat palestinian decât dacă Israelul este de acord. În al doilea rând, nici măcar nu pot spune unde ar fi acest stat. Nu pot spune cine îl va guverna. Și în al treilea rând, e contraproductiv.
Gândiți-vă, dacă sunteți Hamas. Sunteți Hamas, încă țineți ostatici 20 de oameni nevinovați. Țineți cadavrele a peste 50 de persoane pe care le-ați masacrat, violat și ucis pe 7 octombrie 2023. Vă ascundeți prin vreun tunel, ca niște lași, și citiți sau auziți în presă că toate aceste țări se alătură poziției voastre – pentru că, în esență, este poziția Hamas. La sfârșitul zilei, poziția Hamas este aceea a statului palestinian. Deci li se oferă o recompensă.
Și, apropo, acest lucru dăunează negocierilor pentru încetarea focului. Pentru că Hamas vede ce a spus Regatul Unit – „Dacă Israelul nu acceptă un armistițiu până în septembrie, vom recunoaște un stat palestinian.” Deci, dacă sunt Hamas, spun: „Atunci să nu acceptăm un armistițiu.” Dacă Hamas refuză încetarea focului, atunci este garantat că toate aceste țări vor recunoaște un stat palestinian în septembrie. Deci Hamas nu va fi de acord. Este o strategie extrem de stângace.
Dar, de fapt, ce se întâmplă aici, în cazul multora dintre aceste țări, ține de politica lor internă. Unele dintre ele au acum grupuri mari de alegători care fac presiuni interne să se alinieze acestei poziții, indiferent de consecințele geopolitice. Asta se întâmplă de fapt. Doar că, prin această abordare, ele nu ajută cauza – din contră, o subminează. Pentru că a) declarațiile lor nu vor schimba nimic în mod concret, în afară de faptul că încurajează și recompensează Hamas, care acum are toate motivele din lume să nu accepte un armistițiu și să nu elibereze ostaticii. Mi-aș dori ca toate aceste țări să se adune, măcar o dată, și să transmită un mesaj clar: „Trebuie să eliberați acești 20 de ostatici în viață.” Pentru că asta sunt – ostatici. Și trebuie eliberați imediat. Mi-aș dori ca acest aspect să primească la fel de multă atenție ca și celelalte teme discutate.
ÎNTREBARE: Aveți perfectă dreptate. Liga Arabă a ieșit cu o declarație – Qatar, Arabia Saudită și Egiptul cer Hamasului să depună armele și să accepte soluția celor două state. Acum, soluția celor două state – așa cum tocmai ați spus – este o iluzie, am înțeles. Dar Qatarul, Arabia Saudită și Egiptul chiar au influență, nu? Mai ales Qatarul.
SECRETARUL RUBIO: Da. Mai ales Qatarul – ei găzduiesc reprezentanții externi ai Hamas pe teritoriul lor. Și vreau să fiu corect: știu că Qatarul este adesea o sursă de controverse pentru unii. Dar când vine vorba de aceste negocieri, au fost foarte implicați. Au fost foarte activi; au investit mult timp și energie în acest proces, și, sincer, și-au exprimat chiar și frustrările față de Hamas. Cred însă că trebuie să vină momentul adevărului, când trebuie să existe consecințe clare dacă Hamas continuă să refuze orice compromis.
SECRETARUL RUBIO: Trebuie să înțelegem că exista, în principiu, un acord de încetare a focului. Israelul a făcut o serie de concesii – concesii majore, exact cele pe care Hamas le ceruse, și care au fost extrem de dificile pentru Israel. Și totuși, Hamas s-a întors și a respins acordul – și, apropo, l-a respins chiar în aceeași zi în care președintele Macron a făcut declarația sa. Pentru că, la finalul zilei, Hamas se uită în jur și spune: „Câștigăm războiul de imagine. Toate aceste țări se aliniază cu poziția noastră. Avem acum avantaj. N-ar trebui să acceptăm nimic. Trebuie să prelungim conflictul.” Așa gândesc ei – nu-i interesează câți oameni mor în Gaza. Iar ostaticii? Ei îi consideră un scut. Și acum, când văd că atâtea țări se aliniază în spatele lor, se simt și mai întăriți.
Astfel, pe măsură ce narativul anti-Israel capătă amploare la nivel internațional, Hamas devine mai agresiv. Cu toate acestea, mi se pare totuși interesant cât de ferme sunt unele țări arabe când vine vorba de demilitarizarea Gazei. Este un aspect extrem de important, pentru că, dacă Gaza nu este demilitarizată, dacă Hamas nu este dezarmat, nu va exista – nu va putea exista niciodată o pace durabilă, nici în Gaza, nici în altă parte.
ÎNTREBARE: Da, vă înțeleg. Iar cealaltă problemă este populația musulmană uriașă din Franța și Regatul Unit, unde oamenii ajung să spună că acele orașe nici nu mai seamănă cu ce-au fost, din cauza a ceea ce au permis prin politicile lor de imigrație. Presupun că la asta vă referiți, nu-i așa? Nu vorbiți doar despre stânga liberală...
SECRETARUL RUBIO: Da, cred că – adică, nu sunt expert în politica lor internă, dar e clar că sunt influențați de un amestec de factori. Vedem acest fenomen – această fuziune între mișcări pro-islamiste, anti-occidentale, anti-capitaliste de stânga – care se unesc pe o mulțime de teme, de la atacuri împotriva ofițerilor ICE până la —
ÎNTREBARE: Da.
SECRETARUL RUBIO: – exact ce vedem la protestele împotriva politicilor de imigrație, inclusiv în California și în alte locuri. În multe dintre aceste cazuri, sunt aceiași oameni. Flutură aceleași steaguri, poartă aceleași eșarfe, sunt aceiași indivizi care blochează universitățile noastre. Asta am trăit și noi aici, pe plan intern, iar acest fenomen a devenit un factor și în alte țări. Politicienii din aceste state sunt supuși unei presiuni interne imense.
Și dacă te uiți la ce difuzează posturi ca BBC, 95% din acoperirea mediatică este despre cât de „rea” este, în narativul lor, Israelul. Aproape nimic despre ostatici, despre familiile acestora. Au fost complet uitați. Știți de ce? Pentru că – deși Statele Unite nu sunt insensibile, ba chiar am făcut enorm de mult. Am făcut mai mult decât oricine altcineva în ceea ce privește finanțarea —
ÎNTREBARE: Acordarea de ajutor.
SECRETARUL RUBIO: – necesară pentru asistența umanitară în Gaza. Și camerele surprind suferința umană de acolo. Dar știți ce nu arată camerele? Suferința celor 20 de oameni care trăiesc acum în tuneluri, luați ostatici de Hamas de – de multă vreme. Nimeni nu vorbește despre ei. Unde sunt? Nimeni nu mai aduce vorba de ei.
ÎNTREBARE: Domnule secretar, se vorbește mult despre o schimbare de ton în relația cu China. Președintele Taiwanului a venit în vizită. Ni s-a spus să nu traverseze țara – că asta ar enerva China. În același timp, pare că ne apropiem mai mult de Pakistan decât de India, în ultima vreme. Credeți că ne aflăm într-o fază de „negociere” cu China? Cum ați descrie abordarea noastră actuală, pe măsură ce continuăm dialogul comercial cu China și în același timp le cerem să ne ajute în chestiunea Ucrainei?
SECRETARUL RUBIO: Avem o mulțime de chestiuni asupra cărora nu suntem de acord cu China – și asta se întâmplă zilnic. În ce privește libertatea de navigație în regiune, angajamentele noastre rămân la fel de ferme ca întotdeauna. Suntem la fel de angajați față de partenerii noștri – Filipine, Taiwan și alții din zonă.
Totodată, intrăm într-o perioadă de așa-zisă stabilitate strategică. La final, vorbim despre cele două mari economii ale lumii. Un conflict comercial total între SUA și China – sigur, SUA ar putea avea de câștigat în unele privințe, dar lumea întreagă ar avea de suferit. Ar avea un impact uriaș asupra piețelor globale, asupra economiei noastre, și mai ales asupra economiei Chinei.
ÎNTREBARE: Așa este.
SECRETARUL RUBIO: Așadar, cred că, mai presus de orice, o politică externă matură presupune un echilibru strategic între interesele în joc, pe măsură ce înaintăm. Nu avem un acord comercial propriu-zis cu China. Ceea ce avem este o înțelegere pe termen scurt, care tocmai a fost prelungită în urma unei negocieri extrem de dificile, purtată de echipa noastră de negociatori comerciali chiar acum câteva zile.
Cred că, în esență, două lucruri sunt adevărate: avem multe puncte de tensiune pe termen lung în relația cu China, pe care trebuie să le abordăm. Există vulnerabilități pe care trebuie să le închidem, și cred că a venit timpul să avem o abordare responsabilă —
ÎNTREBARE: Domnule Secretar, trebuie să mă opresc aici, avem o pauză fixă. Vă mulțumim mult pentru timpul acordat.
SECRETARUL RUBIO: Sigur. Mulțumesc și eu.
