Schimbarea conducerii politice de la Budapesta nu a adus fluidizarea sperată a procesului de extindere a Uniunii Europene. Deși numirea lui Péter Magyar în funcția de prim-ministru promitea o resetare a relațiilor diplomatice, Ungaria continuă să blocheze deschiderea noilor capitole de negociere pentru aderarea Ucrainei. În spatele acestui veto persistent se ascund însă două realități complexe: pe de o parte, presiunile politice interne legate de drepturile minorității maghiare din Transcarpatia, iar pe de altă parte, acordul tacit al altor state membre care se folosesc de poziția Budapestei pentru a încetini un proces de integrare extrem de sensibil, a declarat pentru publicația finlandeza Yle profesoara Katalin Miklóssi de la Universitatea din Helsinki
Profesoara Katalin Miklóssy, titulară a unei catedre Jean Monnet la Universitatea din Helsinki, a explicat pentru Yle de ce continuă opoziția Ungariei. Nu trebuia oare ca situația Ucrainei să se simplifice după ce noul prim-ministru, Péter Magyar, l-a învins în alegerile din primăvară pe pro-rusul Viktor Orbán?
Polonia și Slovacia sunt, de asemenea, critice
„Ungaria nu este singură în această privință”, subliniază Miklóssy. Deși Budapesta și-a folosit dreptul de veto, experta notează că nici Polonia și Slovacia nu susțin o aderare accelerată a Ucrainei la UE. Aceste țări pot lăsa rolul de „frână” în seama Ungariei, evitând astfel să ia o poziție publică împotriva integrării rapide a Ucrainei.
„Viktor Orbán era așa-numitul «nebun al satului», care testa cât de departe poate merge cu UE. Mulți îl susțineau în secret și în tăcere”, spune Miklóssy. Chiar și sub noul guvern, unele state membre continuă să se ascundă în spatele Ungariei.
Diferite țări din UE au nemulțumiri diferite. Concurența pe piața produselor agricole generată de o posibilă aderare a Ucrainei este o temere majoră pentru mai mulți membri actuali, la fel ca și reducerea fondurilor europene într-o uniune extinsă.
„O dispută politico-istorică a izbucnit din nou între Polonia și Ucraina, motiv pentru care și Polonia reevaluează această grăbire a aderării.”
Miklóssy face referire la disputa privind masacrarea populației din Volînia în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial, când Armata Insurgentă Ucraineană a ucis zeci de mii de civili polonezi între 1943 și 1945. În luna mai, președintele ucrainean Volodîmîr Zelenski a acordat unei unități din cadrul forțelor speciale titlul onorific „Armata Insurgentă Ucraineană”, stârnind indignare în Polonia.
„Există un spirit de frânare în aer, iar acesta ar putea ieși și mai mult la suprafață în viitor”, estimează Miklóssy.
Minoritatea maghiară, folosită ca monedă de schimb
Pentru Ungaria, cea mai importantă problemă de bază o reprezintă drepturile minorității maghiare din Ucraina (estimată la puțin sub 100.000 de persoane, concentrate în principal în regiunea Transcarpatia). Noul premier, Péter Magyar, cere drepturi specifice pentru această comunitate, o cauză susținută anterior și de Orbán.
„Zelenski a promis îmbunătățirea situației minorităților, dar promisiunile nu au fost încă puse în aplicare. Lucru de înțeles, având în vedere că țara se află în război, iar această temă nu este o prioritate majoră pentru Ucraina”, spune Miklóssy. Totuși, cerințele lui Magyar ar putea transforma subiectul într-unul prioritar pentru Kiev, dacă dorește deblocarea procesului de integrare.
Conform cercetătoarei, Magyar are nevoie de rezultate concrete pentru a le prezenta alegătorilor săi: „Magyar nu ar fi câștigat niciodată alegerile fără voturile maghiarilor conservatori și naționaliști. Pentru aceștia, cauza etnicilor maghiari din afara granițelor este extrem de importantă, iar Magyar nu vrea să-i dezamăgească.”
Nemulțumiri legate de tratamentul aplicat țărilor din Balcani
Premierul Magyar a declarat, de asemenea, că accelerarea aderării Ucrainei nu ar fi corectă față de ceilalți candidați la UE. Majoritatea țărilor din Balcani se află pe lista potențialilor candidați, iar negocierile cu Muntenegru au avansat cel mai mult.
„Unul dintre pilonii politicii externe a Ungariei a fost întotdeauna regiunea Balcanilor, unde are interese comerciale și geopolitice”, explică Miklóssy. Ea apreciază că procesele de aderare ale țărilor din Balcanii de Vest au avansat lent înainte de invazia rusă din Ucraina, aspect subliniat pe bună dreptate de Magyar.
„Abia odată cu războiul, UE și-a dat seama că trebuie să câștige bătălia pentru inimile și mințile oamenilor din Balcani înainte ca Rusia să își consolideze poziția. Înainte de război, în UE exista o clară oboseală față de extindere.”
De asemenea, procesele de aderare ale actualilor membri din Europa de Est au durat peste 10 ani. Din cauza propriilor experiențe, multe țări est-europene privesc cu reținere posibilitatea unei aderări rapide a Ucrainei.
