Secretarul de Stat al SUA, Marco Rubio, a declarat într-un interviu acordat Fox News că Washingtonul „vede linia de sosire” în campania militară împotriva Iranului și că obiectivele stabilite de președintele Donald Trump sunt aproape atinse. În același timp, Rubio a avertizat că, după încheierea conflictului, administrația americană va reevalua relația cu NATO, acuzând mai mulți aliați europeni că au refuzat să ofere sprijin deplin Statelor Unite, inclusiv acces la baze militare și drepturi de survol. Rubio a afirmat că Iranul nu poate fi lăsat să devină o putere nucleară, a acuzat regimul iranian că folosește negocierile doar pentru a câștiga timp.
Cele mai importante declarații ale lui Marco Rubio
- SUA sunt aproape de atingerea obiectivelor militare împotriva Iranului, iar administrația Trump „vede linia de sosire” a operațiunii.
- Obiectivul principal este împiedicarea Iranului de a obține arma nucleară, pe care Rubio a descris-o drept o amenințare directă la adresa SUA și a lumii.
- Rubio a spus că Iranul deține uraniu îmbogățit la 60% fără nicio justificare civilă, susținând că singurul scop al acestui material este transformarea lui în combustibil pentru o bombă nucleară.
- Secretarul de Stat a afirmat că Iranul dezvoltase rachete cu rază suficient de mare pentru a lovi Europa și că, în timp, ar fi urmărit să ajungă și la capacitatea de a amenința teritoriul continental al Statelor Unite.
- Potrivit lui Rubio, cele patru obiective ale campaniei americane sunt: distrugerea forțelor aeriene iraniene, a marinei, a fabricilor de drone și rachete și degradarea severă a lansatoarelor de rachete.
- El a acuzat regimul iranian că a folosit negocierile doar ca tactică de tergiversare și a spus că Donald Trump nu va accepta „negocieri false” menite să câștige timp pentru Teheran.
- Rubio a susținut că Iranul este în prezent mai slab ca oricând în ultimele decenii, iar tocmai acest moment a făcut posibilă intervenția americană.
- În privința Strâmtorii Ormuz, Rubio a spus că Iranul nu are dreptul să controleze traficul comercial sau să impună taxe de trecere, calificând astfel de acțiuni drept încălcări ale dreptului internațional și acte de tip terorist.
- Una dintre cele mai importante declarații a vizat NATO: Rubio a spus că, după conflict, SUA vor trebui să reevalueze alianța, dacă anumite state europene refuză să permită folosirea bazelor și a spațiului lor aerian în momente critice pentru Washington.
- El a sugerat direct că, dacă America nu își poate folosi infrastructura militară din Europa atunci când are nevoie, se pune întrebarea ce valoare mai are NATO pentru Statele Unite.
- Despre Venezuela, Rubio a afirmat că planul american a intrat într-o fază de redresare și că, după arestarea lui Nicolás Maduro, situația este mai stabilă decât anticipau criticii.
- În ceea ce privește Cuba, Rubio a descris situația drept „tragică”, susținând că regimul de la Havana nu mai are practic o economie funcțională și că vor urma noi evoluții în curând.
- ÎNTREBARE: Pentru a discuta mai pe larg, ni se alătură chiar Secretarul de Stat. Marco Rubio este alături de noi. Domnule secretar, vă mulțumesc că v-ați făcut timp. Știu că sunteți ocupat și că aveți foarte multe pe cap. Aș vrea să începem cu întrebarea pe care și-o pun probabil mulți americani care poate nu înțeleg de ce tocmai acum. Vreau să intrăm în acest subiect cu foarte multă precizie și în detaliu, pentru a explica de ce această acțiune a fost necesară.
Atunci când emisarul pentru Orientul Mijlociu, Steve Witkoff, a venit în această emisiune și a explicat că iranienii refuzau să negocieze renunțarea la programul lor de arme nucleare și chiar se lăudau cu cele 460 de kilograme de uraniu îmbogățit la 60%, care ar putea fi adus la nivel militar de 90% în doar 7 până la 12 zile, în acel moment mi s-a părut inevitabil că aveau să se agațe, în pofida operațiunii Midnight Hammer, de acel, citez, „drept inalienabil”, cum îl numeau ei. Acela a fost momentul decisiv?
SECRETARUL RUBIO: Ei bine, a fost unul dintre momentele decisive. Adică o parte din acel punct de cotitură este și faptul că Iranul face asta de 47 de ani. Știm foarte bine despre ce este vorba în cazul acestui regim. Eu spun adesea „Iran”, dar vreau să fie foarte clar: nu vorbesc despre poporul iranian. Poporului iranian nici măcar nu-i place acest guvern sau acest regim. Este vorba despre un regim condus de clerici șiiți radicali, de oameni care cred că aceasta este chemarea lor. Știu că poate suna fantastic, dar este absolut adevărat. Este un regim condus de oameni care cred că menirea și scopul lor în viață este să grăbească sfârșitul lumii. Acești oameni vor arme nucleare.
De unde știm asta? Pentru că adună toate elementele necesare pentru a obține arme nucleare. Construiesc rachete cu rază lungă de acțiune, care într-o zi ar putea ajunge până în Statele Unite și care deja pot lovi Europa. I-am văzut demonstrând două dintre ele săptămâna trecută, deși negaseră că le-ar avea. Au îmbogățit uraniul la 60%. Așa cum ați spus și dumneavoastră mai devreme, de la 60% la 90%, adică nivelul necesar pentru o bombă, este nevoie de 12 până la 14 zile. Ei s-au și lăudat că încă îl au. Cer dreptul de a continua îmbogățirea, iar exact așa ajungi de la 60% la 90%. Sunt principalul sponsor al terorismului, nu doar în regiune, ci în întreaga lume.
Nu li se poate permite niciodată să obțină o armă nucleară — iar acesta este lucrul pe care președintele Trump l-a spus foarte clar încă din prima zi a mandatului său, de fapt încă din prima zi a candidaturii sale. Când a coborât pe acea scară rulantă, în 2015, a vorbit despre asta. De fapt, vorbește despre amenințarea iraniană încă de dinainte de a intra în politică. Iar ca președinte, nu avea de gând să permită Iranului să reprezinte o amenințare pentru americanii de astăzi sau pentru generațiile viitoare de americani.
Așa că a trebuit să acționăm, și cu un scop foarte clar. Aveam patru obiective.
Primul: să distrugem forțele lor aeriene. În mare măsură, am făcut deja asta.
Al doilea: să distrugem marina lor militară, iar în mare măsură am realizat și acest lucru.
Al treilea: să distrugem un procent semnificativ din lansatoarele lor de rachete. Suntem foarte aproape și în această privință.
Al patrulea: să anihilăm baza lor industrială de apărare, adică fabricile care produc drone și rachete. Și suntem în plin proces de a face asta.
Acestea au fost cele patru obiective ale noastre, pentru că acestea erau cele patru lucruri în spatele cărora urmau să se ascundă pentru a dezvolta apoi o armă nucleară și pentru a amenința lumea dacă cineva ar fi încercat să îi oprească. Asta nu avea să se întâmple sub președintele Trump. Suntem foarte avansați. Suntem la termen sau chiar înainte de termen în atingerea fiecăruia dintre aceste patru obiective și putem vedea linia de sosire. Nu este vorba de azi, nu este vorba de mâine, dar acel moment vine. Vom ajunge în punctul în care armata noastră își va fi îndeplinit toate obiectivele din această misiune, și o face cu o eficiență extraordinară — ceva ce, cred eu, va rămâne în istorie drept una dintre cele mai bine conduse operațiuni tactice militare din epoca modernă.
- ÎNTREBARE: Revenim imediat la acel calendar, pentru că atât dumneavoastră, cât și președintele ați spus că vorbim de săptămâni, nu de luni. Un lucru pe care cred că l-am învățat — și aș vrea să detaliați — este că, dacă ai capacitate nucleară, ai nevoie și de un sistem de livrare. Înainte de operațiunea Epic Fury, dumneavoastră susțineați, și argumentați, că lumea a subestimat mereu capacitățile Iranului, fie că vorbim despre programul său nuclear, fie despre capacitățile sale balistice, și că era prea periculos să nu fie abordate simultan amenințarea rachetelor balistice și amenințarea nucleară.
Așadar, acum am descoperit că au o rază de acțiune mult mai mare decât credeam înainte de a începe totul. Se pare că acum au capacitatea și raza necesare pentru ca rachetele lor să poată lovi Parisul, Londra. Este adevărat?
SECRETARUL RUBIO: Este adevărat, de fapt, însă ei au negat asta. Țineți minte: ori de câte ori auziți Iranul vorbind — aveați mai devreme pe ecran imaginea acelui individ, Araghchi, ministrul lor de externe — omul acesta este un mincinos. Era la televizor acum o săptămână, două săptămâni, spunând că Iranul nu are nicio rachetă care să depășească o anumită rază, iar apoi au lansat două astfel de rachete. Acum, nu credem că au foarte multe, dar urmau să aibă foarte multe. Aveau deja — iar noi am distrus și continuăm să distrugem fabricile care le produc.
Rachetele acelea, cele pe care le-au lansat zilele trecute, puteau ajunge adânc în Europa. Și, de fapt, au tras și spre Diego Garcia. Una a eșuat, una a fost doborâtă, dar au lansat și spre Diego Garcia, care este foarte departe.
Așadar, se îndreptau spre capacitatea de a avea în cele din urmă o rachetă care să poată atinge teritoriul continental al Statelor Unite. Asta încercau să facă. Voiau să devină următoarea Coree de Nord, doar că nu o Coree de Nord condusă de un regim problematic și greu de înțeles, ci un Iran condus de clerici șiiți radicali, cu rachete intercontinentale care, într-o zi, ar fi putut lovi teritoriul continental al SUA. Acolo se îndreptau. Acolo ar fi ajuns dacă președintele — dacă președintele Trump — nu ar fi luat măsurile pe care le-a luat.
- ÎNTREBARE: Domnule secretar, credeți că nord-coreenii — au existat numeroase relatări în acest sens — au ajutat Iranul atât în programul său de rachete balistice, cât și în programul nuclear?
SECRETARUL RUBIO: Nu pot comenta direct acest lucru, în afară de a spune că nu există în acest moment nicio acțiune a vreunui guvern sau a vreunei țări din lume care să ajute Iranul și care să împiedice în vreun fel misiunea noastră. Au existat țări care i-au ajutat în trecut? Da, au existat. Și, apropo, și Iranul ajută alte țări, furnizând drone, rachete și alte lucruri de acest fel pe care le-a dezvoltat singur.
Dar trebuie înțeles un lucru. Iranul este o țară care are dificultăți chiar și în a asigura apă potabilă pentru populație. Este o țară a cărei economie este în ruină. Și va fi într-o stare și mai rea după această operațiune. Este o țară al cărei popor a ieșit în stradă nu doar din cauza lipsei de libertate, ci și din cauza lipsei de oportunități economice, pentru că regimul a luat toți banii pe care îi avea — puținii bani pe care îi mai avea, din cauza sancțiunilor — și i-a investit în sponsorizarea terorismului, în construirea de rachete cu rază lungă de acțiune, în extinderea razei acestor rachete în fiecare an și în fabricarea a mii de astfel de rachete, precum și a acestor drone kamikaze pe care le folosesc împotriva vecinilor lor. Acolo și-au dus banii. Și exact asta urmau să continue să facă. Au refuzat să negocieze pe tema rachetelor. Au refuzat să negocieze chiar și pe tema terorismului. Și au refuzat să negocieze reducerea — reducerea programului de îmbogățire. Cer dreptul de a îmbogăți uraniu.
Așa că tuturor celor care spun acum că acest lucru ar fi putut fi evitat, le spun foarte clar: li s-au oferit toate șansele, în mai multe runde de discuții, și tot ce au făcut a fost fie să respingă, fie să tragă de timp. Iar asta nu se va întâmpla sub președintele Trump. El nu va permite Iranului să devină o putere nucleară în timpul mandatului său și să amenințe America acum sau în viitor.
- ÎNTREBARE: Domnule secretar, bănuiesc că situația ideală ar fi un acord negociat. Președintele a spus public, în repetate rânduri, înainte de Midnight Hammer și înainte de Operațiunea Epic Fury, iar acum le transmite și celor rămași în conducerea de nivelul patru, cinci, oricare ar mai fi ea, că ar prefera un acord negociat.
Acum, aparent ei mai au încă o anumită putere, pentru că i-au promis președintelui că vor permite trecerea a 20 de petroliere prin Strâmtoarea Ormuz, iar din câte înțeleg, acele petroliere au trecut. Deci trebuie să mai aibă un anumit grad de control. Diferența este dacă această conducere de nivelul patru sau cinci va fi mai inteligentă decât nivelurile unu, doi și trei și dacă va face un acord sau dacă, în caz contrar, se va confrunta ea însăși cu moartea în viitorul apropiat.
SECRETARUL RUBIO: În primul rând, nu putem ignora faptul că, timp de 47 de ani, au evitat și au respins orice încercare de negociere. Asta nu înseamnă că noi vom înceta să încercăm. Președintele - președintele Trump - va prefera întotdeauna negocierile în locul războiului. Întotdeauna. Le-am dat 60 de zile la începutul anului trecut. Le-am mai acordat timp suplimentar pentru negocieri și după Midnight Hammer, din nou, la începutul acestui an. Dar de fiecare dată, aceste eforturi s-au dovedit zadarnice.
Totuși, vom continua să încercăm. Se schimbă mesaje, au loc discuții, există posibilitatea unei întâlniri directe la un moment dat. Vom rămâne mereu deschiși pentru asta. Dar ceea ce nu vom permite - ceea ce președintele Trump nu va permite — este ca negocierile false să fie folosite drept tactică de amânare, pentru a câștiga timp și spațiu. Asta nu va permite. Administrația Biden a petrecut patru ani - patru ani - încercând să resusciteze acordul nuclear al lui Obama cu Iranul. Patru ani în care au încercat să discute cu iranienii, iar iranienii i-au dus cu vorba timp de patru ani. Și cred că au crezut că pot face același lucru și cu această administrație timp de alți patru ani. Dar nu-l vor duce cu vorba pe președintele Trump. Nu va cădea în capcana jocurilor lor. Și nu a căzut.
Așa că vom fi întotdeauna pregătiți să discutăm, dar nu vom permite ca aceste discuții sau eșecul lor să împiedice capacitatea noastră de a apăra această țară și de a o proteja de o amenințare reală. Este o amenințare pentru întreaga lume, nu doar pentru America. Diferența este că președintele Trump este singurul lider din lume care are atât capacitatea, cât și, sincer, curajul de a face ceva în această privință.
- ÎNTREBARE: Domnule secretar, să revenim la uraniul îmbogățit la 60%. Evident, acest material nu poate ajunge niciodată pe mâini greșite. Ar fi o amenințare existențială pentru lume și, în mod special, pentru Statele Unite. Așadar, fie îl vor ceda de bunăvoie, fie îl putem izola definitiv în subteran, am citit multe articole despre această posibilitate, fie, dacă nu acceptă să îl predea, vom fi nevoiți pur și simplu să îl preluăm noi înșine?
SECRETARUL RUBIO: Nu voi discuta tactici sau opțiuni aflate la dispoziția președintelui. Dar voi spune atât: nu există nicio utilizare civilă pentru uraniul îmbogățit la 60%. Știu că intrăm într-o zonă mai tehnică, dar este adevărat. Nu îl folosești pentru a produce electricitate, nu îl folosești pentru a produce ceva în scopuri medicale. Singurul motiv pentru care ai uraniu îmbogățit la 60% este să îl poți duce la 90% și să îl pui într-o bombă. Acesta este singurul motiv. Iranul nu are niciun motiv legitim să îl dețină. Ar trebui să renunțe la el. Li s-au oferit multiple oportunități să o facă. Mai multe țări, inclusiv țări pe care ei le consideră prietene, i-au abordat și le-au spus: „Dați-ni-l nouă”. Ei au continuat să refuze.
Așadar, de ce continuă să refuze să predea uraniul îmbogățit la 60%? Există un singur motiv: pentru că vor să îl păstreze și să îl folosească într-o zi pentru a construi o bombă. Acesta este singurul motiv. Și intenționau să se ascundă în spatele tuturor acestor rachete, tuturor acestor drone, al marinei și al forțelor lor aeriene. Urmau să le consolideze până în punctul în care să poată spune lumii: „Nu puteți face nimic, pentru că vom lansa aceste rachete împotriva voastră și vă vom distruge.”
Priviți lucrurile așa: Iranul este acum mai slab ca niciodată. Este cu siguranță cel mai slab Iran din ultimii 25 de ani, chiar acum. Uitați-vă cât rău au reușit să facă vecinilor lor chiar și în această stare de slăbiciune. Imaginați-vă unde ar fi fost peste doi ani, dacă ar fi avut ocazia să își dubleze numărul de rachete și să își dubleze numărul de drone. Imaginați-vă asta. Așa ceva nu avea să fie permis. Președintele nu avea să permită asta. De aceea a acționat.
Și, din nou, vreau să reamintesc — pentru că aud aceste relatări din presă și este foarte frustrant — că obiectivele noastre sunt foarte clare. Vreau să le repet: și le vom atinge pe toate patru.
Vom distruge forțele lor aeriene — și am făcut deja asta;
vom distruge marina lor — și, în mare măsură, am făcut și asta;
vom distruge fabricile care produc aceste rachete și aceste drone;
și vom degrada sever lansatoarele lor de rachete, astfel încât să nu mai poată lansa aceste salve multiple împotriva vecinilor lor și să nu ne mai poată amenința pe noi, trupele noastre din regiune și aliații noștri din regiune.
Și suntem foarte aproape de a atinge toate aceste patru obiective. Aceste obiective vor fi atinse. Și vor fi atinse foarte curând.
- ÎNTREBARE: Să vorbim despre Strâmtoarea Ormuz. 20% din aprovizionarea mondială cu petrol trece zilnic pe acolo. Ați spus ferm că nu li se va permite să instituie un sistem de taxare prin care să ceară milioane de dolari țărilor care vor să treacă — acesta este primul punct; iar al doilea este că aici este vorba despre libera circulație a petrolului la prețuri de piață. Este un lucru esențial pentru economia mondială, evident, nu atât pentru economia americană. Și asta ridică și problema NATO, la care vreau să ajung imediat. Cât de important este și cum veți decide dacă va fi sau nu în regulă ca forțele americane să se retragă, având convingerea că strâmtoarea va rămâne deschisă pentru libera circulație a petrolului?
SECRETARUL RUBIO: Strâmtoarea Ormuz este formată din ape internaționale, nu-i așa? Așa că orice acțiune a Iranului care împiedică traficul comercial este ilegală. Pentru toate țările care vorbesc mereu despre dreptul internațional, să fie clar: este o încălcare a dreptului maritim internațional să împiedici libera circulație în ape internaționale. Acesta este primul punct.
Al doilea punct: este ilegal să bombardezi, să lovești și să ataci nave comerciale și să le scufunzi. Asta făceau naziștii în Atlantic în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, iar asta fac și ei acum împotriva navelor care aparțin unor țări care nu le plac sau sunt sub pavilionul unor țări care nu le plac. Acestea sunt acte teroriste.
Statele Unite primesc foarte puțină energie prin Strâmtoarea Ormuz. Aliații noștri din Golf exportă mult petrol prin acea zonă, iar țări din Asia și Europa depind de ea în mod direct. Noi depindem foarte puțin de acea rută. Așadar, dacă Iranul decide într-adevăr să impună un fel de taxă de trecere, dacă decide că va controla în mod ilegal Strâmtoarea Ormuz sau că va încerca să facă asta, atunci — sigur, va fi decizia președintelui dacă va dori să intervină — dar, sincer, aceasta este o problemă a lumii întregi. Țările lumii ar trebui să se ridice și să spună că acest lucru este intolerabil și să acționeze în consecință. Iar noi exact asta le-am încurajat să facă.
- ÎNTREBARE: Permiteți-mi să vă întreb despre NATO. Ați spus că aliații noștri din NATO au fost dezamăgitori. Știu că vă referiți în mod specific la Spania, Marea Britanie, Franța, chiar și Italia acum, și că după încheierea acestui conflict vom reevalua această relație, mai ales în condițiile în care noi suportăm două treimi din costurile apărării NATO. Și dacă este vorba doar despre, citez, „noi apărând Europa”, ați spus că, în acest moment, trebuie să ne întrebăm cum mai putem numi asta o alianță. Iar dacă nu putem avea drepturi de aterizare în țările europene, adică în țările aliate, într-un moment în care avem nevoie de ele, la ce bun mai este această alianță? Este alianța NATO în pericol?
SECRETARUL RUBIO: Sean, am fost unul dintre cei mai puternici susținători ai NATO în perioada în care am fost senator al Statelor Unite, pentru că i-am văzut valoarea. Și nu era vorba doar despre apărarea Europei. Am spus mereu că ne permite și nouă să avem baze militare în Europa, care ne oferă posibilitatea de a proiecta putere în diferite regiuni ale lumii atunci când securitatea noastră națională este amenințată.
Dacă acum am ajuns într-un punct în care alianța NATO înseamnă că nu mai putem folosi acele baze, că de fapt nu le mai putem folosi pentru a apăra interesele Americii, atunci NATO devine o stradă cu sens unic; atunci NATO înseamnă pur și simplu că noi ținem trupe în Europa pentru a apăra Europa, dar când avem nevoie de ajutorul lor — și nici măcar nu vorbim despre ajutor militar direct, nu le cerem să execute lovituri aeriene — ci când avem nevoie doar să ne permită să folosim bazele lor militare, răspunsul lor este „nu”? Atunci de ce mai suntem în NATO? Aceasta este întrebarea care trebuie pusă. De ce avem sute de miliarde de dolari, de-a lungul anilor chiar trilioane de dolari, și toate aceste forțe americane staționate în regiune, dacă în momentul în care noi avem nevoie nu ni se permite să folosim acele baze?
Așadar, cred că este clar că, din păcate, după încheierea acestui conflict, va trebui să reevaluăm această relație. Va trebui să reevaluăm valoarea NATO și a acestei alianțe pentru țara noastră. În cele din urmă, aceasta este o decizie pe care o va lua președintele și pe care va trebui să o ia. Noi ne vom încheia misiunea aici. Așa cum am spus, suntem foarte, foarte aproape de a ne atinge obiectivele pe toate planurile pe care le-am descris.
Dar cred că, din păcate, va trebui să analizăm foarte atent dacă această alianță, care a servit bine această țară o perioadă lungă de timp, mai servește în continuare acel scop sau dacă a devenit acum o relație unilaterală, în care America este pusă doar în poziția de a apăra Europa, dar când noi avem nevoie de aliații noștri, ei ne refuză dreptul de bazare și ne refuză survolul. Cred că acestea sunt întrebări perfect legitime pe care trebuie să ni le punem și care vor trebui analizate cu mare atenție după încheierea acestui conflict.
- ÎNTREBARE: Noi plătim două treimi din acel buget. Cheltuim aproape un trilion de dolari pe an.
Aș fi neglijent dacă, atâta timp cât vă am aici, nu v-aș cere și o actualizare privind Venezuela. V-ați întâlnit mai devreme astăzi cu lidera opoziției venezuelene, María Corina Machado. În acest moment, Delcy Rodríguez pare să fi lucrat destul de bine cu Statele Unite. Și dacă ne puteți oferi și o actualizare despre Cuba, unde pare că prăbușirea regimului ar putea fi oarecum iminentă.
SECRETARUL RUBIO: În privința Venezuelei, să ne amintim că aveam un plan în trei etape. Prima a fost stabilizarea. Nu voiam ca țara să intre într-un val de migrație masivă. Nu voiam război civil. Nu voiam haos pe străzi. În mare măsură, acest obiectiv a fost atins. De fapt, nu am văzut nimic din toate acestea.
A doua etapă este faza de redresare. Și exact acolo ne aflăm acum — în faza de redresare — unde vedem nu doar o redresare economică în Venezuela, ci și o redresare economică într-un mod care este benefic pentru Statele Unite. Adică, tot acel petrol este trimis către rafinăriile noastre, iar profiturile obținute sunt depuse în conturi bancare controlate de Trezoreria Statelor Unite, iar banii sunt folosiți în beneficiul poporului venezuelean, nu sunt furați.
O parte din această redresare înseamnă și faptul că ați văzut sute de deținuți politici eliberați. Ați văzut că acea închisoare devenită notorie, unde erau ținuți prizonierii politici, a fost închisă. Au trecut doar trei luni. Ceea ce s-a realizat în Venezuela în doar trei luni este, sincer, ceva extraordinar.
În cele din urmă, va trebui să existe și o fază de tranziție. Va trebui să existe alegeri libere și corecte în Venezuela, iar acel moment trebuie să vină. Și va veni — nu putem amâna la nesfârșit — dar trebuie să avem răbdare, fără să devenim complacenți. Așa că mă simt foarte bine în legătură cu progresele făcute în Venezuela în aceste trei luni. Și toți cei care preziceau dezastrul după ce Maduro a fost arestat, așa cum trebuia să fie, și adus în fața justiției, și spuneau că totul avea să meargă groaznic de prost, cred că ar trebui să admită acum că s-au înșelat. Până acum, lucrurile au mers bine în Venezuela în ultimele trei luni.
Cazul Cubei este, de fapt, tragic. Cuba are un model economic care nu ar funcționa nicăieri în lume. De fapt, ei nu au un model economic. Nu au o economie în Cuba. Literalmente, nu există economie. Iar, din păcate, oamenii care conduc aparatul de stat de acolo sunt atât incompetenți, cât și incapabili să rezolve aceste probleme.
Așa că eu cred că Cuba are nevoie de două lucruri: reforme economice și reforme politice. Nu poți repara economia lor dacă nu schimbi sistemul lor de guvernare. Și — dar sunt într-o situație foarte gravă, fără îndoială, și vom avea vești suplimentare despre asta foarte curând. Lucrăm și la acest dosar.
- ÎNTREBARE: Și vă mențineți afirmația că mai sunt săptămâni, nu luni, până la încheierea acestui conflict, domnule secretar?
SECRETARUL RUBIO: Da. Da, cred că suntem foarte aproape de a ne atinge obiectivele. Nu vreau să pun un termen exact, dar putem vedea linia de sosire — iar prin asta înțeleg că vom fi atins toate obiectivele stabilite de președinte. Și acestea sunt importante pentru că, dacă le atingem, vom face aproape imposibil ca Iranul să poată obține o armă nucleară într-un viitor apropiat.
Iar lumea va fi un loc mai sigur, iar țara noastră va fi mai sigură, ceea ce este principala responsabilitate a președintelui — să îi țină pe americani în siguranță. Președintele Trump îi va ține întotdeauna pe americani în siguranță, iar exact asta face acum. Și, slavă Domnului, o face, pentru că mai mulți președinți americani au avut ocazia să facă ceva în această privință și fie nu au făcut nimic, fie au înrăutățit situația.
- ÎNTREBARE: În regulă. Secretarul de Stat Marco Rubio, vă mulțumesc că ați fost alături de noi.
