Cazul Bălşan contra România, ajuns la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO) este unul ilustrativ pentru situaţia din ţara noastră. Este vorba despre unul dintre multele, din păcate, de violenţă domestică.
Reclamanta, doamna Bălşan, susţine că, în ciuda numeroaselor plângeri depuse, autorităţile române nu au protejat-o în faţa comportamentului violent al soţului ei şi nu l-au făcut pe acesta să plătească pentru actele sale de violenţă, se arată într-o decizie a Curţii Europene dată publicităţii marţi şi remisă site-ului miscareaderezistenta.ro.
Dat fiind că CEDO a constatat încălcarea mai multor articole al Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului, România a fost condamnată să plătească 9.800 de euro despăgubiri morale doamnei Bălşan, după ce autoritățile române nu i+au tras la răspundere soţul care a atacat-o de opt ori. Mai mult, Curtea a notat în hotărâre că autoritățile chiar au acuzat victima că a provocat agresorul, nu au emis ordinele de protecție solicitate de ea și i-au refuzat cererea pentru un avocat din oficiu.
În hotărârea din 23 mai 2017 în speța Bălșan contra României, CEDO a stabilit, în unanimitate, că au fost încălcate articolul 3 din Convenția Europeană, privind interzicerea tratamentului inuman și degradant, și articolul 14, privind interzicerea discriminării, coroborat cu articolul 3.
CEDO a stabilit că statul român a eșuat în a o proteja pe Angelica Bălșan de violența domestică. „Autoritățile nu au înțeles exact cât de serioasă și de extinsă este problema violenței domestice în România și acțiunile lor au demonstrat o atitudine discriminatorie față de petentă pentru că este femeie”, se arată în hotărârea Curții.
În cazul de față, Curtea notează că soțul petentei a supus-o în mod repetat la violență și a amenințat-o că o omoară și că autoritățile știau despre ce se întâmplă, pentru că doamna Bălşan a cerut ajutorul poliţiei şi al tribunalelor în mai multe rânduri.
Curtea reiterează că a concluzionat că autoritățile nu au acționat în spiritul legii naționale atunci când au stabilit că petenta a provocat atacurile violente asupra ei, că violența nu reprezintă un pericol la adresa societății și, în consecință, nu a fost considerată o faptă suficient de gravă încât să fie aplicate sancțiuni, și atunci când au refuzat solicitarea petentei pentru un avocat din oficiu. Prin acțiunile lor, autoritățile din România au acționat într-un mod care contravine standardelor internaționale împotriva violenței față de femei, și a violenței domestice în particular.
Anul trecut, Institutul European pentru Egalitate de Gen (EIGE) a lansat primul raport cu privire la estimarea costurilor provocate de violența împotriva femeilor și violența domestică în cele 28 de state ale Uniunii Europene.
Coform raportului, violența împotriva femeilor aduce prejudicii anuale de 9 miliarde de euro în bugetul statului român. Violența bazată pe gen majorează prejudiciul la 10,3 miliarde de euro anual, violența domestică împotriva femeilor fiind de 4,34 milioane de euro.
“Când este posibil să elaborăm estimări ale costurilor violente pe bază de sex în Uniunea Europeană, acestea sunt subestimate. Impactul asupra economiei și a societății este uriaș. Costurile nu sunt suportate doar individual, ci și de întreaga societate. Violența dăunează economiei, iar rănile suferite înseamnă perioade de inactivitate profesională. Asta drenează resursele din serviciile susținute din fonduri publice sau colective”, notează experții EIGE.
Ei atrag atenția că se poate cuantifica cu exactitate timpul în care victima a lipsit de la locul de muncă, resursele financiare pierdute de ea, de angajator, dar și de stat. “Violența duce chiar la pierderea locurilor de muncă și a unei productivități scăzute la locul de muncă, ceea ce provoacă o ramificație largă în economie și societate”.
Principalele șapte categorii care au fost luate în considerare în elaborarea costurilor au fost: pierderile economice generate, sănătatea, sistemul judiciar, bunăstarea socială, servicii specializate, impact fizic și emoțional.
România este evidențiată printre cele șapte țări ale UE, în care poliţia nu întocmește o bază de date privind relația dintre agresor și victimă, nici în funcție de vârstă sau sex, în schimb este printre puținele țări din UE în care de asta se ocupă parțial sistemul de sănătate.
EIGE sublinia, recent, că violenţa la adresa femeilor este prezentă în toate ţările UE, dar încă nu există o bază de date clară, care să arate cât de extinsă este la nivelul Uniunii. De aceea este nevoie de date recente, fiabile şi comparabile cu cele colectate în trecut pentru a aduce răspunsuri cât mai rapide şi mai eficiente în lupta contra violenţei.
"Dacă o femeie se prezintă la poliţie pentru a semnala că a fost victima unei violenţe, acest caz trebuie înregistrat. Dacă acest caz ajunge în justiţie, sistemul judiciar trebuie să îl consemneze şi să consemneze urmările lui. Acest tip de informaţi este ceea ce noi numim date administrative. Ele aduc o mai bună înţelegere a nevoilor de asistenţă pentru victime, a eficienţei răspunsurilor din partea poliţiei şi a justiţiei", a explicat Barbora Holubova, cercetător în materie de violenţă de gen în cadrul EIGE.
Actualmente, EIGE organizează întâlniri cu autorităţi din toate statele membre responsabile cu colectarea de date privind violenţa la adresa femeilor, inclusiv din România.
