Demisia iminentă a guvernului Bayrou, în urma pierderii votului de încredere, deschide o perioadă delicată pentru viața politică franceză. În lipsa unei majorități clare în Adunarea Națională, Emmanuel Macron are de ales între numirea unui nou premier, menținerea unui executiv interimar sau organizarea de noi alegeri legislative, fiecare opțiune purtând riscuri majore pentru stabilitatea țării, scrie Touteleurope
Premierul francez François Bayrou pierde votul de încredere în Adunarea Națională, o premieră în istoria celei de-a V-a Republici
Criticat de opoziție pentru planul său bugetar, premierul s-a supus luni, 8 septembrie, unui vot foarte așteptat în fața deputaților. Cu 364 de voturi împotrivă, șeful de la Matignon trebuie acum să prezinte președintelui Republicii demisia guvernului.
Cronometrul fusese declanșat încă din 25 august, când François Bayrou a anunțat, spre surprinderea tuturor, că își va angaja răspunderea guvernului printr-un vot de încredere în fața Adunării Naționale. În zilele care au urmat, premierul a multiplicat aparițiile publice pentru a-și clarifica poziția și pentru a avertiza asupra situației unei Franțe pe care a descris-o drept „o corabie cu o gaură în cocă”, din cauza datoriei colosale.
În ciuda eforturilor, „căpitanul corabiei” a căzut luni, deschizând o perioadă de turbulențe într-un context politic deja fragil. „Ca un căpitan conștient de fisura care se lărgește și de valul care inundă cala, spun că datoria noastră este să o astupăm imediat! Trebuie să o facem cu toții!”, a avertizat Bayrou, pe fondul huiduielilor unei Adunări deosebit de agitate.
La finalul unei zile-maraton, deputații au respins masiv votul de încredere, cu 364 de voturi contra (194 pentru și 15 abțineri). Niciun prim-ministru nu mai căzuse până acum după un asemenea vot în istoria celei de-a V-a Republici.
Consacrat de articolul 49 alineatul 1 al Constituției, votul de încredere permite premierului să angajeze răspunderea guvernului în fața Adunării Naționale, după o declarație de politică generală. Acest discurs solemn este urmat de obicei de o dezbatere, unde reprezentanții diferitelor grupuri politice își exprimă poziția.
Această practică, uzuală în Franța și existentă și în alte țări europene – Germania, Belgia, Spania, Italia sau Portugalia – fusese utilizată de 41 de ori sub a V-a Republică. Cei trei predecesori ai lui Bayrou din al doilea mandat al lui Emmanuel Macron nu recurseseră la ea, ultimul vot de încredere datând din iulie 2020, sub Jean Castex.
Un bilanț cu aer de testament
Pentru Bayrou, miza era clară: obținerea sprijinului, fie și fragil, al unei majorități pentru planul său de economii bugetare, estimat la 44 de miliarde de euro.
Într-un discurs grav, liderul de 74 de ani și-a apărat bilanțul într-o ultimă „probă a adevărului”: „Ceea ce discutăm azi nu este o chestiune politică, ci una istorică, care privește popoarele, națiunile, dar și copiii și lumea pe care o construim pentru ei. Franța nu a avut un buget echilibrat de 51 de ani. De atunci, cheltuielile cresc, deficitele se repetă și datoriile se acumulează”, a declarat el.
Bayrou a legat criza bugetară de „o imensă problemă a modelului social, destabilizat de sistemul demografic, de imigrație și de pensii”. În fața deputaților, a reluat promisiunea guvernului de a opri creșterea datoriei în patru ani și de a atinge în 2029 pragul de 3% deficit bugetar anual impus de regulile europene. „Nu lipsește decât hotărârea celor care vor să iasă din această situație”, a adăugat el, vizând partidele de opoziție care au transformat căderea sa într-un obiectiv „irevocabil din prima clipă”.
În practică, Uniunea Europeană impune statelor membre respectarea a două criterii stabilite în anii 1990: deficitul public să nu depășească 3% din PIB, iar datoria publică să rămână sub 60% din PIB. Aceste reguli, înscrise în Pactul de stabilitate și de creștere, au fost revizuite în aprilie 2024.
Anunțând obiectivul de a coborî sub pragul de 3% în patru ani, la preluarea mandatului de la Matignon în decembrie 2024, François Bayrou a folosit una dintre flexibilitățile introduse prin reforma acestui pact, care prevede mai mult timp pentru revenirea la o traiectorie financiară conformă cu obiectivele UE.
În timp ce „fiecare strigă în colțul său”, François Bayrou a amintit că există un singur drum demn de urmat, cel al democrației. „Există un drum, și acesta este singurul pentru Franța: drumul adevărului împărtășit și al curajului de a alege împreună”, a concluzionat premierul.
Val de critici din partea opoziției
La finalul discursului său de o oră, președinții grupurilor parlamentare s-au succedat la tribună, afișând fără menajamente pancarta dezavuării.
În stânga, discursurile au denunțat bilanțul acțiunii guvernamentale, acuzată că a slăbit protecția socială și a adâncit inegalitățile. După ce a admis că nu ignoră „situația economică, financiară și politică a Franței”, președintele grupului socialist din Adunare, Boris Vallaud, a indicat un bilanț care „nu a încetat să ruineze țara”, a doua economie a zonei euro fiind astăzi la zid. „În 2017, deficitul era sub 3%. Astăzi depășește 5,2%. Protecția socială era excedentară, acum este deficitară, iar datoria a crescut cu 1000 de miliarde”, a subliniat el.
În dreapta, liderii parlamentari au insistat asupra necesității de a redresa finanțele publice. Ei consideră că francezii sunt conștienți de efortul ce trebuie făcut, dar acesta trebuie să se bazeze pe economii reale și nu pe noi taxe. Unii deputați, atașați de stabilitate, au votat totuși încrederea guvernului, subliniind importanța protejării celor care muncesc și a unei distribuții echitabile a poverii reformelor. Președintele grupului Les Républicains, Laurent Wauquiez, a criticat dur propunerea guvernului de a elimina două zile libere legale, o măsură care, potrivit lui, ar însemna „să le cerem oamenilor activi să muncească mai mult fără a fi plătiți și să continue să suporte impozite și contribuții”.
Fără surpriză, cea mai vehementă critică a venit din partea extremei drepte, care a invocat „cinci decenii de gestiune risipitoare” și o criză socială latentă „ce poate exploda oricând”. Într-un context geopolitic istoric, lidera Rassemblement National, Marine Le Pen, a cerut lui Emmanuel Macron să convoace noi alegeri legislative.
Și acum?
Căderea confirmată a lui François Bayrou și a guvernului său deschide o nouă pagină în viața politică franceză. În baza articolului 50 din Constituție, premierul urmează să înainteze președintelui Republicii demisia sa și a întregului cabinet, după 270 de zile petrecute la conducerea executivului.
Trei opțiuni se află acum pe masa lui Emmanuel Macron, într-un context politic marcat de lipsa unei majorități clare în Adunarea Națională. Șeful statului ar putea, mai întâi, să desemneze o nouă personalitate la Matignon, fie din propria tabără, fie capabilă să obțină consensul dincolo de clivajele politice. Însă, în absența unor sprijinuri solide în Parlament, un asemenea guvern ar risca să fie rapid paralizat, confruntându-se cu aceleași blocaje instituționale ca și precedentul.
O altă posibilitate ar fi ca guvernul demisionar să continue gestionarea treburilor curente, până la apariția unei soluții politice mai stabile. Acest scenariu de tranziție, deși legal, ar limita considerabil capacitatea de acțiune a executivului și ar prelungi instabilitatea. Este o opțiune rară sub a V-a Republică, apărută doar de două ori: în 1962, după dizolvarea guvernului Pompidou, și în decembrie 2024, după căderea guvernului Barnier.
În fine, Emmanuel Macron ar putea decide să trimită din nou deputații în fața electoratului, mizând pe un nou scrutin care să contureze o majoritate clară. Unele forțe de opoziție susțin această soluție, considerând că doar revenirea la urne poate scoate țara din actuala criză. Totuși, președintele pare reticent, întrucât riscul este major: o nouă dizolvare a Adunării Naționale ar putea întări și mai mult taberele adverse în detrimentul propriei sale formațiuni, complicând și mai mult situația.
Emmanuel Macron are din nou dreptul de a dizolva Adunarea Națională începând cu 8 iulie 2025, la un an după turul al doilea al alegerilor legislative anticipate din 7 iulie 2024. Acestea fuseseră convocate după ce șeful statului a dizolvat Adunarea Națională pe 9 iunie 2024, printr-un decret publicat în Journal officiel pe 10 iunie. Anunțul a fost făcut în seara alegerilor europene, marcate de un succes major al Rassemblement National.
Acea dizolvare a produs efecte de durată asupra dinamicii politice, generând un climat de incertitudine prelungită, care a făcut imposibilă formarea unei majorități stabile și a dus la succesiunea rapidă a mai multor guverne. Michel Barnier i-a succedat lui Gabriel Attal în toamna lui 2024, după ce acesta din urmă a gestionat treburile curente în urma dizolvării din iunie. Barnier a fost apoi răsturnat printr-o moțiune de cenzură la începutul lui decembrie, iar François Bayrou i-a luat locul pe 13 decembrie, devenind astfel al patrulea premier în mai puțin de un an și formând cu echipa sa al 46-lea guvern al celei de-a V-a Republici.
Aceste tensiuni politice se desfășoară pe fundalul unei atmosfere sociale la fel de agitate, marcată de apeluri la blocaje naționale pe 10 septembrie, în cadrul mișcării „Blocăm totul”. Dincolo de vot și de consecințele sale politice imediate, țara rămâne în așteptarea reacțiilor economice și sindicale care ar putea complica și mai mult situația.
