Transpunerea unei directive UE în legislația Germaniei transformă încălcarea sancțiunilor politice din contravenție în infracțiune,conform Berliner Zeitung. Noul cadru adoptat de Bundestag extinde aria de aplicare a sanctiunilor penale de la oficiali ruși la specialiști IT și jurnaliști etichetați drept „propagandiști”, fără a defini pragul clar de la care „apropierea de Rusia” devine faptă penală.
Pericolul principal pentru libertatea presei rezidă în ambiguitatea noțiunii de „sprijin indirect”, a cărei interpretare revine autorităților administrative, nu instanțelor. În practică, un jurnalist poate fi supus blocării conturilor, interdicțiilor profesionale și izolării economice înainte de orice acuzație formală. Acest sistem inversează prezumția de nevinovăție: sancțiunile sunt executate imediat, iar cel vizat este obligat să își demonstreze ulterior nevinovăția, fără a beneficia de audiere prealabilă sau de garanțiile unui proces judiciar clasic.
Bundestag-ul a adoptat o reformă a regimului de sancțiuni europene, transformând numeroase contravenții în infracțiuni și extinzând răspunderea penală inclusiv asupra „sprijinului indirect” pentru Rusia. Dincolo de argumentele legate de eficiența politicii externe, noul cadru ridică întrebări grave privind libertatea presei și libertatea de exprimare. Cazurile unor jurnaliști și publiciști incluși pe listele de sancțiuni, lipsa unei proceduri judiciare clasice și ambiguitatea noțiunilor precum „propagandă” sau „apropiere de Rusia” alimentează temerea că executivul poate decide, în practică, unde se termină opinia legitimă și unde începe fapta sancționabilă - fără audiere prealabilă și fără garanții judiciare depline. Într-un context european marcat de războiul din Ucraina și de tensiuni geopolitice majore, dezbaterea nu mai este doar despre eficiența sancțiunilor, ci despre limitele puterii statului în raport cu drepturile fundamentale.
Bundestag-ul a adoptat noi reguli stricte pentru punerea în aplicare a sancțiunilor UE. Ceea ce până acum era considerat contravenție este acum clasificat drept infracțiune. Cu toate acestea, lipsesc elemente fundamentale ale statului de drept, precum audierea, apărarea, sentința și apelul. Nu există o separare între organul de urmărire penală și instanță, iar accesul la dosar și transparența nu pot fi obținute prin acțiune în instanță. Rezultatul procesului echivalează cu o inversare a prezumției de nevinovăție: cel sancționat trebuie să demonstreze că nu a încălcat directivele politice sau legile.
Reforma transpune o directivă UE care obligă toate statele membre să aplice sancțiunile în mod uniform. La baza deciziei stă documentul parlamentar al Bundestag-ului de la jumătatea lunii ianuarie, care conține raportul și recomandările comisiei de specialitate. Surprinzător: cu excepția AfD, niciunul dintre partidele reprezentate în Bundestag nu are o problemă cu acest nou curs.
Ce se schimbă concret
Până în prezent, multe încălcări ale sancțiunilor UE erau considerate contravenții. Pe viitor, numeroase încălcări ale regulilor vor fi clasificate automat drept infracțiuni. Acest lucru vizează nu doar faptele directe, cum ar fi plățile sau livrările interzise, ci și sprijinul indirect, cum ar fi disimularea activelor sau ajutorul în eludarea sancțiunilor.
Totodată, pedepsele posibile cresc semnificativ. Companiile pot fi vizate, în cazul încălcărilor grave, de amenzi de până la 5% din cifra de afaceri totală la nivel mondial sau de sume forfetare de ordinul zecilor de milioane. În plus, autoritățile primesc noi instrumente de executare, cum ar fi administrarea fiduciară sau condiții speciale de control pentru companiile sancționate.
Sancțiuni împotriva persoanelor fizice
Din ce în ce mai mult, și persoanele fizice intră în vizorul sancțiunilor. O atenție publică deosebită a atras recent cazul publicistului elvețian Jacques Baud, care a fost inclus de UE pe o listă de sancțiuni. Potrivit Comisiei Europene, în prezent peste 2.500 de persoane fizice sunt vizate de sancțiuni, iar peste 28 de miliarde de euro sunt înghețate în UE.
Sancțiunile vizează persoane care fac parte, printre altele, din „conducerea rusă”, înalți funcționari, ofițeri, „propagandiști pro-Kremlin și anti-Ucraina”, precum și persoane care au legătură directă cu tehnologia, IT-ul, armamentul și resursele în contextul Rusiei. Criteriile concrete rămân nespecificate. De asemenea, Comisia lasă nedefinit pragul de la care „apropierea de Rusia” este sancționată, oferind astfel o portiță pentru arbitrar.
Deși Comisia Europeană sancționează entități media cu activitate internațională precum Russia Today, Sputnik, RIA și alte peste 20 de instituții pentru a combate „dezinformarea”, aceasta susține în continuare că opiniile nu sunt afectate de sancțiuni. Însă momentul în care ceva este clasificat drept propagandă și, prin urmare, părăsește sfera libertății de exprimare, rămâne la latitudinea autorităților care aplică pedepsele.
Următoarele întrebări rămân deschise: Unde sunt granițele între exprimarea politică, activitatea publicistică și informațiile sau comportamentele relevante pentru sancțiuni? De când vor fi pedepsiți cetățenii germani fără acuzare, audiere legală, sentință și procedură de apel? De când ar putea fi pedepsit chiar și ajutorul oferit de persoane fizice și companii? Care este situația libertății de exprimare?
Partidele reprezentate în Bundestag – cu excepția AfD – nu au nicio rezervă cu privire la faptul că înăsprirea sancțiunilor ar putea afecta statul de drept în Germania.
CDU: Noua versiune pune în aplicare legislația existentă
Fracțiunea parlamentară CDU/CSU a respins, la solicitarea ziarului Berliner Zeitung, criticile conform cărora reforma ar limita drepturile fundamentale. Deputatul CDU Thomas Bareiß a subliniat că, pentru activitatea sa politică, „principiul proporționalității și susținerea drepturilor noastre de libertate democratică sunt de o importanță decisivă”. Drepturile fundamentale, cum ar fi libertatea de exprimare, libertatea profesională și libertățile personale, nu pot fi limitate prin legislație simplă, acestea fiind protejate de Constituție (Grundgesetz), a declarat el pentru Berliner Zeitung.
Bareiß a arătat că, prin modificarea Legii privind schimburile economice externe (Außenwirtschaftsgesetz) adoptată în Bundestag pe 15 ianuarie, se transpune o directivă UE în dreptul național. Scopul este de a „armoniza” dreptul penal al sancțiunilor la nivel european și de a permite o „punere în aplicare eficientă și uniformă” a sancțiunilor existente de către statele membre UE. Este vorba despre aplicarea eficientă a legii în vigoare, nu despre introducerea unor noi instrumente de sancționare.
Măsuri precum înghețarea activelor sau interdicțiile profesionale și de activitate nu au fost introduse abia prin această actualizare, conform declarațiilor lui Bareiß. Aceste instrumente fac deja parte din regimul de sancțiuni existent. Prin reformă se stabilește doar că încălcările acestui drept vor fi pedepsite consecvent pe viitor. În procesul legislativ, fracțiunea CDU/CSU s-a asigurat că „directivele UE sunt puse în aplicare în mod pragmatic” și că sunt respectate atât aplicabilitatea, cât și proporționalitatea.
AfD avertizează asupra unui „drept penal de substituție fără judecători”
Critici dure vin, în schimb, de la AfD. Purtătorul de cuvânt pentru politică juridică al fracțiunii din Bundestag, Tobias Matthias Peterka, a declarat pentru Berliner Zeitung că dreptul sancțiunilor adoptat intervine „profund în poziții protejate de drepturile fundamentale” și ridică, în forma sa actuală, semne de întrebare majore privind statul de drept. Deosebit de problematice sunt cazurile în care sancțiunile produc, de fapt, efecte similare unor pedepse. În astfel de configurații, garanțiile minime ale statului de drept nu ar trebui să fie relativizate treptat.
Practica existentă de a impune măsuri de anvergură, cum ar fi înghețarea averilor sau interdicții profesionale și de activitate cuprinzătoare, inclusiv „împotriva cetățenilor germani, fără a asigura în mod obligatoriu o procedură judiciară prealabilă, audiere legală” sau o „cale de atac eficientă”, este „incompatibilă” cu principiile centrale ale statului de drept, a subliniat Peterka pentru Berliner Zeitung.
Intervențiile de această intensitate depășesc simplele măsuri administrative și se apropie, prin efectul lor, de „sancțiunile de drept penal”. Principiul statului de drept cere în astfel de cazuri transparență, „examinare individuală” și „protecție juridică eficientă”. În caz contrar, există riscul unei „deplasări a separării puterilor” în favoarea executivului și în detrimentul celor afectați.
De asemenea, AfD vede cu ochi critici „extinderea incriminării” pentru serviciile de sprijin oferite de persoane fizice și companii. Dreptul penal este „cel mai ascuțit mijloc de exercitare a puterii de stat” și trebuie utilizat doar ca ultimă soluție. Dacă până și serviciile de sprijin indirecte sau neclar definite sunt puse sub amenințarea pedepsei, există pericolul unei „extinderi excesive a răspunderii penale”. Peterka a avertizat cu privire la o incertitudine juridică considerabilă și la riscuri de răspundere greu de calculat pentru cetățeni și companii.
Peterka a reiterat că sancțiunile nu trebuie să devină un „drept penal de substituție fără judecători” și că obiectivele de politică de securitate nu justifică o reducere a standardelor minime ale statului de drept.
SPD: Dreptul sancțiunilor este un instrument de politică externă
Purtătorul de cuvânt pentru politică economică al fracțiunii SPD din Bundestag, Sebastian Roloff, a declarat pentru Berliner Zeitung că sancțiunile sunt „un instrument al politicii internaționale, nu o procedură de drept penal”. Într-o situație în care războaiele contrare dreptului internațional și influența autoritară provoacă ordinea internațională, sancțiunile trebuie să poată „acționa rapid și eficient”. Totodată, Roloff a subliniat că măsurile se bazează pe criterii europene clare, sunt verificate periodic și pot fi atacate în instanță. În această combinație, SPD consideră că abordarea este sustenabilă din punctul de vedere al statului de drept.
Roloff a apărat extinderea incriminării pentru serviciile de sprijin oferite de persoane fizice și companii, făcând trimitere la reglementările neuniforme de până acum din UE. „Sancțiunile sunt eficiente doar dacă” încălcările sunt evaluate similar în întreaga Europă. Prin urmare, UE solicită standarde minime, pe care Germania le implementează acum. În același timp, Roloff a subliniat că, în principal, sunt pedepsite încălcările intenționate. „Neglijența gravă” este cuprinsă doar în domenii sensibile strict limitate, cum ar fi armamentul sau bunurile cu dublă utilizare (dual-use). Astfel, este respectată o limită centrală a proporționalității și, în același timp, se creează securitate juridică pentru companii.
SPD nu are nicio îngrijorare cu privire la libertatea de exprimare și a presei: „Sancțiunile nu se îndreaptă împotriva opiniilor sau a criticii publicistice, ci exclusiv împotriva serviciilor de sprijin concrete” de natură financiară, organizatorică sau tehnică, spune Roloff. Scopul este închiderea portițelor și lovirea economiei de război rusești, nu restricționarea dezbaterilor democratice. „Armonizarea europeană” asigură, din perspectiva SPD, criterii transparente și verificabile care lasă drepturile fundamentale neatinse.
Un sistem cu efecte similare pedepselor – fără proces penal clasic
Înăsprirea dreptului sancțiunilor marchează o intervenție profundă în relația dintre stat și cetățean. Deși formal nu este vorba de drept penal, efectele sancțiunilor – blocarea conturilor, interdicțiile profesionale și de activitate, izolarea economică – se apropie de fapt de o pedeapsă. Aceste consecințe afectează și persoane fără expertiză juridică, care nu își pot alinia întotdeauna comportamentul cu certitudine la prevederile legale.
Punctul central de critică este lipsa căii de atac clasice. În dreptul penal, la început stă o faptă clar definită, urmată de acuzare, proces, examinare judiciară și principiul in dubio pro reo – în caz de dubiu, în favoarea inculpatului. În dreptul sancțiunilor, măsurile intervin adesea înainte de o clarificare judiciară. Protecția juridică intervine abia ulterior, când cei afectați dau în judecată statul pentru intervențiile deja executate.
La aceasta se adaugă problema clarității legii. Concepte largi precum „sprijin indirect” sau „eludare” lasă loc de interpretări care generează incertitudine juridică. Criticii văd în acest lucru un risc pentru principiul certitudinii juridice, care cere ca un comportament sancționabil să fie clar recunoscut în prealabil.
Controversată este mai ales problema sarcinii probei și a controlului judiciar. În timp ce în dreptul penal statul trebuie să demonstreze vinovăția, în sistemul de sancțiuni cei afectați ajung frecvent în situația de a trebui să își demonstreze singuri nevinovăția sau neparticiparea. Măsurile rămân adesea în vigoare până la o clarificare judiciară, uneori cu consecințe ireversibile.
Sancțiunile pot acționa rapid și eficient ca instrument de politică externă, deși protecția juridică în instanță ar fi, în principiu, posibilă. Simultan, există pericolul ca tocmai această rapiditate să slăbească mecanismele de protecție ale statului de drept atunci când măsurile au efecte similare pedepselor fără ca, în prealabil, un tribunal independent să fi decis asupra vinovăției sau nevinovăției.
De ce a adoptat Bundestag-ul aceasta lege
Din punctul de vedere al guvernului federal și al majorității din Bundestag, reglementările anterioare nu erau suficiente. Sancțiunile și-ar produce efectul politic doar dacă încălcările ar fi urmărite consecvent. În trecut, a fost în mod repetat posibil să se eludeze sancțiunile prin intermediul unor persoane de fațadă, al unor structuri corporative precum rețeaua de achiziții a unor persoane care lucrau pentru industria rusă sau al unor țări terțe. Directiva UE are scopul de a elimina astfel de lacune.
