Se credea că războaiele din 1871, 1914-1918 și 1939-1945 au fost relegate în paginile cărților de istorie. Dar amintirea lor aruncă încă o umbră asupra democrației exemplare care a devenit totuși Germania. În timp ce își trâmbițează ambiția de a construi cea mai puternică armată din Europa, Berlinul rămâne prins între fantomele trecutului și o dependență cronică de sprijinul american. Printre acțiuni solitare la Bruxelles și ezitări strategice, politica de apărare a Germaniei stârnește tot mai multe îngrijorări în rândul partenerilor europeni, scrie Le Figaro
Berlinul proclamă tare și răspicat că armata sa va fi în slujba Europei și a NATO, dar continuă să își asume dependența față de Statele Unite, cumpărând de acolo cea mai mare parte a armamentului său. În ciuda virajului strategic al Washingtonului.
Germania credea că a terminat cu fantomele trecutului. Ele se întorc însă ca un recul. Consolidarea puterii Bundeswehr-ului a fost inițiată odată cu „Zeitenwende” („punctul de cotitură”) din februarie 2022 și crearea fondului special de 100 de miliarde de euro. Cancelarul Friedrich Merz își trâmbițează ambiția de a face din ea cea mai puternică armată de pe Vechiul Continent. La Bruxelles, Berlinul acționează toate pârghiile pentru a-și impune agenda. Adesea în detrimentul intereselor partenerilor săi. Nu a fost nevoie de mai mult pentru a trezi în rândul europenilor, în special în Franța, teama de „reîntoarcerea Marii Germanii”.
Vecinul nostru își irită cu atât mai mult partenerii cu cât, în momentul reînarmării europene, intenționează să își taie partea leului în industria de apărare, asupra căreia dorește să exercite o formă de hegemonie, pentru a compensa declinul sectorului său auto. Iar Berlinul nu ezită să își abandoneze partenerii pentru a intra în grațiile Washingtonului sau ale Beijingului.
Germania dorește să domine Europa
Se credea că războaiele din 1871, 1914-1918 și 1939-1945 au fost relegate în paginile cărților de istorie. Dar amintirea lor aruncă încă o umbră asupra democrației exemplare care a devenit totuși Germania. Berlinul proclamă tare și răspicat că armata sa va fi în slujba Europei și a NATO. Totuși, Bundeswehr-ul funcționează înainte de toate într-o logică de apărare teritorială. Nu se pune problema ca acesta să se desfășoare în Ucraina sau în altă parte. În momentul în care Germania pretinde să preia leadershipul, mai ales în cadrul NATO, există motive de îngrijorare cu privire la o anumită imaturitate politică și la lipsa de experiență a soldaților săi.
Asemenea unui pasager clandestin, ea și-a delegat sistematic altora propria securitate în Sahel și în alte părți. Instalată confortabil sub umbrela americană, continuă să își asume dependența, inclusiv prin cumpărarea celei mai mari părți a armamentului din Statele Unite, în ciuda virajului strategic al Washingtonului. La fel ca acțiunile solitare ale Berlinului, aceste ezitări îngrijorează într-un moment în care pericolul rusesc devine tot mai presant. O altă necunoscută: ce s-ar întâmpla dacă AfD, deschis prorus și nostalgic după Al Treilea Reich, ar impune într-o zi o altă direcție Germaniei? Având în vedere sondajele, acest scenariu nu mai poate fi exclus.
