O importantă agenție financiară din Statele Unite, Fitch, care evaluează credibilitatea economică a țărilor, a decis să scadă nota Franței, de la „AA-” la „A+”. Practic, această schimbare arată că investitorii au mai puțină încredere în capacitatea statului francez de a-și plăti datoriile, ceea ce ar putea însemna împrumuturi mai scumpe pentru guvernul de la Paris, scrie Le Figaro
Verdictul a căzut: datoria suverană a Franței a fost retrogradată vineri seară de Fitch Ratings, după închiderea burselor, de la „AA-” (calitate înaltă) la „A+” (calitate medie superioară). Simbolul este puternic: prin schimbarea categoriei, agenția americană sancționează incapacitatea celor patru guverne succesive din ultimul an de a reduce eficient deficitul public. După vârful de 5,8% din PIB atins în 2024, soldul bugetar ar trebui, teoretic, să ajungă la -5,4% în acest an. Iar dacă fostul premier François Bayrou miza, înainte de căderea sa, pe un nivel de -4,6% în 2026 printr-un efort de 44 de miliarde de euro, majoritatea analiștilor consideră acum probabilă adoptarea unui buget cu ambiții reduse la jumătate, care ar permite cel mult o corecție până la -5%.
Această retrogradare are consecințe directe. Unele fonduri, în special străine (54% din datoria Franței este deținută de investitori „nerezidenți”), nu au voie să păstreze în cantități mari datorii clasificate „A”. Acest lucru ar putea provoca vânzări forțate, punând presiune pe creșterea dobânzilor. Totuși, reacția piețelor ar putea rămâne moderată, întrucât acestea dispun deja de instrumentele necesare pentru a evalua în timp real riscul fiecărei datorii suverane. „Situația proastă a finanțelor publice franceze este o informație deja absorbită de piețe”, explică Maxime Darmet, de la Allianz Trade. Întârzierea agențiilor arată că „nu vor să mai fie acuzate că joacă rolul de piromani”, adaugă acesta.
Un rating care devenea „greu de justificat”
Fitch pune astfel capăt unei incongruențe. Diferența de notare dintre Franța și țări precum Spania (A-), Portugalia (A-) sau Italia (BBB+) devenea „dificil de justificat”, având în vedere dobânzile mai mici la care acestea se împrumută, explică economista Lucile Bembaron, în ultima sa analiză pentru Asterès. Piețele sunt mai atente la traiectoria bugetară decât la nivelul de îndatorare. Astfel, Italia, cu un raport datorie/PIB de 138% față de 114% pentru Franța, se împrumută la dobânzi echivalente cu cele ale Parisului pe termen de zece ani și chiar mai mici pe termene scurte. Investitorii salută astfel reducerea deficitului public italian, de la 7,2% în 2023 la 3,4% în 2024.
Prin decizia sa, Fitch refuză beneficiul îndoielii noului prim-ministru Sébastien Lecornu, care a inițiat discuții cu grupurile politice și cu partenerii sociali pentru a găsi o „cale de compromis” în vederea adoptării bugetului în termen, adică până la sfârșitul anului. Alegerea agenției americane reflectă o schimbare de ton față de situația politică internă: în martie, Fitch menținuse ratingul, deși bugetul pentru 2025 fusese adoptat cu întârziere și în formă redusă. De această dată, agenția s-a arătat mai puțin răbdătoare, iar este foarte probabil ca și celelalte agenții – Moody’s pe 24 octombrie și Standard & Poor’s pe 28 noiembrie – să procedeze la fel.
Realitatea este că marja de manevră a executivului rămâne limitată și nu lasă să se întrevadă o reducere rapidă a datoriei, care a ajuns la 3.345 miliarde de euro în primul trimestru. „Deficitul care stabilizează datoria este în jur de 2,8%, conform calculelor noastre”, explică Hadrien Camatte, economist la Natixis. Povara datoriei – adică partea din cheltuielile publice alocată dobânzilor – devine din ce în ce mai grea: de la 58,8 miliarde de euro în 2024 ar putea urca la peste 107 miliarde în 2029, potrivit Curții de Conturi.
Această perspectivă sumbră, precum și certitudinea că prima de risc cerută de investitori va continua să crească, îi va convinge oare pe politicieni să ajungă la un compromis pentru bugetul din 2026? Nimic nu este sigur, având în vedere dorința unora de a provoca o dizolvare, chiar dacă un asemenea scenariu ar frâna și mai mult creșterea economică, ar adânci deficitul și ar spori povara datoriei.
