Într-o democrație consolidată, libertatea de exprimare și pluralismul media sunt considerate piloni fundamentali, însă acțiunile recente ale autorităților din Franța ridică semne mari de întrebare. Intr-o analiză tăioasă și îngrijorătoare publicata în Le Figaro, Maxime Saada, președintele consiliului de administrație al grupului media Canal+, trage un semnal de alarmă de o gravitate fără precedent. Acesta condamnă deciziile luate de Arcom (autoritatea de reglementare în audiovizualul francez) împotriva postului CNews, considerându-le măsuri pur politice mascate sub paravanul legii. De la sancțiuni financiare și controlul direct asupra conținutului editorial, până la amenințarea directă cu retragerea licenței, parcursul actual sugerează o derivă autoritară periculoasă. Redăm în rândurile de mai jos poziția integrală a lui Maxime Saada cu privire la transformarea îngrijorătoare a peisajului media din Hexagon.
Cea mai recentă somație trimisă postului de televiziune CNews, emisă în urmă cu câteva zile de Arcom (Consiliul audiovizualului francez), tocmai a deschis o breșă în care riscă să se prăbușească întregul peisaj audiovizual francez, avertizează președintele consiliului de administrație al grupului media Canal+.
Nu am trăit vremurile în care, dintr-un birou, statul decidea ce au dreptul francezii să privească și să asculte. Credeam că acele timpuri au apus. M-am înșelat. Cea mai recentă somație trimisă postului CNews, emisă în urmă cu câteva zile de consiliul audiovisualului francez Arcom, tocmai a deschis o breșă în care riscă să se prăbușească întregul peisaj audiovizual francez. Și cântăresc bine fiecare cuvânt. Nu cer nimănui să mă creadă pe cuvânt. Îi invit pe toți să citească decizia. Pentru că în ea se găsesc pasaje care ar trebui să ne îngrijoreze pe toți, indiferent de postul de televiziune pe care preferăm să îl urmărim.
Arcom include printre greșelile postului contestarea repetată a acțiunilor executivului. Să recitim capul de acuzare: „Repetarea accentuată, de la o secvență la alta, a acelorași comentarii și opinii se observă în principal în ceea ce privește acțiunea executivului, din cauza unor poziții percepute ca fiind insuficient de ferme sau de coerente.” Astfel, o autoritate numită independentă plasează critica la adresa puterii în rândul abaterilor. Rămâne în sarcina postului să demonstreze că a afirmat suficient contrariul. Și cine judecă dacă acest contrariu este suficient? Arcom, de una singură. Spuneți ce vreți, așadar, cu condiția să spuneți și ceea ce autoritatea vrea să audă. Ne întrebăm atunci cum mai supraviețuiește libertatea de comunicare, pe care acest organism de reglementare are misiunea de a o garanta, în momentul exact în care el le dictează posturilor măsura corectă a liniei lor editoriale.
O autoritate care se erijează în judecător al echilibrului criticii nu protejează pluralismul, ci îl sărăcește. Pe lângă monitorizarea timpilor de antenă – clară, măsurabilă și pe care CNews o respectă, așa cum se recunoaște explicit în decizie –, Arcom adaugă de acum înainte „dezechilibrul manifest și durabil”, o noțiune fără prag și fără sistem de referință, al cărei talger este controlat exclusiv de ea. Aceasta nu mai este o măsurătoare. Este un verdict.
Când Arcom sancționează „predominanța aceluiași cadru de interpretare a actualității, (...) ceea ce se traduce, în perioada în cauză, prin suprareprezentarea unui singur curent de gândire și de opinie în raport cu alte perspective și opinii prezente, de asemenea, în dezbaterea publică”, este evident că această suprareprezentare a unui curent ar trebui să se raporteze la o cotă justă, la un prag care nu ar fi trebuit depășit. Dar cine stabilește această cotă? Arcom sancționează un surplus a cărui unitate de măsură nu o cunoaște nimeni și care poate varia în funcție de nivelul pe care ea însăși îl stabilește.
După somație vor urma sancțiunile financiare. Apoi, amenințarea cu închiderea postului, deoarece televiziunea nu se va putea conforma unei cerințe impresioniste și imprevizibile.
Dar Arcom nu se oprește aici. Ea reproșează postului inclusiv structura emisiunilor sale: „numeroase emisiuni, în special cele care înregistrează cele mai mari audiențe în timpul săptămânii, debutează cu un editorial al moderatorului. Or, vizionările au arătat că, în multe cazuri, opinia exprimată în acest cuvânt introductiv definea orientarea și tonul general al dezbaterii ulterioare”. Autoritatea de reglementare se amestecă de acum înainte în grila de programe, în desfășurarea emisiunii, în resorturile intime ale unei redacții. Ea nu mai controlează respectarea unor reguli obiective, ci judecă un conținut editorial, opțiunile jurnalistice, și ajunge să dicteze ce trebuie să gândească, să spună și să arate o redacție.
Să fim lucizi cu privire la ceea ce urmează. După somație vor urma sancțiunile financiare. Apoi, amenințarea cu închiderea postului, deoarece televiziunea nu se va putea conforma unei cerințe impresioniste și imprevizibile. Aceasta nu este o ipoteză: este o traiectorie evidentă. O cunoaștem (din păcate) mult prea bine, după ce am trăit deja închiderea postului C8.
Să spunem lucrurilor pe nume. Aceasta nu este o decizie de reglementare. Este o decizie politică. Și urmărește un singur obiectiv: să reducă la tăcere, apoi să facă să dispară un post de televiziune pe care milioane de francezi îl aleg în mod liber în fiecare zi. Când, în alte părți, o putere politică atacă presa, Franța este prima care își exprimă indignarea, și are dreptate să o facă. Însă nu poți denunța în exterior ceea ce îți permiți în interior. Dintre toate democrațiile în care operează grupul nostru, nu cunosc nicio alta care să fi mers până la retragerea frecvenței unui post de televiziune. Niciuna, cu excepția Franței.
Ce ne dorim, în definitiv, pentru Franța? Putem foarte bine să detestăm o linie editorială, să o combatem pas cu pas, să ne dorim ca ea să greșească. Întrebarea aici nu este dacă rezonăm sau nu cu postul CNews. Însă a lupta pentru ca acest post să se poată exprima în continuare este cu totul altceva, și este exact ceea ce ne separă de cei care preferă tăcerea în locul dezbaterii. În ziua în care o autoritate decide, de la un platou la altul, ce înclină prea mult balanța, nu mai vorbim de corectarea unui post de televiziune, ci de șlefuirea contradicției înseși și, implicit, de degradarea democrației.
????TOUT LE MONDE LE SAIT :
— Destination Télé (@DestinationTele) June 24, 2026
Emmanuel Macron a demandé à l’ARCOM de fermer CNEWS avant la présidentielle ! pic.twitter.com/aHUA0ChzAv
