Cazul lui Jason Arday, numit în 2023 cel mai tânăr profesor de culoare din istoria Universității Cambridge, provoacă o imensa controversă în cadrul uneia dintre cele mai prestigioase instituții academice din lume. O anchetă publicată de The New York Times analizează parcursul, demisia și decesul acestuia, scoțând la iveală neconcordanțe în biografia sa și acuzații de plagiat în lucrările academice. Povestea sa de viață, prezentată inițial ca un triumf asupra autismului și a dificultăților de învățare, a fost contestată în urma unor verificări care au indicat neconcordanțe biografice și plagiate în lucrările sale academice. Universitatea ar fi ignorat însa avertismente repetate într-o perioadă în care presiunile pentru diversificarea corpului profesoral erau tot mai puternice. Arday și-a dat demisia la începutul lunii august, după apariția unor noi dovezi, iar vineri a fost găsit mort la Londra. Dincolo de tragedia personală, cazul ridică o întrebare incomodă despre criteriile de recrutare în mediul academic: până unde poate merge politica de diversitate atunci când intră în conflict cu meritul, experiența și verificarea riguroasă a unui candidat?
Jason Arday, cel mai tânăr profesor de culoare al universității Cambridge, a fost găsit mort vineri. Instituția ignorase o serie de semnale de alarmă referitoare la povestea sa de viață și la activitatea sa academică.
Când Universitatea Cambridge i-a luat interviu lui Jason Arday pentru una dintre cele mai prestigioase catedre de sociologie din lume, acesta era un cercetător aflat la început de drum și subcalificat, chiar și după standardele instituției.
Cerințele Cambridge stipulau „un parcurs excepțional de cercetare de statură internațională” și o „experiență dovedită” în coordonarea doctoranzilor. Dr. Arday avea însă un număr modest de publicații și trecuse rapid de la o universitate la alta, fără a rămâne suficient timp pentru a îndruma un doctorat complet de trei ani.
Cu toate acestea, Cambridge l-a angajat în 2023. La vârsta de 37 de ani, el a devenit cel mai tânăr profesor de culoare al universității, într-o perioadă în care instituția se afla sub presiuni intense pentru a-și diversifica cadrele didactice. Prin această decizie, Cambridge l-a adus în lumina reflectoarelor internaționale, oferindu-i o platformă la o universitate de elită pentru a susține diversitatea academică, dar făcându-l totodată o țintă pentru critici.
Dr. Arday a fost găsit mort la Londra vineri, la doar câteva zile după ce își demisionase din funcție pe fondul acuzațiilor de plagiat, de înflorituri în memoriile recent publicate și de fabricare a unor aspecte din biografia sa. Controversa a izbucnit la confluența unor falii culturale majore: rasa, neurodiversitatea și politicile de angajare din mediul academic.
În scrisoarea sa de demisie din 5 august, el a scris: „Nu mai doresc să simt că trăiesc sub un reflector constant, unde fiecare aspect al vieții mele este supus examinării și judecății publice.” El a adăugat: „Acesta nu este sfârșitul muncii mele. Este pur și simplu sfârșitul acestui capitol.”
Familia sa a declarat că, de la venirea sa la Cambridge, dr. Arday a fost supus unei campanii intense de verificare menite să îl submineze, lucru care a devenit copleșitor pentru el.
Cu toate acestea, este puțin probabil ca întrebările privind cariera dr. Arday să se încheie odată cu moartea sa, deoarece acestea vizează în egală măsură și Universitatea Cambridge. Faimoasa instituție fondată cu secole în urmă se confruntă acum cu o analiză riguroasă a modului în care a luat deciziile, acuzațiile venind chiar din partea propriului corp profesoral.
Deși era subcalificat pentru post, dr. Arday avea o poveste remarcabilă: diagnosticat timpuriu cu autism și având întârzieri majore de dezvoltare, el susținea că își petrecuse întreaga copilărie într-o școală specială. În varianta sa, nu a vorbit până la vârsta de 11 ani și nu a învățat să citească până la 18 ani, reușind totuși să obțină titlul de doctor și să devină un conferențiar de succes. De asemenea, afirma că alergase 30 de maratoane în 35 de zile în scopuri caritabile, o performanță care l-ar fi plasat printre sportivii de elită ai lumii.
Dacă, privind în urmă, elementele din povestea sa păreau prea frumoase pentru a fi adevărate, Cambridge a ignorat semnale repetate de avertisment. Documente interne și interviuri arată că, pe lângă omiterea unor candidați mai calificați, administratorii au lăudat public activitatea sa și au ignorat plângerile primite în privat. ACEȘTIA au refuzat să investigheze acuzațiile de plagiat și i-au acuzat pe critici de o „campanie abjectă” de discreditare.
Afirmațiile dr. Arday privind incapacitatea de a vorbi au fost false, au declarat un fost coleg și un logoped pentru The New York Times. Traiectoria sa uluitoare de la un preadolescent nonverbal la titlul de doctor nu are precedent în literatura medicală, au explicat experții. Acest lucru ar fi trebuit să trezească suspiciuni comisiilor de angajare, din care făcea parte și un psihiatru infantil specializat în autism.
Înaintea decesului său, comentatorii conservatori au folosit cazul ca exemplu al eșecului politicilor de diversitate și incluziune (D.E.I.), susținând că dorința de diversificare a afectat discernământul conducerii universității. De cealaltă parte, universitari progresiști de seamă sunt de acord că Cambridge trebuie să ofere explicații, arătând că această situație a alimentat rasismul și a aruncat umbre nejustificate asupra altor cercetători de culoare valoroși.
Vineri, Cambridge s-a declarat „profund întristată” de moartea dr. Arday. Într-o scrisoare transmisă marți facultății, un administrator a numit acuzațiile de abatere o „aberație tulburătoare”. Un purtător de cuvânt a refuzat să răspundă la întrebări specifice despre angajarea sa, invocând o anchetă independentă planificată — o investigație dificilă, complicată și mai mult de decesul recent al profesorului.
La rândul său, dr. Arday încercase ferm să reducă la tăcere orice contestare a credențialelor sale. Când un jurnalist de la Times Higher Education l-a întrebat anul trecut despre plagiat, o firmă britanică de avocatură a blocat publicarea articolului. Dr. Arday l-a reclamat ulterior pe jurnalist la poliție și a depus o plângere de rasism împotriva unui alt cercetător care îi chestionase lucrările.
Elementele esențiale ale biografiei sale ar fi fost însă ușor de verificat de către universitate.
„Depășește orice limită a verosimilității”
Crescut în locuințe sociale din sudul Londrei, dr. Arday a fost identificat de mic cu dificultăți de învățare.
În 2022, el afirma că înainte de 11 ani înțelegea limbajul, dar nu putea vorbi, și că fusese educat exclusiv într-o școală specială. În memoriile publicate recent, el a schimbat versiunea, susținând că a urmat o școală de masă, dar a fost izolat într-o sală de clasă fără a vorbi.
Ambele variante sunt false, conform persoanelor care l-au cunoscut în copilărie. Un logoped care a lucrat cu el și-a amintit că acesta avea o întârziere de limbaj, dar comunica atât cu copiii, cât și cu adulții. Un fost coleg de școală și-a amintit că Arday glumea și făcea impresii comice în microbuzul spre activitățile bisericești.
Experții în autism au subliniat că o recuperare atât de rapidă precum cea descrisă de Arday nu este documentată în literatura de specialitate. „În peste 40 de ani de practică, nu am auzit niciodată ca așa ceva să se întâmple”, a declarat Stephen Camarata, profesor la Vanderbilt Health.
Cel mai tânăr profesor de culoare de la Cambridge
Catedra pentru care a candidat dr. Arday era una dintre cele mai râvnite din lumea academică. În ciuda competiției cu alți trei candidați mai experimentați (inclusiv două femei de culoare), comisia de selecție l-a ales pe el.
Deși lucrările sale conțineau numeroase greșeli gramaticale și citate identice atribuite unor persoane diferite, comisia - din care făceau parte specialiști în incluziune educațională și psihiatrie infantilă — nu a chestionat afirmațiile sale publice neverosimile.
După angajare, conducerea universității a lăudat public activitatea sa, iar povestea sa de viață a fost preluată masiv de presa internațională.
Primele semne de întrebare
La trei luni de la angajare, doi cercetători britanici au semnalat conducerii Cambridge posibile plagiate în lucrările dr. Arday. Conducerea departamentului a minimalizat problema, invocând probleme de sănătate și episoade de rasism resimțite de acesta.
Ulterior, în septembrie 2025, publicația Times Higher Education a trimis universității un dosar de peste 60 de pagini care detalia plagiatul extins din teza sa de doctorat. Cambridge a refuzat să acționeze, direcționând responsabilitatea către universitatea care îi acordase titlul (Liverpool John Moores University) și amenințând cu acțiuni în instanță pentru a opri ancheta jurnalistică.
Izbucnirea scandalului
Scandalul a devenit public luna trecută, când acuzațiile au fost preluate de buletine de știri academice și de platforma Retraction Watch. Constrâns de noile dovezi care îi infirmau povestea personală și activitatea academică, dr. Arday și-a prezentat demisia.
Impactul acestei promovări nefundamentate va persista însă mult timp. Experții avertizează că povestea sa a creat așteptări nerealiste pentru familiile copiilor cu autism sever, în timp ce cadre didactice universitare subliniază că graba administratorilor de a bifa criterii de diversitate a vulnerabilizat în final chiar persoana pe care încercau să o promoveze.
