Uniunea Europeană a alocat cel puțin 1,23 miliarde de euro noii sale strategii privind sănătatea mintală. Oficial, obiectivul este acela de a combate o presupusă criză care afectează milioane de europeni. Cu toate acestea, un nou raport publicat de MCC Bruxelles susține că, în spatele acestei agende, se conturează o nouă formă de guvernanță, bazată pe gestionarea psihologică a populației.
Studiul, intitulat Manufacturing Fragility: How Brussels’s Therapeutic State Makes Citizens Weaker, este redactat de sociologul Ashley Frawley, o cercetătoare care a petrecut ultimele două decenii studiind politicile terapeutice și impactul acestora asupra vieții publice. Potrivit autoarei, agenda UE privind sănătatea mintală nu a început ca o simplă politică de sănătate.
„A fost întotdeauna un proiect de guvernanță”, explică Frawley. În viziunea sa, factorii de decizie sunt atrași de această abordare deoarece se bazează pe o concepție conform căreia cetățenii sunt indivizi instabili emoțional și nesiguri, mai potriviți pentru a fi gestionați decât pentru a participa activ la procesele democratice.
Raportul susține că Bruxelles promovează o abordare „la nivelul întregii societăți” care extinde intervențiile psihologice mult dincolo de sectorul sănătății. Școlile, locurile de muncă, administrațiile publice și platformele digitale sunt tratate din ce în ce mai mult ca domenii legitime de intervenție sub steagul sănătății mintale.
Unul dintre argumentele centrale ale studiului contestă direct campaniile de sensibilizare promovate în ultimii ani. În loc să consolideze societatea, Frawley susține că acestea ar putea avea efectul opus.
„Când oamenii sunt educați constant cu privire la toate modurile în care ar putea ajunge să se simtă rău din punct de vedere emoțional sau mental, nu ar trebui să ne surprindă faptul că identifică mai multe probleme și se simt mai rău”, spune ea.
Autoarea face referire la un număr tot mai mare de lucrări academice care descriu un cerc vicios care se autoalimentează. Cu cât categoriile psihologice devin mai largi și cu cât oamenii sunt mai mult încurajați să interpreteze emoțiile normale ca potențiale simptome, cu atât este mai probabil ca aceștia să se perceapă pe sine ca fiind bolnavi mintal, conform European Conservative
Raportul citează, de asemenea, o serie de studii care leagă campaniile de sensibilizare de creșterea nivelului de autodiagnosticare, de cererea crescută de servicii profesionale și de un sentiment tot mai accentuat de vulnerabilitate.
Educația ocupă un loc proeminent în analiză. Documentul susține că noile orientări europene privind bunăstarea propun integrarea evaluării competențelor emoționale alături de disciplinele tradiționale, precum citirea și matematica.
Însă Frawley consideră că cele mai dăunătoare consecințe se manifestă în sfera digitală. Potrivit acesteia, Comisia Europeană promovează o echivalență treptată între prejudiciul fizic și cel psihologic, o idee care ar putea avea implicații directe asupra libertății de exprimare.
„Tendința este de a restricționa din ce în ce mai mult discursul care nu este ilegal, dar este considerat dăunător din punct de vedere psihologic”, avertizează ea.
Raportul leagă această evoluție de punerea în aplicare a Legii privind serviciile digitale (DSA) și de presiunea crescândă exercitată asupra marilor platforme pentru a gestiona riscurile la adresa bunăstării mentale a utilizatorilor. Potrivit lui Frawley, acest lucru deschide calea către moderarea conținutului perfect legal pe baza unor criterii din ce în ce mai subiective.
După luni de analiză a documentelor UE, a programelor finanțate de Bruxelles și a recomandărilor adresate statelor membre, Frawley recunoaște că, după douăzeci de ani de cercetare a acestui fenomen, încă mai există câteva aspecte care o surprind. Cu toate acestea, un aspect a ieșit în evidență în mod deosebit.
„M-a uimit măsura în care agendele terapeutice naționale au fost pur și simplu reproduse la nivel european”, spune ea. Ea adaugă că, deși educația rămâne formal o competență națională, instituțiile europene recomandă acum chiar și ce emoții ar trebui încurajate în mintea copiilor europeni.
