Nu ştiu în cartea cărui sfînt părinte (Iustin Pȃrvu, parcă!) am citit că “să citim ceea ce ne odihneşte”.
Am reţinut această exprimare în primul rînd pentru frumuseţea ai şi abia apoi pentru sensul ei şi liniştea pe care o inspiră.
“Să citim ceea ce ne odihneşte”. Şi făcea trimitere către cărţi ale părintelui Cleopa, despre care mulţi dintre ucenicii lui spuneau că-i sperie, că nu se simt deloc confortabil citind toate grozăviile la care o să fim supuşi dacă n-o să fim cuminţi.
Şi cine e cuminte în ziua de azi? Nobody!
Prin urmare, mai devreme sau mai tîrziu nişte diavoli oribili or să ne ia sufletele şi or să ni le schingiuască în toate felurile imaginabile şi inimaginabile.
Pe vecie. For evăr end evăr.
Gizăs!
Eu am în casă multe cărţi ale părintelui Cleopa şi, mărturisesc, nu le-am mai deschis de multă vreme. Nu mai îndrăznesc.
Pur şi simplu, am abandonat lupta pentru sufletul meu. M-am lăsat păgubaşă ontologic.
De pildă, de la părintele Cleopa am aflat că în iad există nouă feluri de munci. Printre care se află “întunericul cel de negrăit şi neînchipuit”.
Şi care mai e şi veşnic. E întunericul ăla al ateului, care refuză lumina lui Dumnezeu.
Dar ce te faci cu ăla care-şi zice credincios şi se poartă ca un ateu, cum sînt eu, de pildă?
Păi eu mă duc direct în întunericul ăla de negrăit şi de necuprins. Că mai sînt şi ipocrită pe deasupra.
Mai am puţin şi nu mai am de unde să mai aprind lumina.
Printre alte munci, găsesc “plîngerea şi scrîşnirea dinţilor”, “putoarea cea rea”, foamea, setea, gheaţa şi nu mai insist.
Mă simt naşpa rău de tot, condamnată la mizerie cu executare. Dar pe urmă mai citesc o carte, în care se spune “să citim ceea ce ne odihneşte”.
O bună prietenă de-a mea a avut o remarcă, la un moment dat, o remarcă la fel de odihnitoare ca replica părintelui Iustin Pȃrvu.
Ea spus că, dacă analizăm bine de tot toate textele marilor duhovnici, o să observăm că, după toate grozăviile înşirate în cărţi, la urmă rămîne, singură, iubirea.
Iubirea noastră puţină şi iubirea lui Dumnezeu multă.
Ȋmpreună, poate că, totuşi, reuşim să aprindem lumina! :)
