Cînd citesc despre oameni frumoşi îmi aduc aminte cît sînt de urîtă.
Astăzi, de exemplu. Astăzi iar mi-am adus aminte cît sînt de urîtă.
Am citit despre un om foarte frumos, pe nume Dobri Dobrev.
Dobri Dobrev e un pensionar de 101 de ani care trăieşte într-un sat din Bulgaria.
El străbate zilnic 10 km din satul lui pînă-n Sofia ca să cerşească. Toţi banii pe care-i strînge îi dă apoi celor care au nevoie de ei.
Dobri Dobrev face asta din 1988 şi n-are de gînd să se oprească.
Am citit că, odată, a plătit factura la utilităţi la un orfelinat care rămăsese fără apă şi lumină pentru că n-avea bani să plătească.
Din 1988, de cînd a decis să se dedice în întregime şi în exclusivitate aproapelui, numai Bărbosul Ăl de Sus ştie pe cine o mai fi ajutat.
Să cerşeşti în scopuri caritabile.
Dintr-odată, gestul unui om neştiut de nimeni, care se dedică în acest fel simplu aproapelui său, scoate în evidenţă ipocrizia galelor caritabile.
Mă gîndesc la toate vedetele care vin la astfel de gale, îmbrăcate minunat, mirosind bine şi coborînd din maşini exclusiviste.
Mă gîndesc la cuvintele lor căutate, probabil pregătite într-un document word cu cîteva zile înainte, la zîmbetele lor false, la privirile lor care se caută în privirile celorlalţi.
Cîtă falsitate în aceste gale! Cîtă ipocrizie!
Abia azi am înţeles cu adevărat de ce nu mi-au plăcut niciodată galele în care se strîng fonduri pentru #nuştiuce cauză nobilă.
Nu înţeleg de ce toată această ipocrizie strălucitoare. Să vadă lumea cît sîntem de buni?
De ce am ajuns atît de profesionişti în a ne camufla în spatele unor cuvinte atent alese?
De ce am învăţat atît de bine lecţia zîmbetului fals? De ce ştim atît de bine să ne construim pereţi în jurul fiinţei noastre şi de ce ajungem atît de ne-noi, încît să uităm cine sîntem?
Odată, un psiholog cu care vorbeam mi-a spus un lucru pe care atunci nu-l înţelesesem.
Mi-a spus să mă scot la o cafea. Nu. Mi-a zis mai întîi să-mi aduc aminte de mine şi să mă scot la o cafea.
Probabil că fiecare dintre noi, în ipocrizia asta pe care şi-a împropriat-o atît de bine, ar trebui să-şi aducă aminte de sine şi să se scoată la o cafea.
