Vreau sa va intreb, pe cei care nu ati votat, cum v-ati simtit citind acest articol?

14 Dec 2016 | scris de Sebastian S. Eduard
Vreau sa va intreb, pe cei care nu ati votat, cum v-ati simtit citind acest articol?

Observator la o sectie de votare, Petre Angela publica pe facebook un text despre experienta ei la ultimele alegeri. Pentru ca nu a fost un observator obisnuit. Nu a stat intr-o sectie asteptand votantii ci a luat urna mobila si s-a deplasat in spitale.

Ce a vazut acolo a marcat-o si a scris acest text. “Vreau sa va intreb pe cei care nu ati votat cum v-ati simtit citind acest articol?” se incheie textul...

Daca as putea sa uit ziua de ieri...


Zorii zilei de votare au inceput pentru mine cu alarma telefonului mobil care ma anunta ca e timpul sa ma trezesc. Stiam ca nu voi avea o zi usoara dar nici nu banuiam ce experiata aveam sa traiesc! Mi-am baut cafeaua in fuga si am plecat sa ajung la timp la sectia de votare unde eram membra in biroul electoral. De asta data simteam o stare de confort stiind ca nu mai sunt nici presedinta, nici vicepresedinta sectiei de votare la fel ca de alte cateva ori in ultimii ani.


Dimineata frumoasa, oamenii au inceput sa soseasca la urne, inainte de a se auzi clopotele de la biserica din apropiere. Constiinciosi oameni, gandeam in sinea mea, domnule, chiar le pasa de ziua de maine! Domnea o stare de bine, de pace si liniste. La putin timp dupa ce mi-am terminat gandul a intrat un angajat al M.A.I si a discutat ceva cu vicepresedintele sectiei de votare. Eram aproape de ei, la un pas si am auzit ca l-a intrebat care din membrii biroului electoral al sectiei de votare merge la spital cu urna mobila. Liniste! O doamna in varsta s-a oferit sa mearga ea, insa, pentru ca nu aveau mijloc de transport, m-au intrebat daca sunt de acord sa merg eu cu masina personala. Da, am raspuns fara ezitare. Dumnezeu facuse alegerea, trebuia sa iau si lectia aceasta de la viata!


Am ajuns repede si oamenii de la conducerea Spitalului Judetean ne asteptau. Oameni extraordinari care au actionat cu profesionalism si fara ajutorul carora nu ne-am fi descurcat in hatisul de saloane pline de suferinta...le multumesc pentru tot! Eram incarcati cu toate materialele necesare si inarmati cu multa rabdare. Credeam ca e suficient dar nu banuiam cat de mult imi trebuie ca sa rezist, sa indur, sa vad si sa simt cum miroase suferinta si moartea. O doamna din conducerea spitalului ne-a insotit din sectie in sectie prin toate saloanele si rezervele.


Asa a inceput...am inteles repede si din mers ca aici se voteaza altfel...voi stiti cum? Voi cei care nu v-ati prezentat la vot, voi oameni sanatosi, intregi la trup, voi tineri care stati mai mult pe Facebook si uitati sa traiti real cum v-ati facut datoria civica si morala fata de tara voastra? Treceam printre paturi de la om la om, printre fire de aparate si perfuzoare, printre oameni abia operati, ma aplecam sa le dau aproape tusiera, stampila, buletinele de vot, urna la doar o lungime de mana, mana pe care aveau sange ori branula, ori singura pe care o aveau! Ooo...cata durere am strans ieri! Inca am lacrimi in ochi, inca imi sangereaza sufletul! Cum sa uit cei peste 100 de oameni suferinzi pe care i-am ajutat sa voteze?... 6 ore din viata mea pe care nu stiu cum o sa le uit! Cum sa uit omul acela caruia i-am intins buletinele de vot intre doua cioturi pansate si sangerande, ori fata aceea de nici 19 ani careia ii rasarea un cap frumos, blond, de sub o arcada acoperita cu cearceaf de la sectia de arsi?


Ei au votat oameni buni! Au votat asa cum au putut, deloc usor! Batrani neputinciosi scotoceau usor jenati prin colturi de sertare si pungi de plastic, cu mana tremuranda, dupa buletinul de identitate. Ne strigau sa nu-i uitam ca ei au facut cerere sa voteze inca de ieri! Nici dumneavoastra domnilor senatori si deputati de Buzau sa nu-i uitati ca v-au dat votul lor de incredere! Cat suntem de norocosi si de bogati ca avem satatate, avem maini, picioare, avem tot ce ne trebuie!


M-am despartit de fiecare din ei urandu-le sanatate multa, privindu-i in ochii care cautau in privirea nostra speranta. M-am simtit neputincioasa si slaba dar nu am lasat sa se vada asta pentru ca aveam puterea sa le zambesc. Adrenalina momentului ma intarise, Dumnezeu ma intarise sa fac si asta! Am simtit ca pot sa va impartasesc experienta pe care am trait-o ieri si sa va intreb pe cei care nu ati votat cum v-ati simtit citind acest articol?

Petre Angela

Alte stiri din Actualitate

Ultima oră