Conform managerului Muzeului Județean de Istorie și Artă Zalău, Corina Bejinariu, instituția a achiziționat tezaurul imediat după descoperirea – întâmplătoare, cu ocazia unor lucrări de regularizare a unui drum din perimetrul satului Borza, a 1.296 de monede de argint, majoritatea datând din secolele XV-XVI, două inele, 58 de mărgele de argint și ceramică.
În 1997, în baza unui proces verbal de mână, tezaurul a fost predat lui Francisc Pap, specialist în numismatică la Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei, care urma să realizeze determinarea pieselor. În circumstanțe neclare – pentru că, susține managerul, nu există un document care să ateste reprimirea de către muzeul din Zalău a pieselor gata determinate –mai există în instituţie doar 361 dintre monede, diferența de peste 900 fiind de negăsit.
Conducerea muzeului din Zalău a luat legătura cu specialistul în numismatică, Francisc Pap, ajuns între timp la o venerabilă vârstă (peste 80 de ani), care a spus că monedele au rămas într-un birou la Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei.
După căutări fără rezultat, în ianuarie 2015 a fost sesizat Inspectoratul de Poliție Județean Sălaj. De aici, dosarul de cercetare penală a ajuns la Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău şi apoi la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj. Săptămâna aceasta, procurorii au dat și o soluție.
”S-a dispus clasarea cauzei, întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale. Vorbim de infracțiuni de neglijență în serviciu și abuz de încredere”, a declarat Pompilia Stana, prim-procuror adjunct și purtătorul de cuvânt al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj.
