În urmă cu mai bine de un an, un preot greco-catolic din oraşul Luduş, Valer Sorin Russu, a iniţiat "Proiectul Kenya - apă pentru oamenii deşertului", în cadrul căruia, lunar, o cisternă de apă cumpărată din banii colectaţi de la luduşeni ajungea în deşertul Chalbi din Kenya.
Treptat, proiectul s-a extins de la a furniza apă potabilă cu cisterna, la extinderea unui rezervor de apă din zona respectivă, iar apoi s-a concentrat atât pe asigurarea de alimente, cât şi pe partea de educaţie, scrie agerpres.ro.
"Iniţial am găsit pe pagina de Facebook a unei organizaţii Sharing Love un îndemn de a ajuta triburile din deşertul Chalbi (Kenya - n.r.) şi atunci am exploatat pe Facebook toate posibilităţile de a ajunge la cei care se ocupă în mod direct de ajutorarea oamenilor din Deşertul Chalbi. Am ajuns astfel la un bun contact, un preot misionar romano-catolic din Bucureşti, care este misionar în Kenya, la Hurri Hills, Dieceza de Marsabit, şi cu el am început să derulăm acest proiect, iniţial pornind de la transportul de apă. Apelul era legat de apa care lipsea cu desăvârşire în ţinutul Chalbi şi atunci am început un prim proiect cu un transport de apă. Acestuia i-au urmat alte transporturi de apă în zonă. Acolo, această problemă este destul de gravă, chiar stringentă, şi atunci am încercat să rezolvăm parţial chestiunea apei. Însă, după câteva transporturi ne-am gândit că ar fi bine să mărim rezerva de apă şi atunci, tot în cadrul proiectului Kenya, pentru că proiectul Kenya este o acţiune umanitară în sine, care derulează diferite subproiecte în cadrul proiectului de bază", a declarat preotul.
Valer Sorin Russu a spus că, astfel, s-a trecut la construcţia unor tancuri de apă în deşert, chiar în cadrul misiunii Hurri Hills, unde a fost suplimentată capacitatea de stocare cu 30.000 de litri, care atunci putea furniza 70.000 de litri de apă.
Şi întrucât acest proiect a început să se dezvolte, fiindcă, odată cu publicitatea făcută, au început să apară donatorii, sumele au început să crească şi atunci s-a luat decizia diversificării.
Prin proiect se urmăreşte dezvoltarea comunităţii şcolare din Hurri Hills, iar o acţiune s-a concretizat deja prin acordarea unui sprijin financiar acordat părţii kenyene.
"Şcoala din Luduş a mobilizat toţi copiii din ciclul primar şi gimnazial în aşa fel încât să confecţioneze diferite obiecte, podoabe de Crăciun. S-a organizat apoi, la nivel de oraş, un mare târg de Crăciun şi în cadrul acestuia s-au vândut aceste produse şi s-a obţinut o sumă destul de mare astfel încât să putem acorda mâncare, alimente pentru 600 de copii. Într-un campus, în zece localităţi, au beneficiat de 600 de ghiozdane cu rechizitele aferente fiecărui ghiozdan şi tot ceea ce ţinea de componenta şcolară s-a realizat cu aceşti bani. Sigur că, pe măsură ce timpul a trecut, şi proiectele s-au diversificat, ajungând de pe zona kenyană pe zona ugandeză", a precizat preotul.
Preotul a precizat că a fost apostrofat de anumite persoane cum că ajută oameni din Africa în condiţiile în care şi aici, în România, există mulţi oameni necăjiţi.
"Suferinţele celor din Etiopia, din Uganda sau din Deşertul Chalbi sunt incomparabil mai mari decât cele ale celor de aici. Dacă aici discutăm de persoane care sunt neglijate fie de autorităţi, fie de familie, acolo discutăm de imposibilitatea de procura alimente, apă din cauza condiţiilor nefavorabile. Şi atunci încercăm să ajutăm atât cât se poate. Puteam ajuta atât cât putem, este o picătură care se înmulţeşte", a spus acesta.
Valer Sorin Russu a afirmat că în luna mai era programată prima vizită a sa în Kenya, însă, din cauza noului coronavirus, au fost contramandate toate proiectele, chiar şi unele acţiuni din cadrul proiectului Kenya au fost stopate în ceea ce priveşte partea educaţională.
Enoriaşii îşi amintesc că, în urmă cu un an, preotul greco-catolic a făcut un apel în biserică despre Proiectul Kenya, unde oamenii mor din cauza lipsei apei.
"Ne-am bucurat că dânsul s-a gândit la un asemenea act de caritate pentru că aici dovedeşte că se gândeşte la cei năpăstuiţi de soartă. Poate de multe ori a fost judecat că de ce îi ajută pe cei din străinătate şi nu ne ajută pe noi, cei din ţară, că şi la noi sunt năpăstuiţi de soartă, dar sigur în sufletul lui de preot s-a gândit la cei care suferă mai mult şi la cei care sunt mai lipsiţi decât noi şi care primesc ajutoare cu mult mai puţin decât primesc ai noştri. Am mai auzit de Kenya că este sărăcie şi că este multă lipsă de apă, ceea ce este viaţa, apa e egală cu viaţa, dar ne-am bucurat când dânsul a hotărât să pună în aplicare acest proiect pentru că noi, ca şi creştini practicanţi, ştim în sufletele noastre că trebuie să îţi ajuţi aproapele, trebuie să faci acte de caritate", a spus Maria Şut.
Alţi credincioşi au spus că au donat câte 20 de lei, fiindcă atât au avut, dar au avut convingerea că dacă fiecare dă măcar atât, oamenii din Kenya nu vor mai suferi de sete pentru un timp.
