O explicaţie pentru rezultatele ruşinoase ale “naţionalei” de juniori

31 Mar 2016 | scris de Sorin Anghel
O explicaţie pentru rezultatele ruşinoase ale “naţionalei” de juniori

România se pregăteşte pentru “europeanul” de fotbal. În paralel cu remiza entuziasmantă a “soldaţilor” lui Iordănescu în faţa Spaniei, scor 0-0, de la Cluj-Napoca, undeva prin Austria, ascunşi pe sub dealuri, componenţii lotului naţional de juniori Under 19 erau făcuţi şniţel vienez la Turneul de Elită pentru calificarea la Campionatul European ce se va desfăşura în Germania.


Înaintea deplasării în Ţara Valsului, “naţionala” de tineret a efectuat un cantonament în Israel. Pentru această acţiune, selecţionerul Andrei Spier a convocat doi portari, pe Cătălin Suciu, de la Unirea Albă Iulia, şi Alexandru Vlase, de la Concordia Chiajna. La plecare, pe aeroport, celor doi li s-a transmis că ei trebuie să lupte pentru a prinde locul de rezervă. De ce? Postul de titular îi era rezervat lui Arpad Tordai, de la Academia Gheorghe Hagi.

În Ţara Sfânta, selecţionerul a dat dovada incompetenţelor sale. Deşi România a disputat două partide de pregătire în compania Israelului, Spier a preferat să-l folosească numai pe Suciu în cele 180 de minute de joc. Vlase a rămas pe margine în ambele cazuri. Pe lângă faptul că nu a fost doar caraghios prin faptul că nu i-a dat nici o şansă portarului de la Chiajna, tehnicianul a devenit “dubios” şi prin faptul că l-a preferat pe Suciu, care joacă în Liga a 4-a, la Alba Iulia, în compania unor tractorişti, în dauna lui Vlase, care joacă în Liga a 3-a, şi se pregăteşte cu prima echipa a Concordiei, alături de Matache şi Bălgrădean. E ca şi cum ai încerca să te urci pe munte în şlapi, deşi lângă uşa ai o pereche foarte bună de bocanci. Ca urmare, nu trebuie să ne mire faptul că România s-a dus cu o echipă de desculţi la Turneul de Elită şi a pierdut toate meciurile în mod categoric.

Rând pe rând, ne-au bătut Cehia, scor 3-0, Austria, scor 4-0, si Slovacia, scor 3-1. România a pierdut trei meciuri fără drept de apel în faţa unor ţări a căror populaţie adunată la un loc nu o ajunge pe cea a noastră. Dar nu-i nimic, fotbalul nu e matematică. Cehii l-au avut pe Nedved cândva, care a luat Balonul de Aur în 2003, sunt mai fotbalăi ca noi. Slovacia se trage din Cehoslovacia, care are si ea în vitrină un titlu european. Cel mai rău este că cea mai usturătoare înfrîngere a venit în jocul cu reprezentativa ţării gazdă. Austriacii nu au treabă cu fotbalul. La ei sporturile de iarnă sunt la putere. Chiar şi aşa, ne-au umilit. Ne-au dat cu terenul în cap nişte schiori. 

La nivel de fotbal juvenil, ţară noastră n-a avut niciodată rezultate notabile. În 81, Romulus Gabor a fost declarat cel mai bun jucător al “mondialului” de tineret, din Australia. A primit atunci “Balonul de Aur”. Cu o ediţie în urmă, trofeul l-a câştigat Maradona. Românii s-au întors acum 35 de ani acasă cu medaliile de bronz la gât. În finala mică au bătut Anglia cu 1-0.

Pentru cei născuţi mai târziu, cea mai recentă ispravă a ţării noastre vine din anul 1998, atunci când Bucureştiul a fost gazdă “europeanului” de tineret. Selecţioner era Victor Piţurcă, iar România reuşea “performanţa” de a nu câştigă nici un meci. Olanda ne-a bătut cu 2-1, Germania cu 1-0, iar Rusia cu 2-1. Dar măcar am fost acolo. A fost singura participare a ţării noastre la un Campionat European de Tineret. Calificarea nu a fost obţinută pentru că ţară noastră a fost gazdă, ci pentru că elevii lui Piţurcă au câştigat grupa de calificare cu maximum de puncte.

De atunci, nimic. Pământ de flori. Iar situaţia nu este deloc surprinzătoare. În ţara noastră, marea problema o reprezintă aria de selecţie. Federaţia Română de Fotbal nu mai obligă echipele ce evoluează în Liga a 3-a, unde trebuie să ai pretenţia că se bate mingea într-un cadru profesionist, să participe cu două echipe în campionatele naţionale de juniori republicani. Efectul este devastator. În cel de-al treilea eşalon al fotbalului românesc activează acum 66 de formaţii. Asta înseamnă că în urma gestului permisiv al FRF au dispărut 132 de formaţii de juniori. Dezastrul începe să se înfăţişeze doar atunci când observi că la aceste echipe ar fi putut evaloua aproximativ 2640 de juniori, dublu faţă de câţi sunt acum în întrecerile “republicane”. Astea sunt detalii ce ţin de matematică, dar care dovedesc că aria de selecţie este una deosebit de restrânsă.

Şi nu este singura hibă a FRF în ceea ce priveşte acest sector. Problema se regăseşte tot în Liga a 3-a. Formaţiile din cel de-al treilea eşalon sunt obligate să joace în întrecerile judeţene de cadeţi, dar nu li se cere să ducă muncă antrenorilor mai departe. Practic, un copil de la Cugir, Olteniţa, Vaslui sau Filiaşi se duce la fotbal de la 6 ani, de pe la 10 are o competiţie în care poate evolua, o face până când îşi face buletin, apoi este nevoit să se lase pentru că la el în oraş nu mai are unde juca. În aceste condiţii, fotbalul s-a transformat într-un lux. Iar apariţia şcolilor de fotbal unde au acces numai copiii cu posibilităţi materiale peste medie reprezintă doar o mică parte din problemă. Nu poţi să învinuieşti un antrenor că se gândeşte la bani atâta timp când în ţara asta nu există o lege a sponsorizării sau un program coerent din partea FRF pentru continuitate în ceea ce priveşte sectorul juvenil.

A nu se înţelege că forul fotbalistic de la noi din ţară nu încearcă să schimbe ceva. Din ediţia viitoare a Ligii I, fiecare echipă va fi obligată să folosească un jucător Under 21 pe toată durata partidei. În acest moment, în Liga a 2-a, orice formaţie are pe teren minim doi juniori, iar în cel de-al treilea eşalon al fotbalului românesc sunt chiar trei juniori. A scăzut nivelul din această cauza, dar nu poţi ajunge niciodată mare dacă nu te faci mic.

SHARE
 

Eurofrutas Temporar

Alte stiri din Sport

Ultima oră