De fapt, cine vine de pe Marte şi cine vine de pe Venus? Că mie nu-mi e clar.

24 Mar 2016 | scris de Luiza Moldovan
De fapt, cine vine de pe Marte şi cine vine de pe Venus? Că mie nu-mi e clar.
Mda. Ȋnjur ca un birjar. Ca un miner. Ca un şantierist. Ȋnjur like there was no tomorrow. Toată ziua-mi bag şi-mi dreg. Şi-mi fac şi-ţi fac şi-ţi. 
 
Nu am gingăşii şi nici pudori. 
 
Vorbesc atît de urît, încît nici dacă aş înghiţi o sticlă de clor nu m-aş curăţa. Clar mă duc în iad, dar n-am ce să fac. 
 
Simt că mă detoxifiez atunci cînd înjur. E ca o exorcizare. 
 
Bine, prima şi cea mai importantă exorcizare a mea e scrisul. A doua, însă, ei bine, a doua e înjurătura grea, de Ferentari.
 
Mă bag la un concurs de înjurături fără probleme. Odată, l-am înjurat pe un prieten de-al meu pe care-l confundasem la telefon cu altcineva, şase minute fără să mă repet. 
 
Şi aşa i-am cîştigat respectul. Mă lăuda la toată lumea: “frate, ej nebun? M-a înjurat şase minute fără să se repete!”
 
Mă enervez chiar şi eu pe mine mă. Sînt spurcată rău la gură. Prietenii mei ştiu asta cel mai bine. Pe feizbuc, o perioadă, am încercat să-nşel aparenţele dar pe urmă mi-am băgat p.la.  
 
Deci nu sînt o doamnă. Ȋn plus, îmi plac bocancii şi tenişii. Cu pantofi cu toc cred că m-am încălţat o singura dată, la o nuntă şi m-am simţit penibil rău. 
 
Imaginează-ţi. Una pe tocuri stiletto înjurînd ca un miner. Dar poate că minerii nu înjură. 
 
Poate că minerii mai citeşte şi ei o carte. Poate că ei doar bat studenţi şi violează femei şi cînd vine vorba de înjurături se ruşinează. Hai, c-am fost rea. 
 
Adică, mă rog, am fost cum sînt eu de obicei. 
 
Eu vorbesc atît de urît, încît îmi şochez şi anturajul masculin. De pildă, nu pot să uit tăcerea unui amic care, de curînd, de foarte curînd, a rămas şocat cînd mi-am băgat diverse chestii prin diverse locuri. 
 
Cică la el: “băăăăi, păi dacă e aşa, stai că-mi bag şi io! Io mă abţineam, că, na, vorbeam cu nişte doamne”. Nu, drăguţă, nu e cazul, noi nu sîntem nişte doamne. Bagă! 
 
Şi nu mă-mbrac cu volănaşe. Şi nu-mi fac unghiile. Adică nu mă duc la manichiură. N-am fost niciodată în viaţa mea la manichiură. 
 
Ȋn esenţă, îmi pun serioase întrebări asupra feminităţii mele. Prietenele mele sînt ca mine. 
 
Nici ele nu sînt nişte doamne. Unele-şi fac unghiile, dar măcar şi le fac cu negru. Să fie clar! 
 
Oare e adevărat că noi venim de pe Venus şi voi de pe Marte? Eu cred că NOI venim de pe Marte şi VOI veniţi de pe Venus.
 
Plus că sînt şi foarte ofensivă. Ies la atac una-două. Fetele ca mine au instincte masculine. Na, c-am făcut şi-o rimă. 
 
Sîntem vînători feroce. N-avem milă. 
 
Fuck! Ȋn ce m-am transformat?   
 

Alte stiri din Mass Media

Ultima oră