Vânt subţire în zori, valuri mai năprasnic înaintând spre ţărm... simţi cum marea şi ea se pregăteşte să iasă din primăvară, înaintând vitejește spre vară. Cine ştie cu adevărat care e cursul vremii va înţelege că e timpul lufarului. Nea Vili, bătrânul pescar de la malul mării, căruia-i datorez şi reţeta de ciorbă de rapane, îmi spune că nu-nţelege obstinaţia bucătarilor (de la terasele unde se-nghesuie turiştii) de a pregăti saramură de crap, când apele Pontului oferă ingrediente (cel puţin) mai interesante. Cum ar fi – ei, da, aţi ghicit – chefalul şi fratele lui, lufarul. Lufarul are carnea dulce şi, pe lângă aromele inconfundabile ale mării, mai are un avantaj: are foarte puţine oase.
Te-ar putea interesa și Rețeta zilei de miercuri. Pâine cu dovlecei și verdeață
Cum se prepară saramura aceasta?
Peştele se curăţă de solzi şi de măruntaie şi se porţionează; asta se poate face fie pe lung, desfăcând peştele în fileuri, fie tăindu-l pe lat, în felii ori cotlete. Lufarul are oase puţine, deci nu va pune probleme invitaţilor la masă.
.........
Citește continuarea rețetei pe ANTENA SATELOR
