Ernest Maftei – actorul care a trăit şi a iubit intens

19 Oct 2020
Ernest Maftei – actorul care a trăit şi a iubit intens

Luni, 19 octombrie, se împlinesc 14 ani de la moartea lui Ernest Maftei, remarcabil actor de teatru şi film, poet şi epigramist. Cel supranumit „Bădia” a avut o carieră impresionantă în cinematografie, cu peste 200 de roluri, din care un sfert au fost roluri principale.

A trăit o viaţă personală intensă, marcată, în anii tinereţii, de apartenenţa la Mişcarea Legionară, care i-a adus ani lungi de procese şi detenţie, a iubit, ca nimeni altul, frumuseţea feminină, şi-a iubit ţara într-un mod aparte, fiind participant activ atât la Revoluţia din 1989, cât şi la „Mineriada” din iunie 1990, scrie RADOR într-un amplu articol despre artist, pe care îl preluăm integral mai jos.

Ernest Maftei s-a născut la 6 martie 1920, în comuna Prăjeşti din judeţul Bacău.

Mama sa, Elena, pleacă la Domnul, când tânărul Ernest împlinise 9 ani.

A frecventat Școala Normală din Bacău (pentru învăţători), fiindcă tatăl său dorea ca fiul lui să îmbrăţişeze această carieră.

Încă de la această vârstă, publică primele sale versuri în revista „Liliacul”, împreună cu patru colegi şi manifestă reale înclinaţii către pictură.

Începând din clasa a V-a până în clasa a opta, a jucat în spectacole de teatru, în trupa şcolii, fiind distribuit şi în unele roluri feminine.

După absolvire primeşte repartiţie pentru un post de învăţător în Basarabia, dar nu se prezintă la post. Ernest Maftei nu era atras de o carieră pedagogică, el dorindu-şi, iniţial să urmeze o carieră teologică, pentru ca, mai apoi, să fie atras de teatru. Despre această etapă a vieţii, actorul avea să declare: “Numai că pe mine mă trăgea către teatru. Încercasem şi cu pictura şi toţi ziceau că am să ajung pictor, dar se vede că nu mi-a fost chemarea“.

În anul 1937, la vârsta de 17 ani, va intra în „Frăţia de Cruce” (FDC), organizaţie anticomunistă a tineretului naţional-creştin, al cărei lider va deveni.

În acelaşi an participă la tabăra FDC de la Carmen Sylva (Eforie Sud, astăzi), iar un an mai târziu, este arestat de autorităţile dictaturii regelui Carol II, fiind Încarcerat în lagărul de la Vaslui. Pe 21 septembrie 1939, aici va asista la executarea câtorva zeci de membri ai Partidului „Totul pentru Ţară”.

Cronica română, 24 octombrie 1997

În momentul în care este alungat Carol al II-lea și este instaurată Legiunea Arhanghelului Mihail la putere, Ernest este desemnat responsabil pe patru județe, în principal din cauza lipsei de cadre superioare, el având doar 21 de ani la data respectivă. La un moment dat, primește ordine de la București să ridice 136 de evrei suspectați de activități comuniste și subversive, el îi va prelua pe toți cei din listă și îi ascunde la Prăjești, unde îi angajează la cariera de piatră care aparținea tatălui său. În urma acestei acțiuni, părintele său va fi arestat mai târziu și încarcerat.

De asemenea, un amănunt interesant din biografia actorului este legat de destinul excepţionalei personalităţi care a fost Nicolae Iorga. După prăbuşirea regimullui lui Carol al II-lea, şi după cutremurul din noiembrie 1940, Nicolae Iorga a fost obligat să părăsească domiciliile din București, unde deținea o casă nouă în cartierul Dorobanți, și din Vălenii de Munte, mutându-se la vila sa din Sinaia. De acolo a fost ridicat de un grup de legionari, fiind ucis în după-amiaza zilei de 27 noiembrie 1940, lângă Strejnic.

Despre asasinarea lui Nicolae Iorga, Ernest Maftei spunea că în acele momente se afla cu Horia Sima în aceeași mașină și că au ajuns prea târziu la Vălenii de Munte, și că erau informați că viața lui Iorga era în pericol.

În perioada 1941-1945, a frecventat Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică din Iaşi, perioadă în care a studiat şi vioara.

Ernest Maftei debutează ca actor în rolul unui bancher, în perioada studenției, în piesa „Zece milionari” la Teatrul „Muncă și lumină”, care era o filială a instituţiei conduse de Victor Ion Popa.

În perioada studenţiei, este din nou arestat şi condamnat de autorităţile antonesciene pentru activitatea în FDC. Este deţinut în închisorile Galaţi, Jilava şi Văcăreşti, va fi judecat de patru ori pentru apartenenţă la Mişcarea Legionară, însă este achitat de fiecare dată.

După război nu va găsi un loc de muncă, fiind hărţuit din cauza orientărilor sale politice.

Joacă apoi teatru la Iaşi, unde, timp de doi ani, va fi distribuit în spectacole regizate de Victor Ion Popa, care a fost cel de la care a învăţat meseria de actor. Despre această profesie, „Bădia” avea să remarce, peste ani: „E o treabă pe care-o ai în tine din naştere, pe urmă o înveţi pe drum, îi înveţi tehnica, ştiinţa ei, dar, dacă n-o ai, n-ai făcut nimic”.

În anul 1950, are loc debutul său cinematografic, în filmul „Răsună valea”, regizat de Paul Călinescu, în care rolurile principale au fost interpretate de actorii Marcel Anghelescu, Geo Barton şi Radu Beligan.

A jucat la ”Teatrul Poporului” sub un nume fals, Erman Valahu, însă a făcut-o atât de bine încât este distins cu Meritul Cultural clasa I, decoraţie la care este nevoit să renunţe, pentru a nu se deconspira.

În anul 1953, a jucat în pelicula „Nepoţii gornistului” de Dinu Negreanu, iar în anul 1954, este distribuit în rolul secretarului de partid Anghel, în „Desfăşurarea”, regia Paul Călinescu, prima ecranizare a unei opere semnate Marin Preda, în care a jucat alături de Colea Răutu, Ștefan Ciubotărașu şi Fory Etterle, primul film ale cărui interioare sunt filmate, parțial, pe platourile studioului de la Buftea.

Ernest Maftei a fost atât urmărit de Securitate, cât şi, pentru o perioadă, colaborator al serviciului de informaţii, fiind constrâns să semneze un angajament la 14 ianuarie 1959, actorul a primit numele conspirativ „Mateescu“, reuşind totuşi să-şi salveze cariera fără a-şi trăda conştiinţa. La 30 noiembrie 1967, în referatul „cu propunere de încetare a legăturii cu informatorul «Mateescu»“, se preciza că „în toată această perioadă acest informator nu a furnizat niciun material care să prezinte interes pentru organele de Securitate“. Aşadar, ofiţerul care a aprobat documentul a fost nevoit să constate: „A fost necesar să treacă 9 ani de zile ca să constatăm că-l ţinem inutil în reţea!“.

În 1966, Ernest Maftei a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” din Bucureşti.

În 1967, joacă rolul Constantin în filmul “Meandre”, regia Mircea Săucan, alături de Margareta Pogonat şi Mihai Pălădescu, în 1971, a fost plutonierul Dumitrescu în “Reconstituirea”, regia Lucian Pintilie, alături de Vladimir Găitan, George Constantin şi George Mihăiță, în 1977, este distribuit în serialul TV „Toate pânzele sus!”, regia Mircea Mureșan, alături de Ion Besoiu, Ilarion Ciobanu şi Sebastian Papaiani, iar în 1978, este distribuit în “Iarba verde de acasă”, regia Stere Gulea, alături de Ion Caramitru.

În anul 1980 este distribuit în rolul Moroiu, în “Drumul oaselor”, regia Doru Năstase, alături de Florin Piersic şi Marga Barbu, în acelaşi an joacă rolul bunicului în „Dumbrava minunată”, regia Gheorghe Naghi, alături de Diana Muscă şi Elena Drăgoi, şi a fost şi Luca Mavrodin, bunicul industriaşului Tudor Gheorghiu, în “Ultima noapte de dragoste”, regia Sergiu Nicolaescu, alături de Joanna Pacula şi Vladimir Găitan.

În 1984, Ernest Maftei este Moş Timofte în “Cireşarii”, regia Adrian Petringenaru, alături de Ion Marinescu şi Petre Gheorghiu-Dolj, şi în acelaşi an jocă în “Muşchetarii în vacanţă”, regia Savel Stiopul, alături de Coca Andronescu.

În 1986, joacă rolul sculptorului Constantin Brâncuşi în pelicula “Brâncuşi” (- „Cioplitorul de suflete”), regia Grid Modorcea, în 1992, joacă rolul Moşului în “Tusea şi junghiul”, regia Mircea Daneliuc, alături de Olga Tudorache, în 1993, este distribuit în producţia „Trahir”, regia Radu Mihăileanu, iar în 1994, joacă în “Crucea de piatră – ultimul bordel”, regia Andrei Blaier, alături de Gheorghe Dinică, Coca Bloos şi Florina Cercel.

În 2004, a jucat rolul bunicului lui Modigliani, în producţia „Modigliani”, de Mick Davis, alături de actorii Andy Garcia şi Elsa Zylberstein, iar în anul 2006, a jucat în ultmul său film, „Păcală se întoarce”, regia Geo Saizescu, alături de Denis Ștefan, Anemona Niculescu şi Sebastian Papaiani. Acestea sunt doar câteva din cele peste 225 de filme sau prodcţii TV în care actorul a jucat, fie că este vorba despre creaţii româneşti, franceze, germane sau japoneze.

Ziarul Dimineaţa, 9 iunie 2004

În noaptea de 21 decembrie 1989, Ernest Maftei a participat la manifestaţia anticomunistă de la Piaţa Universităţii din Bucureşti, după ce a lăsat familiei un bilet cu următoarele versuri, pentru cazul în care nu s-ar mai fi întors:

„În lutul greu din care am plecat

Am frământat simţire.

Din ură am clădit iubire.

Între seninul din Înalt

Şi jalnicul de jos

Mereu m-am întors

În lutul greu din care am plecat.

N-am fost învins, dar nici n-am câştigat.

Mi-e barba albă, încâlcită, roasă.

Părinte, o să vin curând acasă”.

În acea noapte, aflat la baricada de la „Intercontinental”, actorul a reușit să ia dintr-un TAB două automate AK-47, cu care, a doua zi, a pătruns în clădirea Comitetului Central al P.C.R după fuga cuplului Ceaușescu.

Imediat după Revoluţie, în perioada regimului lui Ion Iliescu, „Bădia” a suferit persecuții mai mari decât în perioada lui Ceaușescu.

Poate şi de aceea, Ernest Maftei a fost o prezenţă permanentă la manifestațiile de stradă din acea perioadă, îndemnând tineretul să lupte împotriva comuniștilor care își consolidau puterea.

Flacăra nr.3 /2000

În perioada „mineriadei” din 1990, la 14 iunie, Ernest Maftei a fost ridicat de acasă de cinci indivizi deghizaţi în mineri, a fost bătut și aruncat pe malul Dâmboviței, unde a zăcut inconștient circa șapte ore, înainte de a fi salvat de un trecător care l-a recunoscut și l-a transportat la urgență la spital.

E posibil ca soţia sa să-şi fi găsit sfârşitul, în urma unui infarct, şi din cauza persecuțiilor la care a fost supus Ernest Maftei.

În august 1991, postul de radio german Deutsche Welle făcea publică o listă a celor mai  periculoși oameni anticomuniști realizată de autoritățile de la București, în vremea totalitarismului. Ernest Maftei dădea o replică savuroasă la această ştire: „Hai că-s porci! Tocmai pe locul cinci și nu pe primul?”…

În anul 1994 i se publică volumul de versuri „Autografe”.

În anul 1995, a devenit membru al partidului „Pentru patrie”, alăturându-se camarazilor săi împreună cu care luptase și suferise în închisori.

A scris piese de teatru, precum „Răzeşii lui Bogdan”, în 1958, şi este autorul unor remarcabile epigrame, figurând şi în “Enciclopedia epigramiştilor romani” a lui Giuseppe Navarra.

A avut şi propria emisiune tv, „Ferma”, difuzată în fiecare duminică la TVR2.

A refuzat oferta de a juca într-o telenovelă românească, în ciuda onorariului impresionant de 300 euro pe zi, considerând-o o producţie mediocră.

A refuzat premiul „Cel mai bun român” pe anul 2005, pe motiv că între cei nominalizaţi se numărau personaje sumbre ale politicii ultimilor 16 ani şi pseudovedete ale emisiunilor TV de nivel submediocru, aşa cum declara actorul.

Pentru realizările sale artistice remarcabile i s-au decernat mai multe premii şi distincţii, printre care premiul UCIN la aniversarea a 50 de ani de cinematografie şi diploma Uniunii Autorilor şi Realizatorilor de Film din România, pentru „contribuţia la dezvoltarea artei şi culturii naţionale”.

De asemenea, în iunie 2004, Preşedinţia României l-a decorat cu Meritul Cultural în grad de Mare Ofiţer.

Se spune că, în anii săi de glorie, făcea şi câte opt filme pe an, iar onorariul pentru un rol ajunsese să depăşească 40.000 de lei.

A fost un mare admirator al farmecului feminin şi a fost căsătorit o singură dată – şi-a cunoscut soția în primul an de facultate -,  având un fiu, Gheorghe (Gheorghiță) Maftei, devenit un artist plastic cunoscut.

În anul 2006, actorului i se descoperă un cancer pulmonar la plămânul stâng, în fază terminală. El a fost supus unui tratament cu citostatice dar, din păcate, tumoarea fusese descoperită prea târziu.

Actorul Ernest Maftei a plecat la Domnul, la vârsta de 86 de ani, la 19 octombrie 2006, la ora 5:00, la Spitalul Militar, în urma unei insuficienţe respiratorii.

Ernest Maftei îşi găseşte odihna veşnică la Cimitirul Bellu din Bucureşti.

La despărţirea de Ernest Maftei, actorul şi regizorul Sergiu Nicolaescu remarca: „A fost un actor de excepţie. A avut foarte mult de suferit din cauza regimului. A făcut şi închisoare. A dovedit o loialitate şi o cinste deosebită faţă de film şi teatru. Cred că a iubit mai mult filmul şi mă simt onorat că a jucat în foarte multe producţii realizate de mine. E zguduitoare vestea dispariţiei.”

Despre actor, prietenul său de-o viaţă, Colea Răutu, declara: „Mi-a fost ca un frate. Amândoi am venit în Capitală din provincie şi de atunci am fost de nedespărţit. Nu l-am văzut niciodată supărat sau trist, era un gospodar desăvârşit, dar mai presus de toate – un actor adevărat şi un poet bun.”

 

SHARE
 

Eurofrutas Temporar

Alte stiri din Film

Ultima oră