Decizia Comisiei Europene din 26 ianuarie de a clasifica WhatsApp drept o platformă online foarte mare marchează un alt progres clar în extinderea controlului Bruxelles-ului asupra sferei digitale, conform European Conservative
Invocând Legea serviciilor digitale (DSA), Comisia a supus unul dintre cele mai utilizate instrumente de comunicare din Europa unei supravegheri mai stricte. Această măsură a redeschis o veche problemă nerezolvată: până unde poate merge reglementarea digitală înainte de a începe să erodeze libertatea de exprimare?
Declanșatorul este un prag tehnic. Funcția „Canale” a WhatsApp ajunge acum la peste 45 de milioane de utilizatori lunari în UE, împingând platforma în categoria de risc maximă a DSA. Această desemnare vine cu noi obligații grele, inclusiv evaluări detaliate ale riscurilor, rapoarte de transparență și controale extinse ale conținutului. Meta are la dispoziție patru luni – până la jumătatea lunii mai 2026 – pentru a se conforma.
Funcționarii Comisiei doresc să minimizeze impactul. Ei insistă că mesajele private rămân în afara domeniului de aplicare. Numai „Canalele”, descrise ca instrumente de difuzare unidirecționale, intră sub incidența noilor norme. Vicepreședintele Comisiei, Henna Virkkunen, s-a străduit să sublinieze această distincție.
Cu toate acestea, experiența sugerează că astfel de limite sunt rareori respectate. Odată ce autoritățile de reglementare stabilesc un punct de sprijin juridic, supravegherea tinde să se extindă în mod discret în timp, cu puține dezbateri publice și și mai puțină vizibilitate.
Adevărata semnificație a deciziei rezidă în modul în care DSA definește „riscurile sistemice”. Termenul depășește cu mult conținutul ilegal. Acesta acoperă, de asemenea, preocupări vag definite, precum amenințările la adresa democrației, integritatea alegerilor sau drepturile fundamentale. Conform legii, platformele trebuie să identifice și să neutralizeze aceste riscuri sub supravegherea directă a Comisiei.
În efect, acest lucru transformă companiile private în gardieni ai dezbaterii publice. Li se cere să controleze discursul în conformitate cu criterii politice pe care nu le-au stabilit, în timp ce operează prin procese care rămân în mare parte opace. Pentru critici, aici libertatea de exprimare începe să pară periculos de condiționată.
Desemnarea WhatsApp se încadrează, de asemenea, într-un model familiar. Propunerile directe de „control al chat-ului” au fost blocate în repetate rânduri din cauza rezistenței publice și parlamentare. În loc să renunțe la idee, Bruxelles a continuat să o urmărească prin alte mijloace. Când o cale este blocată, alta se deschide în liniște. Rezultatul este o înăsprire constantă a controlului fără un mandat democratic clar.
Toate acestea vin într-un moment delicat. Încrederea publicului în instituțiile UE este deja pusă la încercare. Cu toate acestea, în timp ce Comisia se prezintă ca un gardian al libertății de exprimare, ea continuă să promoveze cadre juridice care încurajează supravegherea, autocenzura și restrângerea discursului acceptabil.
Avertismentele venite din partea juriștilor, a grupurilor pentru libertăți civile și a utilizatorilor obișnuiți nu au reușit să încetinească acest elan. Pentru milioane de oameni care se bazează pe platforme precum WhatsApp pentru a comunica și a se informa în afara mass-mediei mainstream, îngrijorarea nu mai este abstractă. Ea devine din ce în ce mai personală.
