Sub paravanul unor intenții nobile și al rezolvării unor crize reale, Uniunea Europeană pune bazele unei transformări profunde a spațiului virtual. De la introducerea monedei euro digitale și până la sistemele de verificare a vârstei sau controversatul proiect „Chat Control”, măsurile luate de Bruxelles sunt prezentate public ca soluții izolate pentru protecția minorilor sau independența economică. Totuși, privite în ansamblu, aceste straturi legislative succesive nu fac decât să contureze o realitate îngrijorătoare: o infrastructură centralizată de control, capabilă să redefiniască radical noțiunile de viață privată și libertate în Europa digitală de mâine, scrie Atlantico
Bruxelles-ul prezintă euro digital, verificarea vârstei și „Chat Control” ca soluții distincte la probleme reale; totuși, privite în ansamblu, aceste măsuri scot în evidență cine controlează, de fapt, infrastructura digitală care ne modelează viața de zi cu zi în Europa.
Uniunea Europeană construiește arhitectura digitală de mâine. Nu o face dintr-o singură bucată și nici prin intermediul unei legi unice, ci prin straturi succesive: plăți, identitate, verificarea vârstei, moderarea conținutului și comunicațiile private. O progresie pas cu pas, pentru a evita declanșarea semnalelor de alarmă.
Fiecare element nou al sistemului este însoțit de o justificare greu de respins de la bun început. Euro digital este prezentat ca o garanție a suveranității monetare. Verificarea vârstei este justificată prin protecția copilului. „Chat Control” se înscrie în lupta împotriva abuzurilor sexuale asupra minorilor. Problema nu rezidă atât în fiecare măsură luată izolat, cât în logica cumulativă din spatele lor.
O analiză recentă a euro digital a pus problema în termeni strategici: în secolul al XXI-lea, suveranitatea nu mai depinde exclusiv de teritoriu, de apărare sau de instituțiile politice, ci de controlul infrastructurilor care permit economiei să funcționeze. Articolul înscrie euro digital în această căutare europeană a autonomiei față de sistemele de plată private sau non-europene, fie că vorbim de Visa și Mastercard, fie de Apple Pay și Google Pay.
Europa trebuie să își reducă dependențele externe. Niciun bloc de anvergură nu își poate lăsa sistemele de plată, energia, materiile prime sau rețelele tehnologice în mâini străine. Cu toate acestea, aceeași dinamică își schimbă natura atunci când trece din domeniul monetar în cel al identității și al vieții private.
Aici apare riscul a ceea ce experții numesc „devierea obiectivelor” (*mission creep*): un instrument creat pentru un scop legitim ajunge să fie extins la alte utilizări.
Comisia Europeană a anunțat în aprilie că noua sa aplicație de verificare a vârstei este gata pentru a fi implementată. Aceasta le va permite utilizatorilor să își dovedească vârsta atunci când accesează platforme digitale, va putea fi configurată cu ajutorul unui pașaport sau al unui act de identitate, iar unele state membre plănuiesc deja să o integreze în portofelele lor naționale de identitate digitală.
Din nou, argumentul oficial este întemeiat: protejarea minorilor împotriva conținutului dăunător, a designului de tip adictiv, a hărțuirii și a prădătorilor sexuali. Nimeni nu contestă necesitatea de a acționa. Întrebarea este ce fel de infrastructură se creează pentru a atinge acest obiectiv.
„Chat Control” mută această dezbatere în sfera cea mai intimă: cea a comunicațiilor private. Pe 2 iulie, Consiliul UE și-a adoptat poziția ce vizează restabilirea unei măsuri provizorii care le permite furnizorilor de servicii să detecteze și să șteargă voluntar conținutul pedopornografic, în așteptarea negocierii unui cadru legislativ permanent. Consiliul recunoaște el însuși că este vorba despre o derogare de la regulile de protecție a datelor în domeniul comunicațiilor electronice. Ceea ce, timp de ani de zile, a justificat impunerea de amenzi, este acum dat la o parte în numele centralizării și al controlului.
Aceste evoluții succesive, desfășurate în numele protecției copilului, ar putea duce la crearea unei infrastructuri de supraveghere digitală care amenință viața privată și libertatea de comunicare.
Mai întâi, o excepție pentru minori. Apoi, o excepție pentru infracțiunile cu caracter sexual. Ulterior, terorismul. Mai târziu, discursul de ură sau dezinformarea. În cele din urmă, orice categorie pe care puterea politică ar califica-o drept un risc pentru ordinea publică. Nu este necesar să atribuim intenții autoritare Bruxelles-ului pentru a sublinia acest pericol: infrastructurile supraviețuiesc intențiilor celor care le-au creat.
Euro digital ridică problema controlului banilor. Verificarea vârstei o pune pe cea a controlului accesului. „Chat Control” ridică întrebări cu privire la cine poate examina conversațiile private. Luate separat, fiecare dezbatere pare să țină de domeniul tehnic. Însă privite în ansamblu, ele conturează o cu totul altă realitate.
Alunecarea funcțională nu are nevoie de o revoluție. Îi sunt suficiente răbdarea, infrastructura și pretextele bune. Iar Bruxelles-ului nu-i lipsesc acestea din urmă.
