În timp ce conflictul din Ucraina intră într-o nouă fază critică, linia frontului a devenit scena celei mai rapide competiții tehnologice din istoria modernă. Într-un articol publicat în The Washington Post, Eric Schmidt, fostul director executiv al Google, implicat direct în dezvoltarea de tehnologii militare de ultimă generație pentru armata ucraineană, trage un semnal de alarma critic după cea mai recentă vizită a sa pe front. Schmidt avertizează că ingeniozitatea și viteza de inovație ale Kievului nu mai sunt suficiente în fața strategiei de « război total » adoptate de Moscova. Potrivit acestuia, Rusia își mobilizează masiv industria pentru a depăși Ucraina prin volum de producție, iar Occidentul trebuie să își pună rapid la dispoziție propria capacitate industrială pentru a preveni un dezastru pe câmpul de luptă.
Rusia își schimbă strategia pentru a anula avantajele Ucrainei pe câmpul de luptă.
- Eric Schmidt este fost CEO și președinte executiv al Google și președinte al Special Competitive Studies Project.
Într-o noapte din această vară, în timp ce eu și colegii mei călătoream cu trenul din estul Ucrainei spre Kiev, am primit avertizări că zeci de rachete balistice rusești se îndreptau spre noi. Am ajuns în gară la Kiev și ne-am alăturat mulțimilor care se grăbeau spre adăposturile subterane. În câteva minute, mai multe explozii au răsunat în apropiere pe măsură ce rachetele cădeau, zguduind stația de tren în care ne ascundeam. Sute de pasageri erau înghesuiți acolo cu noi, mulți dintre ei familii cu copii, toți așteptând să se oprească atacul rusesc.
Am călătorit în Ucraina pe tot parcursul acestui război lung cu Rusia, ajutând armata ucraineană să dezvolte tehnologii de ultimă generație pentru câmpul de luptă. Însă am plecat din această ultimă vizită mai îngrijorat decât oricând de la primele zile ale invaziei.
Rusia devine mult mai pricepută în purtarea acestui conflict, iar Washingtonul trebuie să recunoască faptul că aceasta se îndreaptă spre o strategie de război total, mobilizându-și fabricile și resursele umane pentru a bombarda Ucraina până la capitulare. Înfrângerea Rusiei necesită acum mai mult decât un simplu transfer de arme. Ucraina va avea nevoie ca Occidentul să își mobilizeze resursele colective la o scară suficientă pentru a depăși capacitatea de producție a inamicului și pentru a rezista mai mult decât acesta.
În cea mai mare parte a conflictului, marele avantaj al Ucrainei a fost capacitatea sa de a se adapta și de a inova. Rusia avea mai mulți soldați, mai mulți bani și o bază industrială mult mai mare, însă inginerii ucraineni inventivi puteau să dezvolte o nouă armă sau un nou sistem, să îl testeze pe linia frontului și să îl modifice în doar câteva săptămâni. Rețelele sale descentralizate de soldați, ingineri și companii de tehnologie militară iterau mai rapid decât putea ține pasul birocrația militară greoaie a Rusiei.
Acest avantaj se diminuează rapid. Când Ucraina a dezvoltat interceptoare care puteau distruge roiurile de drone Shahed ale Rusiei, Rusia s-a adaptat, trimitând pe teren drone Shahed mai rapide, cu motoare cu reacție, care sunt mult mai greu de interceptat. Rusia este în proces de a desfășura o constelație de sateliți care să rivalizeze cu Starlink, pe care unitățile ucrainene de drone o folosesc pentru a lovi forțele ruse din Ucraina ocupată. Ani de zile, strategia Kremlinului a constat în aruncarea masei industriale peste inovația ucraineană, dar acum combină această masă industrială cu propriile sale inovații.
În Ucraina am văzut un câmp de luptă care ar fi fost de neconceput când a început acest război. Comandanții stau adânc în subteran, monitorizând fluxurile senzorilor video, în timp ce mii de vehicule fără echipaj efectuează cercetare, livrează provizii și vânează soldați și vehicule. Mișcarea la suprafață a devenit aproape sinucigașă. În proporție de 80% din pierderile Ucrainei au loc atunci când trupele se deplasează între poziții. Odată ce ajung pe linia frontului, unii rămân sub pământ timp de luni de zile, deoarece expunerea este extrem de periculoasă.
Cu toate acestea, acest război este departe de a fi static. Implică cea mai rapidă competiție tehnologică la care am asistat vreodată. O dronă poate fi extrem de eficientă când este introdusă și poate deveni inutilă în câteva luni. Inamicul poate schimba frecvențele radio pe care le folosește, poate construi un bruiaj sau un interceptor mai rapid ori își poate modifica tacticile în alt mod. Iar apoi ciclul de adaptare începe din nou.
Ucraina excelează în acest proces, însă inovația singură nu poate rezolva problema extinderii producției pentru a satisface cerințele uriașe ale unui război de mare intensitate. Am vorbit cu comandanți care știu ce trebuie să facă pentru a-i opri pe ruși, dar le lipsesc sistemele necesare. Unul dintre ei mi-a spus că unitatea sa a încetat să mai caute ținte deoarece nu aveau suficiente drone pentru a le lovi pe toate cele pe care le identificaseră deja. Aceasta este o caracteristică centrală a războiului de astăzi. O dronă strălucită produsă în sute de exemplare este interesantă, dar o dronă bună produsă în sute de mii de exemplare este cea care va schimba cursul războiului.
Rusia se mobilizează pentru un război total. Ia în calcul o nouă mobilizare masivă de trupe, pe care Ucraina o așteaptă în această toamnă, și își construiește capacitatea industrială de a produce arme în cantități extraordinare. Ucraina nu poate egaliza o astfel de capacitate enormă prin forțe proprii. Iarna care urmează va fi critică. Rusia exploatează deja lipsa apărării anti-rachetă balistică a Ucrainei pentru a lovi centrale electrice și stații de transformare, având scopul de a cufunda în curând poporul ucrainean în întuneric, frig și suferință.
Ucraina are inginerii, hotărârea și spiritul de inovație pentru a duce acest război total. Ceea ce îi lipsește este scara industrială pe care doar partenerii săi occidentali o pot furniza. Ucraina are nevoie urgentă de interceptoare, muniție și arme de atac cu rază lungă de acțiune, alături de investiții pentru extinderea propriei capacități de producție. Occidentul ar trebui să trateze industria de apărare a Ucrainei ca pe o extensie a propriei industrii, coproducând arme, eliminând blocajele din lanțurile de aprovizionare și asigurându-se că comandanții ucraineni nu trebuie să își raționalizeze niciodată țintele.
Armata Ucrainei, călită în luptă și incredibil de letală, făurește în fiecare zi viitorul războiului pe linia frontului. Integrându-se mai strâns cu aceasta, armatele occidentale pot ajuta la asigurarea victoriei Ucrainei, pot asimila lecțiile critice obținute cu greu în războiul modern și pot consolida ordinea internațională împotriva amenințărilor care vor defini deceniile viitoare.
Când amenințarea imediată a trecut în acea noapte în Ucraina, am părăsit adăpostul subteran. Rusia lansase zeci de rachete de croazieră, precum și rachete balistice și hipersonice asupra Kievului în acea noapte; 17 persoane au fost ucise și peste 40 au fost rănite, victimele fiind scoase de sub dărâmăturile unei școli și ale unui spital de copii. De mai bine de patru ani, Ucraina a încasat lovituri care ar fi doborât multe țări. Refuză să renunțe.
Dar lăudarea rezilienței ucrainene nu este o strategie, iar curajul singur nu îi poate apăra orașele și nu îi poate câștiga războiul. Ucraina a cumpărat Occidentului patru ani cu sângele soldaților săi și cu ingeniozitatea inginerilor săi. Nu o putem lăsa să înfrunte încă o iarnă singură sub bombardamentele rusești.
