La scurt timp după anularea procesului din cauza imposibilității juriului de a ajunge la un verdict unanim, apărarea lui Lindsay Clancy a solicitat oficial achitarea clientei sale. Acuzată că și-a strangulat cei trei copii, printre care un bebelus de 8 luni, femeia de 36 de ani susține prin intermediul avocatului său că nu își amintește faptele din cauza unei psihoze postpartum severe, în timp ce procurorii continuă să susțină ipoteza unei crime premeditate, scrie Le Figaro. Femeia locuia împreună cu soțul și cei trei copii ai lor în micul oraș de coastă Duxbury, din regiunea Boston. După nașterea ultimului copil, în mai 2022, ea a căzut treptat într-o depresie profundă, fără ca o patologie clară să fie stabilită de medicii care o îngrijeau. Intr-o zi și-a strangulat pe rând, în subsolul casei, copiii de cinci ani, trei ani și opt luni, folosind benzi elastice de fitness. Ulterior, a încercat să se sinucidă înghițind pastile, tăindu-și venele și aruncându-se de la fereastra primului etaj. Suferind o leziune a măduvei spinării, ea este astăzi paralizată de la brâu în jos.
Avocatul lui Lindsay Clancy, acuzată că și-a ucis cei trei copii în Statele Unite, a cerut marți unui judecător să o declare nevinovată, în urma unui proces intens mediatizat în care juriul nu a reușit să ajungă la un verdict unanim. Kevin Reddington a pus la îndoială credibilitatea mărturisirilor clientei sale, susținând că «i s-a povestit ce s-a întâmplat» din cauză că ea nu își amintea nimic. În timpul procesului, el nu a negat faptele imputate femeii de 36 de ani, ci a încercat să demonstreze că aceasta suferea de psihoză postpartum și nu putea fi trasă la răspundere penală. Avocatul apărării a denunțat, de asemenea, o «anchetă dezastruoasă» și a invocat «lipsa totală de probe care să poată convinge un jurat rațional». Procurorul Jennifer Sprague a calificat această solicitare drept un «argument ridicol». Judecătorul William Sullivan, de la tribunalul din Plymouth, de lângă Boston, nu a pronunțat o decizie imediată.
Următoarea audiere pe 2 noiembrie
O nouă audiere este programată pentru data de 2 noiembrie. Atunci se va dezbate o altă cerere a apărării privind clasarea definitivă a dosarului. Aceasta vizează validitatea deciziei judecătorului de a anula procesul după eșecul deliberărilor, în cursul cărora unul dintre cei 12 jurați s-a opus declarării nevinovăției lui Lindsay Clancy pe motive psihiatrice. Procuratura se opune divulgării de informații suplimentare despre cele șapte zile de deliberări, considerând că acest lucru ar avea un «efect de descurajare» asupra juriilor populare. De asemenea, acuzarea nu și-a exprimat oficial intenția de a o rejudeca sau nu pe acuzată, care riscă închisoarea pe viață pentru că și-a strangulat copiii în vârstă de cinci ani, trei ani și opt luni.
Internată într-o unitate psihiatrică, femeia a declarat, printre altele, că o voce i-a ordonat să își ucidă copiii. Ea se deplasează în scaun cu rotile după ce a încercat să se sinucidă ulterior faptei. În fața instanței, psihiatrii și apropiații — inclusiv fostul ei soț și tatăl copiilor — au descris starea ei de suferință extremă. Din contră, acuzarea susține că Lindsay Clancy a acționat cu premeditare și era capabilă să înțeleagă consecințele gestului său. Acest caz a stârnit dezbateri aprinse în Statele Unite. Numeroase femei i-au oferit sprijinul, încercând să sensibilizeze opinia publică cu privire la psihoza postpartum, o afecțiune care afectează una până la două femei din 1 000 de nașteri, conform asociațiilor de profil.
Cazul Lindsay Clancy o nouă bătălie în războaiele culturale din Statele Unite?
Procesul acestei mame care și-a ucis cei trei copii a provocat o avalanșă de comentarii intens politizate în ultimele săptămâni, pe fundalul dezbaterilor transmise în direct la televiziune, conform legilor din statul Massachusetts, unde este judecată fosta asistentă medicală. Faptele, de o cruzime tulburătoare, sunt clar stabilite: Lindsay Clancy, în vârstă de 36 de ani, a recunoscut că și-a ucis cei trei copii prin strangulare.
Cu toate acestea, apărarea a cerut achitarea, invocând starea de tulburare a tinerei mame, care ar fi suferit de psihoză postpartum după nașterea celui de-al treilea copil. Lindsay Clancy a stârnit, mai presus de toate, un val de empatie fără precedent. De pe 27 iulie, prima zi a procesului, sute de femei purtând tricouri roz s-au adunat în fața tribunalului pentru a o susține. Aceste susținătoare neașteptate văd în infanticid simptomul unui sistem de sănătate deficient, care nu a știut să observe și să trateze suferința unei tinere mame.
Această compasiune a stârnit, în replică, indignarea multor comentatori, în special conservatori. Aceștia au denunțat derapajele unei ideologii contemporane care exonerează de răspundere, invocând boala mentală pentru a justifica cele mai grave infracțiuni și transformând o criminală într-o victimă. Astfel, opinia publică s-a lăsat acaparată de detaliile macabre pe care justiția le-a expus timp de cinci săptămâni pentru a reconstitui mecanica crimei și pentru a răspunde la dificila întrebare a răspunderii penale: i-a anulat starea mentală discernământul în momentul faptelor? Într-un caz rar întâlnit, juriul format din nouă femei și trei bărbați nu a reușit, după o săptămână de deliberări, să ajungă la un verdict unanim. Prin urmare, judecătorul a pronunțat vineri anularea procesului.
Clancy locuia împreună cu soțul și cei trei copii ai lor în micul oraș de coastă Duxbury, din regiunea Boston. După nașterea ultimului copil, în mai 2022, femeia a căzut treptat într-o depresie profundă, fără ca o patologie clară să fie stabilită de medicii care o îngrijeau. Cu patru luni înainte de tragedie, un psihiatru i-a diagnosticat o tulburare de anxietate. Pe măsură ce starea i se degrada, Lindsay Clancy s-a prezentat de mai multe ori la urgențe, având gânduri suicidare. I s-a prescris o serie întreagă de antidepresive, iar la sfârșitul lunii decembrie a fost internată într-un spital de psihiatrie.
Vina atribuită sistemului de sănătate
La externare, câteva zile mai târziu — cu o lună înainte de crimă —, tânăra mamă a efectuat căutări tulburătoare pe internet: „Unde se află artera carotidă?”, „Cum să îți tai gâtul pentru a muri?”, „Se pot dezactiva airbagurile la o Kia Sorento?”, „Se poate vindeca un sociopat?”. Cu toate acestea, psihiatra ei nu a detectat niciun semn de psihoză, nici măcar la consultația din ajunul tragediei. A doua zi, femeia a așteptat ca soțul ei să plece de acasă la sfârșitul după-amiezii. Apoi, și-a strangulat pe rând, în subsolul casei, copiii de cinci ani, trei ani și opt luni, folosind benzi elastice de fitness. Ulterior, a încercat să se sinucidă înghițind pastile, tăindu-și venele și aruncându-se de la fereastra primului etaj. Suferind o leziune a măduvei spinării, ea este astăzi paralizată de la brâu în jos.
Avocații ei au conturat portretul unei soții iubitoare și al unei mame devotate. Aceștia au invocat o criză psihotică — femeia declarând că a auzit o voce masculină care i-a ordonat cu autoritate să își ucidă copiii și apoi să se ucidă pe sine. De asemenea, au acuzat medicii de gfeșeli în gestionarea cazului, prin administrarea excesivă de medicamente: în lunile dinaintea crimei, tinerei femei i se prescriseseră cel puțin 13 tratamente psihiatrice diferite. „Striga după ajutor, atât acasă, cât și în cadrul sistemului medical, dar nu i s-au oferit decât medicamente și trimiteri la alți specialiști...”, a declarat la bară Nicole Kumi, specialistă în sănătate mentală postpartum.
Un val de compasiune
Adoptând aceeași perspectivă, o întreagă comunitate de mame s-a adunat în fața palatului de justiție încă de la începutul procesului, unele purtându-și copiii în brațe, pentru a o apăra pe presupusa autoare a faptelor. Această mișcare de sprijin s-a extins și pe rețelele sociale, devenind o tendință pe TikTok sub denumirea „Same, Lindsay” („Și eu, Lindsay”), unde mamele s-au filmat alături de propriii copii, uneori în lacrimi, vorbind despre dificultățile maternității și despre suferința postpartum. Acest val de compasiune a dus chiar la strângerea unei sume de peste un milion de dolari într-o colectă online destinată părinților lui Lindsay Clancy.
„Am ajuns în punctul în care, atunci când o psihopată își ucide copiii în subsol, o majoritate a femeilor de pe rețelele sociale simte imediat o formă de apropiere față de ea”, a criticat influencerașul conservator Matt Walsh în publicația Daily Wire, văzând în această empatie simptomul unei epoci marcate de relativism. Alții au acuzat un context cultural american în care maternitatea ar fi respinsă, aruncând vina pe deceniile de feminism. Totuși, această lectură intens politizată nu a fost împărtășită de toți comentatorii. Publicația conservatoare Washington Examiner a făcut apel într-un editorial la evitarea transformării cazului într-o bătălie culturală.
O veche dezbatere juridică
Dincolo de amploarea susținerii populare, dezbaterea rămâne în primul rând una juridică, vizând problema răspunderii morale în fața legii. Această dilemă nu este nouă și s-a aflat deja în centrul altor cazuri răsunătoare. În 2002, în Texas, o altă mamă a fost judecată pentru uciderea prin înecare a celor cinci copii ai săi. Juriul a declarat-o nevinovată pe caz de lipsă de discernământ (alienare mentală), considerând că tulburarea mentală postpartum de care suferea nu îi permitea să înțeleagă natura faptelor sale. Deși achitată, ea nu a părăsit tribunalul în libertate, fiind internată ulterior într-o unitate psihiatrică de maximă securitate.
O fostă colegă asistentă medicală îi povestise la un moment dat lui Lindsay Clancy despre acest caz, însă Clancy nu îl cunoștea. „I-am explicat despre ce era vorba. A început să plângă și a spus: «Cum ar putea o mamă să își facă rău propriilor copii?»”, a mărturisit colega ei în fața instanței. Pentru acuzare, însă, nu există nicio îndoială că femeia avea deplinătatea facultăților mentale în momentul faptelor și putea distinge binele de rău. O dovadă adusă de procurori este faptul că tânăra mamă și-a trimis soțul la cumpărături, calculând în prealabil timpul necesar pentru traseu. De asemenea, acuzarea a subliniat că mama a început uciderea copiilor cu cel mai mare dintre ei, probabil pentru a preveni o eventuală opoziție din partea acestuia.
