După un eșec electoral fără precedent în Saxonia-Anhalt și ascensiunea spectaculoasă a extremei drepte, Uniunea Creștin-Democrată (CDU) se pregătește pentru un nou test decisiv. Scrutinele de duminică din Berlin și Mecklenburg-Pomerania Inferioară amenință să adâncească criză politică din Germania și să destabilizeze definitiv mandatul cancelarului Friedrich Merz, a cărui cota de popularitate s-a prăbușit la niveluri istorice, scrie Le Figaro
După eșecul usturător din Saxonia-Anhalt și triumful AfD, CDU se teme de noi rezultate catastrofale la Berlin și în Mecklenburg-Pomerania Inferioară. O nouă serie de înfrângeri l-ar fragiliza și mai mult pe cancelar... mergând poate până la punctul de la care nu mai există cale de întoarcere.
Alegerile regionale din septembrie au ajuns la rundele doi și trei. Duminică, la două săptămâni după scrutinul din Saxonia-Anhalt, locuitorii din Berlin și Mecklenburg-Pomerania Inferioară sunt chemați la urne pentru a-și alege primarul, respectiv premierul regional (Ministerpräsident) pentru următorii cinci ani. Deși niciuna dintre aceste confruntări nu se anunță la fel de crucială ca cea din Saxonia-Anhalt, ele au loc într-un context extrem de tensionat și sunt urmărite cu atenție atât în Germania, cât și în străinătate. Privirile sunt ațintite mai ales spre Cancelaria Federală, unde șeful guvernului, Friedrich Merz (CDU), se află sub o presiune uriașă.
Pe 6 septembrie, la Magdeburg, capitala regională a Saxoniei-Anhalt, liderii și militanții AfD sărbătoreau cu entuziasm la Teatrul Vechi, în timp ce membrii CDU privesc încremeniți de uimire dezastrul electoral de la hotelul Maritim. Cu 43,8% din voturi, partidul fondat în 2013 obținea cel mai bun scor din istoria sa la alegerile regionale, fără a reuși totuși să obțină majoritatea absolută în parlamentul regional. De atunci, capul de listă Ulrich Siegmund poartă negocieri intense pentru a smulge această majoritate și a deveni premier regional — o premieră absolută.
În paralel, campaniile din capitala federală și din „Meck-Pom” au intrat în linie dreaptă. În fundal se aud aceleași întrebări apăsătoare: se va produce oare „efectul de domino” la care spera Ulrich Siegmund în campanie? După ce a mărșăluit prin Saxonia-Anhalt, va mătura „valul albastru” și celelalte landuri? Va fi eșecul CDU din Saxonia-Anhalt urmat de pierderea „primăriei roșii” din Berlin și de un naufragiu electoral în Mecklenburg-Pomerania Inferioară? Va fi capitala federală condusă pentru prima dată de o primăriță din tabăra stângii radicale? Va trebui să așteptăm duminică, ora 18:00, pentru a afla. Însă ultimele sondaje conturează deja câteva răspunsuri.
La Berlin, o cursă electorală extrem de strânsă
La Berlin, după șapte ani de coaliție SPD - Verzi - Die Linke, CDU și SPD guvernează împreună orașul-stat din aprilie 2023, sub conducerea primarului conservator Kai Wegner. Însă nu el este cel care conduce actuala campanie a CDU. Prins într-un scandal legat de pana masivă de curent din ianuarie, provocată de un incendiu intenționat — politicianul își luase o pauză de tenis în plină criză și a mințit ulterior în legătură cu apelurile efectuate în acea zi —, acesta a renunțat în iulie la poziția de cap de listă.
Preluarea ștafetei i-a revenit lui Stefan Evers, responsabilul pentru finanțe. El întrunește în prezent 20% din intențiile de vot, fiind clasat imediat în spatele candidatei Die Linke, Elif Eralp (22%). La 18%, respectiv 15%, se situează AfD și Verzii, în timp ce SPD se află pe locul al cincilea, cu doar 12%. Alegerile din Berlin, axate mai degrabă pe teme locale decât federale — alegătorii indicând problema locuințelor ca fiind principala preocupare —, rămân extrem de deschise. Cele două coaliții vehiculate cel mai des sunt CDU - SPD - Verzi sau Die Linke - SPD - Verzi.
Totuși, valul de susținere pare să fie de partea candidatei Elif Eralp, „o figură populară ce întruchipează un profil tânăr, modern, multicultural, dar mai radical”, notează Jeanette Süss, cercetătoare la Comitetul de studii privind relațiile franco-germane (Cerfa) din cadrul Institutului Francez de Relații Internaționale (Ifri). Într-un raport de la începutul lunii septembrie, aceasta amintea că „o victorie a partidului Die Linke ar marca un moment istoric: niciodată o formațiune de stânga radicală nu a condus guvernul Berlinului”.
Naufragiu la orizont pentru CDU în „Meck-Pom”?
În Mecklenburg-Pomerania Inferioară, land rural de la Marea Baltică situat în nord-estul Germaniei, Alternative für Deutschland a condus mult timp în sondaje. Totuși, pe ultima sută de metri, formațiunea cotată acum cu 36% din voturi a fost devansată de SPD-ul premierului regional Manuela Schwesig (37%), care a profitat de popularitatea sa personală și a recuperat spectaculos în ultimele luni. Pe locul al treilea se află Die Linke, partenerul secundar din actuala coaliție de guvernare, cu 9% din opțiuni.
În schimb, CDU înregistrează scoruri dezastruoase în sondaje, prăbușindu-se la 6%. „Cel mai slab rezultat din istoria partidului datează din 1951, când a obținut 9% la Bremen. Acum riscă să coboare și mai jos”, explică Wolfgang Muno, profesor la Universitatea din Rostock. „Ținând cont de marja de eroare de două sau trei procente din sondaje, nu este nici măcar sigur că CDU va trece pragul de 5%” necesar pentru a intra în parlamentul regional.
Politologul identifică mai multe cauze ale prăbușirii. În primul rând, instabilitatea de la vârful organizației locale a CDU din ultimii ani. „Actualul președinte al filialei, Daniel Peters, este al cincilea lider regional al CDU în mai puțin de zece ani. În plus, este un politician puțin cunoscut”, comentează el. În al doilea rând, incapacitatea conservatorilor de a-și asuma noul rol de opoziție după alegerile regionale din 2021, când au pierdut guvernarea. „CDU nu a știut cum să gestioneze situația, nu a reușit să se impună ca o opoziție fermă și nu a venit cu un program concret”, adaugă Wolfgang Muno.
Val de nemulțumire la adresa lui Merz
Pentru majoritatea observatorilor, picătura care umple paharul nu vine din Mecklenburg, ci se revarsă direct de la Berlin. Nemulțumirea față de CDU la nivel federal, față de coaliția de guvernare și față de cancelarul Friedrich Merz este uriașă, subliniază la unison mai mulți politologi consultați de publicația Le Figaro. Nu mai puțin de 88% dintre germani se declară nemulțumiți de activitatea politicianului din Renania de Nord-Westfalia, aflat la putere doar din mai 2025. O cotație negativă „de-a dreptul catastrofală”, comentează aceiași experți.
„Dincolo de mizele locale, este un fapt obișnuit ca alegerile regionale să fie influențate de teme federale, iar alegătorii să voteze parțial «pentru» sau «împotriva» guvernului central”, amintește Carsten Koschmieder, profesor la Freie Universität din Berlin. „Un candidat reușește rar să scape de această tendință. Un exemplu este Manuela Schwesig, candidata SPD în Mecklenburg-Pomerania Inferioară, datorită cotei sale ridicate de popularitate ca premier regional.”
În aceste condiții, CDU decontează din plin valul de respingere atras de președintele său. Se mai poate menține Friedrich Merz la șefia Cancelariei până la finalul mandatului, programat în 2029? Deși șeful guvernului dă asigurări că nu are de gând să renunțe, presiunea asupra sa crește de la o zi la alta, inclusiv din interiorul propriului partid, iar scenariul unei schimbări de cancelar (Kanzlerwechsel) este vehiculat tot mai insistent.
De altfel, Merz a convocat o ședință de urgență a conducerii CDU duminică seară, la momentul afișării rezultatelor, și și-a Anulat vizita la New York prevăzută pentru săptămâna viitoare. Singura veste ceva mai bună dintr-o săptămână sumbră a fost declarația comună a celor opt premieri regionali ai CDU, care au făcut un apel la stabilitate și unitate: „Cetățenii pot avea încredere că le vom rezolva problemele. În calitate de premieri regionali, vrem și vom contribui la acest efort alături de cancelar.” Cu toate acestea, remarcă un bun cunoscător al scenei politice germane, „însăși apariția unei astfel de declarații spune multe... iar numele cancelarului nici măcar nu este menționat!”
Alegătorii altor formațiuni politice nu-i dau prea multe șanse septuagenarului. „Îi va fi greu să reziste până în 2029”, este de părere Jenny (35 de ani), prezentă la o adunare electorală a SPD la Rostock. „Dacă rezultatele de la Berlin și din Mecklenburg-Pomerania Inferioară vor fi dezastruoase, disputele se vor intensifica”, adaugă Wolfgang Muno. „Rămâne însă întrebarea: cine ar putea fi alternativa? Cine îl poate înlocui pe Friedrich Merz?” Presa germană vehiculează frecvent numele lui Hendrik Wüst, premierul CDU din Renania de Nord-Westfalia, și al lui Markus Söder, premierul CSU din Bavaria. Însă, concluzionează politologul, „până acum, nimeni nu a avut curajul să facă primul pas...”
