Ajutorul european acordat Ucrainei intră într-o fază critică. Cu un deficit bugetar urgent de 23 de miliarde de euro la Kiev și un cost zilnic al războiului evaluat la 165 de milioane de euro, Uniunea Europeană își vede propriile resurse financiare și stocuri militare sub o presiune fără precedent. În fața intensificării atacurilor rusești și a stocurilor epuizate de rachete antiaeriene, liderii europeni caută soluții de urgență pentru a evita un blocaj major în apărarea Ucrainei, scrie Le Figaro
În ultimele săptămâni au apărut tensiuni între Kiev și liderii Uniunii Europene cu privire la finanțarea necesarului civil și militar al Ucrainei. Guvernul ucrainean a tras un semnal de alarmă privind o „gaură” de 23 de miliarde de euro (27 de miliarde de dolari) în bugetul său, care ar trebui acoperită până la sfârșitul lunii octombrie pentru a putea continua să se apere în fața intensificării atacurilor sângeroase ale Rusiei.
De cealaltă parte, europenii — care au deblocat un împrumut de 90 de miliarde de euro pentru 2026 și 2027 destinat Kievului - se întreabă cu privire la natura exactă a acestui deficit, în timp ce ajutorul acordat Ucrainei este tot mai des contestat de partidele naționaliste, precum RN în Franța sau AfD în Germania.
Războiul din Ucraina costă 165 de milioane pe zi, potrivit German Marshall Fund. Președintele Volodimir Zelenski a dat asigurări vineri că cea mai mare parte a acestor fonduri este destinată achiziționării de drone sau rachete.
„O treime din această finanțare este alocată dronelor pentru lunile ianuarie, februarie și martie 2027”, a precizat acesta. „Iar dacă nu le comandăm în octombrie și noiembrie, ne vom confrunta cu dificultăți grave.” Uniunea Europeană desfășoară în prezent un audit al conturilor publice ucrainene pentru a încerca să clarifice situația. O transparență cu atât mai necesară cu cât guvernul și personaje din anturajul lui Zelenski au fost pătate de mai multe scandale de corupție în ultimele luni.
Criză de muniție antiaeriană
Printre cele mai urgente necesități se numără bateriile antiaeriene Patriot, care lipsesc pentru a contracara atacurile cu rachete balistice rusești și drone Shahed echipate cu turboreactoare — atacuri pe care apărarea ucraineană nu mai reușește să le doboare, cauzând pagube considerabile în rândul populației civile și asupra infrastructurii esențiale a țării.
Războiul din Orientul Mijlociu a golit stocurile de rachete Patriot, produse de firma americană Raytheon. Europenii finanțează achiziția acestor baterii de interceptoare PAC-3 din Statele Unite prin intermediul mecanismului NATO PURL (Prioritised Ukraine Requirements List), lansat în vara anului 2025. Comenzile ating aproape 10 miliarde de euro în acest cadru de la începutul anului, iar livrările continuă cu picătura. „PURL este cel mai bun instrument de care dispunem în prezent pentru a cumpăra echipamente din Statele Unite. Este mai puțin o problemă de bani, cât de disponibilitate a interceptoarelor”, a mărturisit o sursă din cadrul NATO.
Pentru a încerca să deblocheze acest blocaj, Kaja Kallas, șefa diplomației europene, le-a cerut miniștrilor Apărării din cele 27 de state membre, reuniți luni la Bruxelles, să livreze Ucrainei baterii PAC-2 sau PAC-3 (generații diferite de interceptoare) din propriile stocuri, urmând să le înlocuiască ulterior cu comenzile destinate Kievului. „Din păcate, nu am avut angajamente noi din partea statelor membre”, a constatat ea. „Am alocat 28,3 miliarde de euro din finanțări pentru Ucraina în acest an, inclusiv pentru achiziționarea de rachete Patriot produse în Statele Unite. Însă producția durează, în timp ce Ucraina are nevoie de rachete acum.”
„Franța furnizează interceptoare”
Zelenski a menționat luna trecută o necesitate de aproximativ 360 de rachete interceptoare pentru acest an, în condițiile în care se produc 600 pe an, iar Washingtonul acordă prioritate refacerii propriilor stocuri. În 2023, Ucraina primise aproape dublul acestei cantități. Berlinul i-a promis livrarea a câteva sute de rachete PAC-2 în 2027 și 2028, fabricate în uzina Raytheon din Germania. Alte țări, printre care Spania, Țările de Jos și Polonia, și-au exprimat, de asemenea, intenția de a transfera muniție. „Franța furnizează muniție, Franța furnizează interceptoare”, a reamintit, la rândul său, ministra Apărării, Catherine Vautrin, luni, la Bruxelles. Cât despre producția de rachete Patriot sub licență în Ucraina — proces căruia Donald Trump susține că i-a dat undă verde —, aceasta riscă să dureze ani de zile până se va concretiza.
Pe lângă această problemă de disponibilitate a echipamentelor, europenii se confruntă și cu o ecuație bugetară complexă pentru a-și menține sprijinul pe termen lung. Din cele 90 de miliarde de euro ale împrumutului UE, 60 de miliarde sunt alocate apărării pe o perioadă de doi ani. Totuși, se pare că fondurile destinate anului 2026 sunt aproape epuizate. Uniunea Europeană se angajase să finanțeze două treimi din necesarul ucrainean, urmând ca celelalte state membre G7 să contribuie cu diferența. Din păcate, Statele Unite nu mai oferă nimic, iar Japonia, Canada și Regatul Unit nu și-au atins obiectivul. Bruxelles-ul este astfel nevoit să scormonească după resurse bugetare rămase, în condițiile în care finanțele majorității statelor membre sunt la limită. O parte din fondurile prevăzute pentru 2027 ar putea fi astfel mobilizată încă din acest an.
Activele rusești, o soluție disputată
Deblocarea celor 6,6 miliarde din Facilitatea Europeană pentru Pace (EPF), blocate de ani de zile prin veto-ul lui Viktor Orbán, aduce un scurt răgaz. Din această sumă, 4,7 miliarde de euro sunt destinate rambursării către statele membre a donațiilor de echipamente deja efectuate către Ucraina. Mai multe țări s-au angajat să reorienteze aceste sume către Kiev. Rămâne, de asemenea, 1 miliard pentru finanțarea proiectelor de cooperare industrială cu companiile ucrainene. În cele din urmă, Comisia a menționat posibilitatea de a mobiliza 20 de miliarde de euro nealocate din planul SAFE (Security Action for Europe), dintr-un total de 150 de miliarde, pentru reînarmarea țărilor membre.
Secarea resurselor financiare îi determină pe unii să râvnească la o sumă uriașă, lăsată până acum neatinsă: cele aproximativ 200 de miliarde de euro din activele rusești înghețate în Europa. Planul susținut anul trecut de cancelarul german Friedrich Merz pentru utilizarea acestora a eșuat din cauza refuzului categoric al Belgiei, unde este deținută marea majoritate a acestei sume. Spania, Polonia, Țările de Jos și Suedia au readus subiectul în discuție luna trecută, susținute de cele trei țări baltice și de 122 de eurodeputați. Însă, pentru ca această opțiune să poată avansa, „ar trebui să se schimbe un parametru față de situația de anul trecut”, avertizează surse din cadrul Comisiei. Se lucrează în prezent la găsirea unei soluții pentru transferul acestor fonduri de la Belgia către Comisia Europeană. Dosarul ar putea reveni în prim-plan la sfârșitul anului, când nevoile Kievului vor fi și mai urgente.
