Noua Strategie de Securitate Națională a lui Donald Trump nu numai că redefinește poziția Statelor Unite pe scena mondială, dar și plasează Europa în centrul său. Pentru președintele american, continentul traversează o criză internă care amenință să-l transforme într-un actor irelevant în noua ordine multipolară, conform European Conservative
Trump consideră că, dacă Europa continuă să se slăbească din interior, nici măcar alianța atlantică nu va putea opri ascensiunea Chinei, a cărei influență economică, tehnologică și diplomatică se extinde într-un ritm fără precedent în istoria recentă.
Documentul folosește un limbaj pe care niciun președinte american nu l-a folosit până acum. Se vorbește despre „ștergerea civilizației” în referire la Europa și se avertizează că, dacă tendințele actuale persistă, continentul va fi „de nerecunoscut” în mai puțin de două decenii. Pentru administrația Trump, problema nu mai este doar economică – pierderea competitivității industriale față de Asia – ci, în esență, culturală și demografică.
Conform acestei viziuni, Europa se destramă din interior din cauza a trei factori care se întăresc reciproc: imigrația în masă care alterează echilibrul social, scăderea drastică a natalității care împiedică continuitatea generațională și un climat ideologic care cenzurează discuțiile pe aceste teme.
Imigrația, în special, apare ca fiind punctul de ruptură cel mai decisiv. Strategia descrie modul în care sosirea continuă a populațiilor non-europene transformă compoziția culturală a țărilor care, timp de secole, au împărtășit o identitate recognoscibilă bazată pe tradiții creștine, structuri familiale puternice și un sentiment de continuitate istorică.
Pentru Trump, Europa și-a pierdut capacitatea de a reglementa cine intră, în ce scop și în ce condiții, ceea ce a dus la tensiuni sociale, lipsă de siguranță publică și fragmentare politică, subminând stabilitatea statelor membre. Casa Albă avertizează chiar că această transformare demografică ar putea afecta arhitectura securității occidentale: dacă anumite state membre NATO vor ajunge la majorități non-europene în următoarele decenii, prioritățile lor strategice ar putea diverge de cele ale Statelor Unite. Această diagnosticare relevă faptul că Washingtonul consideră provocarea Europei nu ca fiind teritorială, ci identitară.
Aceasta se combină cu o viziune mult mai pragmatică asupra alianțelor. Spre deosebire de administrațiile anterioare, Trump nu concepe Europa ca un partener care trebuie protejat, ci ca un aliat care trebuie să-și recâștige puterea pentru a fi util într-un sistem internațional din ce în ce mai competitiv.
Statele Unite au nevoie de Europa, dar nu de orice fel de Europa, ci de una capabilă să-și susțină propria securitate, să-și apere granițele, să-și consolideze industria și să-și recâștige încrederea în identitatea sa. Numai atunci continentul ar putea deveni o contrapondere reală la puterea chineză. Prin urmare, documentul vorbește deschis despre „cultivarea rezistenței” în statele europene împotriva traiectoriei politice stabilite de Bruxelles, o traiectorie pe care Washingtonul o consideră deconectată de realitatea socială și îndepărtată de nevoile strategice ale civilizației occidentale istorice.
În ciuda acestei retorici, recentea politică economică a lui Trump nu îl ajută în mod special să câștige aliați în această bătălie. Cei care îl susțin tind să o facă mai mult din motive ideologice decât pragmatice.
În timp ce Europa se concentrează pe crizele sale interne, China își extinde prezența în regiuni întregi ale planetei, controlând sectoare industriale cheie și promovând tehnologii care vor modela secolul XXI. Pentru Trump, slăbiciunea Europei nu este doar o problemă continentală, ci un obstacol care împiedică Statele Unite să-și concentreze energia asupra adevăratei provocări globale. Washingtonul se teme că o Europă îmbătrânită, divizată, absorbită de dezbateri nerezolvate privind identitatea, nu va fi în măsură să-și susțină partea din alianța atlantică, lăsând Statele Unite să facă față singure expansiunii chineze.
În ciuda tonului apocaliptic, Trump nu propune o retragere, ci un avertisment. Alianța atlantică rămâne strategică, dar nu se mai poate baza pe un continent în declin. Europa trebuie să decidă dacă dorește să fie un actor relevant în noua ordine globală sau să continue să alunece spre irelevanță pe măsură ce China își consolidează puterea. Mesajul este clar: Statele Unite sunt dispuse să coopereze, dar nu pot salva un partener care nu dorește să se salveze singur. Dacă Uniunea continuă pe această cale, în curând nu va mai rămâne nimic din Europa pe care o cunoaștem.
