Când este acceptabil să „calomniezi” victima unui incident armat cu poliția? Totul depinde de orientarea politică a victimei.
De când Renee Good și Alex Pretti au fost uciși pentru că au interferat cu forțele federale de ordine în timp ce se aflau în posesia unor arme letale, mass-media a fost în fierbere în legătură cu planul administrației Trump de a investiga legăturile agitatorilor cu grupurile activiste anti-ICE, conform American Conservative
Guvernul federal se confruntă cu o operațiune militarizată, extrem de disciplinată și violentă a stângii, care va face orice pentru a împiedica deportarea unui singur străin ilegal. Aceasta include blocarea drumurilor, țipete, fluierături, confruntări față în față, incendii, vandalism și chiar asasinate.
Dar pentru că a dorit să adune informații despre acești doi scandalagii, ziarul The Hill a tunat la adresa administrației: „Așteptările sunt clare: investigați utilizarea forței letale” – NU victimele forței letale.
Procurorul județului Hennepin, Mary Moriarty, spune că interesul administrației Trump de a afla mai multe despre Good și Pretti este „enervant”. (Moriarty este o lunatică de stânga atât de extremă încât ceilalți lunatici, guvernatorul Minnesota Tim Walz și procurorul general Keith Ellison, au fost nevoiți să-i ia un caz de crimă după ce ea le-a oferit făptașilor o pedeapsă de doi ani într-un centru pentru minori. Acest lucru i-a adus un loc de șase ori pe zi la MS-NOW.)
Veterana administrației Obama, Juliette Kayyem, susține că „Ucide și calomniază” este politica oficială a guvernului. „Ucide și calomniază”, a spus ea, este „terminologia care face parte din modul lor de operare în acest moment”.
Ceea ce liberalii înțeleg prin „calomnie” este „a dezvălui fapte neplăcute despre o persoană”.
Dezvăluirea oricărui lucru vag negativ despre o victimă pe care liberalii o plac este abominabilă, depășind limitele decenței – chiar dacă informația este adevărată, relevantă și importantă. Pe de altă parte, dacă liberalii nu te plac, cel mai rău lucru pe care l-ai făcut vreodată în viața ta va fi știrea de pe prima pagină a ziarelor a doua zi după ce guvernul te va ucide. Cu cât este mai urât și mai irelevant, cu atât mai bine.
NU LE PLAC: ofițerii de poliție, pasionații de arme și protestatarii de dreapta.
LE PLAC: criminalii și protestatarii de stânga.
Aceasta este prima parte, despre „ok să calomniezi” fraierii. Nu sunt mulți dintre aceștia din care să alegi, deoarece oamenii pe care liberalii nu îi plac rareori se luptă cu poliția.
Pe 6 ianuarie, Ashli Babbitt a fost împușcată de locotenentul Michael Byrd de la Poliția Capitol Hill pentru încălcarea proprietății. Ea nu încerca să calce un ofițer de poliție și nici nu se apropia de un ofițer în timp ce purta o armă.
Imediat după moartea ei, mass-media a fost destul de plină de convingerile ciudate ale lui Babbitt, tweet-urile, arestările (fără condamnări) – chiar și o confruntare cu fosta iubită a soțului ei, în ciuda faptului că acest lucru nu avea nicio relevanță pentru a stabili dacă Byrd a avut dreptate să o împuște. A doua zi după moartea ei, New York Times a publicat acest titlu/subtitlu: „Femeia ucisă în Capitol îl susținea pe Trump și QAnon; După 14 ani în armată, Ashli Babbitt a cumpărat o companie de produse pentru piscine și s-a implicat în politica de extremă dreapta.”
Între timp, încă nu știm nimic despre primul soț al lui Good sau de ce nu avea custodia celor doi copii ai lor, printre alte informații biografice de bază. A durat 10 zile până când mass-media ne-a spus că Good nici măcar nu era căsătorită cu femeia pe care mass-media o numește în continuare „soția” ei.
Nimeni nu a spus că era „tragic” faptul că Babbitt a fost ucisă. Au trecut direct la a o numi „nebună”, pe această veterană cu 14 ani de serviciu în Forțele Aeriene. Cu siguranță nu am avut parte de o săptămână de interviuri cu oameni care o iubeau. Nici de retușuri foto pentru a o face mai atractivă.
Cu alte cuvinte, moartea lui Babbitt a primit exact tratamentul opus celui al lui Good și Petti, care hărțuiau direct ofițerii federali care încercau să aplice legea federală. Cei doi trebuie să fie beatificați – altfel ești nazist.
Spuneți, își amintește cineva de Waco?
Deși nu este atât de recentă ca uciderea lui Emmett Till – nu, îmi pare rău, este cu 40 de ani mai recentă – în 1993, ATF-ul și FBI-ul lui Bill Clinton au ucis 82 de americani, inclusiv 22 de copii, într-un complex din Waco, Texas, al Branch Davidians, o ramură a Adventiștilor de Ziua a Șaptea.
Au făcut acest lucru cu unicul scop de a executa un mandat de arestare împotriva unui singur individ, David Koresh. În loc să bată pur și simplu la ușă, ATF a decis să tragă, să mitralieze și să arunce cu gaze lacrimogene într-un complex plin de bărbați, femei și copii.
A fost cel mai mare masacru al americanilor din istorie comis de guvernul SUA.
Bineînțeles, democrații și mass-media s-au grăbit să apere masacrul inutil al americanilor de către guvern.
Ghiciți cum!
L-au denigrat pe Koresh. Democrații au adus în fața instanței un membru al sectei religioase a lui Koresh, o fată de 14 ani, care a mărturisit că a fost abuzată sexual de acesta.
Și, oh, cum au aplaudat mass-media. Sub titlul „În audierile de la Waco, părțile suferă o inversare a rolurilor”, Times a râs de modul în care democrații au mutat atenția asupra lui Koresh, în loc să se concentreze asupra agenților federali care l-au ucis. Charles E. Schumer, reprezentant la acea vreme, a „primit un telefon de felicitare de la președintele Clinton”, a raportat Times. (Fără îndoială, luându-și o pauză de la zborul cu Lolita Express alături de Jeffrey Epstein.)
Washington Post a explicat că „caracterul lui Koresh – și natura controlului său asupra grupului său de adepți – este crucial pentru a înțelege ce s-a întâmplat”.
Crucial! (Controlul său se baza în primul rând pe stăpânirea Bibliei, sugerând o altă categorie de americani pe care liberalii consideră că este în regulă să-i ucidă.)
Spre deosebire de ceea ce se întâmplă în Minneapolis, membrii Branch Davidians nu reprezentau o amenințare continuă pentru funcționarea guvernului federal, dacă au reprezentat vreodată. Liderul lor era mort, iar complexul era o grămadă de cenușă fumegândă. Pentru a o cita pe Hillary Clinton, ce importanță mai avea, în acel moment, ce fel de om era Koresh?
Poate că acuzația de molestare era adevărată, poate că nu. Morala poveștii este că denigrarea lui Koresh a fost mișcarea preferată a stângii. Ai putea să o numești „Ucide și calomniază”. https://www.theamericanconservative.com/which-victims-of-the-police-can-you-slander/
